Compania a găzduit mai multe evenimente dedicate acestei aniversări: de la şedinţe foto aniversare ale fotografilor Lindbergh şi Demarchelier la expoziţia retrospectivă din HangarBicocca şi lansarea Calendarului Pirelli din 1986 realizat de Helmut Newton şi nepublicat.
Publicat prima dată în anul 1964, Calendarul Pirelli şi-a sărbătorit cea de-a 50-a aniversare şi la Bucureşti, aseară, în cadrul unui eveniment desfăşurat la Ambasada Italiei, în prezenţa, Ambasadorului Italiei, Excelenţa Sa domnul Diego Brasioli, a reprezentanţilor la vârf ai companiei Pirelli România, a partenerilor de afaceri şi clienţilor Pirelli Romania, precum şi a presei. Gazda evenimentului a fost cunoscuta actriţă Alexandra Dinu.
Pirelli a găzduit mai multe evenimente pentru sărbătorirea acestei aniversări. În luna iunie, în New York, a fost organizată o şedinţă foto specială cu renumiţii fotografi Peter Lindbergh şi Patrick Demarchelier (primul realizând calendarele din 1996 şi 2002, iar cel de-al doilea pe cele din 2005 şi 2008) şi modele reprezentative din cele mai recente Calendare: Alessandra Ambrosio, Helena Christensen, Isabeli Fontana, Miranda Kerr, Karolina Kurkova şi Alek Wek.
Cu ocazia acestui eveniment o expoziţie retrospectivă a fost organizată la galeria Pirelli ‘HangarBicocca’ din Milano, care a fost deschisă publicului pe 23 şi 24 noiembrie 2013. Acest lucru a dat ocazia redescoperirii celor 50 de ani ai “The Cal”™, prin intermediul a peste 160 de fotografii realizate de peste 30 de fotografi care au lucrat la Calendar în decursul timpului.
Pentru a marca această aniversare importantă, Pirelli a hotărât să nu realizeze un Calendar 2014, ci să lanseze Calendarul Pirelli 1986 creat de Helmut Newton şi care nu a fost publicat, fiind păstrat până în prezent în arhiva companiei. Lucrarea laborioasă de reconstrucţie desfăşurată de Pirelli Foundation a contribuit la realizarea acestui proiect.
După aproape 30 de ani, acest calendar, care valorifică o coincidenţă norocoasă, faptul că anii 1986 şi 2014 au date identice, a văzut lumina tiparului şi a făcut parte din cadrul evenimentelor dedicate aniversării.
50 DE ANI AI “THE CAL”™: ISTORIA CELUI MAI FAIMOS CALENDAR DIN LUME
“The Cal”™ a fost creaţia Pirelli UK Limited, filiala britanică a Grupului, care a beneficiat de o mare libertate de acţiune în realizarea proiectului. În 1964, căutând o strategie de marketing prin care Pirelli să se diferenţieze de concurenţa internă, britanicii i-au angajat pe directorul artistic Derek Forsyth şi fotograful britanic Robert Freeman, faimos pentru portretele formaţiei Beatles, să realizeze ceea ce, la vremea respectivă, reprezenta un proiect complet inovator.
Rezultatul a fost un produs rafinat, exclusiv, cu conotaţii artistice şi culturale care l-a făcut din start să se deosebească de lumea modei şi „glamour”.
De atunci, timp de 50 de ani, “The Cal”™ a continuat să marcheze trecerea timpului cu imagini realizate de cei mai cunoscuţi fotografi ai momentului – surprinzând şi interpretând cultura contemporană şi impunând adesea noi tendinţe.
Cele trei epoci ale „The Cal”™
Istoria Calendarului Pirelli poate fi împărţită în trei epoci diferite:
– Prima decadă, din 1964 până în ’74, urmată de o întrerupere a publicării (timp de nouă ani) din cauza recesiunii mondiale cauzate de războiul de Yom Kippur şi de criza petrolului;
– A doua decadă, din ’84 până în ’94, în care Calendarul a fost relansat şi a avut un succes din ce in ce mai mare;
– Din 1994 şi până în prezent, acoperind schimbarea mileniului, când „The Cal”™ a dobândit un statut cult ca lider in acest domeniu.
● Decada din 1964 până în ’74
Primii ani ai „The Cal”™ au fost anii Beatles, ai muzicii rock şi ai fustei mini, dar şi anii mişcărilor de protest ale tinerilor şi ai mitingurilor pacifiste împotriva războiului din Vietnam. Destul de repede, Calendarul şi-a depăşit rolul iniţial de „cadou din partea companiei” pentru clienţii importanţi şi a devenit o publicaţie exclusivă pentru un număr limitat de destinatari selecţi.
În cea mai mare parte, modelele erau modele noi, tinere, fotografiate în locaţii cu o atmosferă specială: plaje exotice şi peisaje naturale. Dar chiar şi aceste imagini timpurii „glossy” lăsau să se întrevadă adevărata filozofie estetică şi culturală a Calendarului: „The Cal”™ dorea să fie un semn al timpurilor în schimbare. În 1968, Harri Peccinotti s-a inspirat din poezia lui Elizabeth Barrett Browning, Allen Ginsberg şi Ronsard, iar în anul următor, a eliminat poziţiile formale pentru imagini mai naturale, spontane fotografiate pe plajele însorite ale Californiei. În 1972, Sarah Moon a fost prima femeie fotograf care a realizat Calendarul, distrugând astfel nişte tabuuri.
Anunţul, făcut în luna martie 1974, că publicaţia va lua o pauză, a dat naştere la mai multe proteste în presa britanică şi internaţională decât lansarea sa, semn sigur al succesului crescut al Calendarului Pirelli. În următoarea decadă, acestuia i-au fost dedicate mai multe cărţi, colecţii şi antologii, în diferite limbi, cea mai cunoscută fiind o publicaţie din 1975 care acoperă cei zece ani ai „The Cal”™, completată cu o prefaţă nostalgică scrisă de nimeni altul decât David Niven.
● Decada din ’84 în ‘94
În 1984 s-a produs revenirea aşteptată cu ardoare a Calendarului. Având un nou director artistic, Martyn Walsh, Calendarul s-a întors la rădăcini, incluzând referinţe discrete, aproape subliminale, la produsul vedetă al Grupului: anvelopele. Pe plajele din Bahamas, lângă frumoasele modele fotografiate pentru Calendarul 1984 de Uwe Ommer, apăreau urme misterioase în nisip: modelul ultimei creaţii Pirelli, anvelopa P6. În termeni de plasare a produsului, a fost o prezenţă subtilă dar atotpătrunzătoare, evocând tehnologia care domina epoca.
În 1987, Terence Donovan a creat un Calendar inovator în care apăreau numai modele de culoare, inclusiv Naomi Campbell, în vârstă de numai 16 ani, la începutul carierei sale. În anul următor, Barry Lategan a introdus pentru prima dată un model masculin în această expunere tradiţională a frumuseţii feminine. În 1990, Arthur Elgort a realizat primul Calendar Pirelli complet în alb-negru, dedicat Olimpiadei şi regizorului german de film Leni Riefenstahl.
● Din 1994 până în prezent
Coincizând cu sfârşitul unei alte decade şi după schimbarea managementului superior al companiei, 1993 a fost un alt moment important de cotitură. Pirelli a ridicat miza la nivel internaţional, lansând campanii de publicitate cu profil înalt (incluzând imaginea faimoasă prezentându-l pe atletul Carl Lewis în pantofi roşii cu toc cui), iar Calendarul a devenit unul din instrumentele esenţiale pentru transmiterea noii imagini a Grupului. Departamentul artistic s-a mutat la sediul companiei din Milano şi s-a hotărât renunţarea la orice referiri la anvelope. Astfel, „The Cal”™ s-a întors la ceea ce era de fapt, o publicaţie artistică fără limitări sau restricţii pentru creatorii săi, cu excepţia canoanelor de stil şi bun gust. Până la urmă, Pirelli este un brand internaţional care nu se identifică cu o singură familie de produse, ci evocă un spectru larg de valori şi semnificaţii, în primul rând, cel mai important lucru fiind angajamentul faţă de inovaţie şi căutarea excelenţei, elemente care au inspirat întotdeauna şi Calendarul.
În 1994, Herb Ritts a lansat noua eră a „The Cal”™ cu o aliniere fenomenală de supermodele: Cindy Crawford, Helena Christensen, Kate Moss şi Karen Alexander. Calendarul său, intitulat „Omagiu Femeii” şi-a propus să surprindă „femeia anilor ’90 şi locul ei în lume: mândră, sexy şi frumoasă în interior”. De atunci, talentul creativ al fotografilor şi alura fascinantă a modelelor au fost punctele principale ale succesului Calendarului Pirelli. Legătura sa cu lumea modei şi „glamour”-ul a devenit şi mai puternică: pentru starurile în ascensiune, apariţia în „The Cal”™ echivala cu reuşita, iar concurenţa între debutanţi era acerbă.
Printre cele mai mari nume care au onorat ultimele ediţii ale secolului se numără: Christie Turlington şi Naomi Campbell (din nou) în 1995 (fotografii de Richard Avedon); Carré Otis, Eva Herzigova şi Nastassja Kinsky în ’96 (fotografii de Peter Lindbergh), şi Inés Sastre şi Monica Bellucci (primul model italian) în ’97. În 1998, Bruce Weber a dedicat câteva fotografii unor staruri masculine de film şi unor cântăreţi, incluzându-i pe Robert Mitchum, John Malkovich, Kris Kristofferson, B.B.King şi Bono, în timp ce Alek Wek şi Laetitia Casta au fost imaginea anului 1999, fotografiată de Herb Ritts, şi respectiv 2000, cu fotografii de Annie Leibovitz.
Secolul douăzeci si unu a început cu un Calendar Pirelli fotografiat în Napoli de Mario Testino, incluzând, printre alţii, pe Gisele Bündchen şi Frankie Rayder. În 2002, Calendarul a inclus numeroase actriţe şi două nepoate de celebrităţi: Lauren Bush (în vârstă de 17 ani, nepoata lui George Senior) şi Kiera Chaplin (nepoata marelui Charlie). Distribuţia din 2003, din nou cu fotografii de Bruce Weber, a fost una deosebit de impresionantă: trei frumuseţi italiene (Mariacarla Boscono, Eva Riccobono şi Valentina Stilla) alături de modele faimoase precum Sophie Dahl, Heidi Klum, Karolina Kurkova şi Natalia Vodianova, şi staruri masculine de film şi sportivi (Alessandro Gassman, Stephane Ferrara şi Richie La Montagne).
Ediţia din 2004, aniversarea a patruzeci de ani a „The Cal”™, s-a concentrat pe speranţele şi visurile unor dive precum Catherine Deneuve şi Isabella Rossellini şi a fost încredinţat creativităţii tehnologice a lui Nick Knight. În 2005 a fost rândul lui Patrick Demarchelier: în “O espirito do Brazil”, acesta a fotografiat modele de calibrul lui Naomi Campbell şi debutante precum Adriana Lima pe plajele scăldate în soare din Ipanema şi Copacabana. Renumitul duo englezo-turc Mert şi Marcus au fost la cârmă în 2006, alegând alura retro specifică anilor 1960 a Coastei de Azur şi frumuseţi senzuale precum Jennifer Lopez, Kate Moss şi Gisele Bündchen. 2007 a fost anul celor mai frumoase cinci dive hollywoodiene: Sophia Loren, Penelope Cruz, Hilary Swank, Naomi Watts şi debutanta Lou Doillon, fotografiate de partenerii olandezi Ines şi Vinoodh Matadin în California. În 2008, Patrick Demarchelier a fost din nou fotograful The Cal™, alegând pentru prima dată locaţii din Asia. Realizat în întregime în Shanghai, distribuţia a combinat estul cu vestul, incluzând actriţa chineză Maggie Cheung şi top modelul Doutzen Kroes.
În 2009, renumitul artist Peter Beard a dus „The Cal”™ în Botswana, fotografiind modele aclamate internaţional precum Daria Werbowy, Lara Stone şi Mariacarla Boscono. Beard, care a trăit timp de 30 de ani în Kenya, este unul dintre cei mai mari fotografi mondiali ai misterului şi alurii Africii. Ediţia din 2010 a fost încredinţată fotografului american Terry Richardson, „enfant terrible” cunoscut pentru stilul său frust şi provocator, care a lucrat cu personaje relaxate şi pline de viaţă precum Miranda Kerr, Lily Cole, Rosie Huntington şi Ana Beatriz. În spatele calendarului din 2011 s-a aflat geniul creator al lui Karl Lagerfeld: artist, estet şi legendă multi-talentată a modei. În studioul său din Paris, Lagerfeld a creat „Mythology”, un calendar care a reflectat pasiunea sa pentru cultura clasică greacă şi romană. Distribuţia sa orbitoare de personalităţi masculine şi feminine a inclus modelele Baptiste Giabiconi şi Brad Kroenig, precum şi actriţa Julianne Moore. Ediţia din 2012 a fost lucrarea lui Mario Sorrenti, primul fotograf italian, care a ales Corsica să fie fundalul pentru „Swoon”, Milla Jovovich, Kate Moss şi Isabeli Fontana făcând parte din distribuţie.
În 2013, „The Cal”™ a fost încredinţat lui Steve McCurry, unul dintre cei mai faimoşi fotoreporteri din lume, iar fotografiile acestuia pentru Pirelli au dezvăluit situaţia socială şi economică în schimbare din Brazilia. Distribuţia sa le-a inclus pe actriţa braziliană Sonia Braga, cântăreaţa Marisa Monte, şi modelele Adriana Lima, Petra Nemcova şi Summer Rayne Oakes, toate împărtăşind un angajament comun pentru activităţile de caritate, sprijinirea ONG-urilor, Fundaţiilor şi a proiectelor umanitare.
1986: ANUL CELOR DOUĂ CALENDARE
De la lansarea sa, datorită revelaţiei Pirelli UK, Calendarul a fost trimis gratuit unui grup select de cunoscători. Este o publicaţie cult, un simbol, şi exclusivitatea sa sporeşte reclama media şi statutul său unic. În 1971, „The Cal”™ a fost trimis miniştrilor guvernului britanic, familiei regale şi unui număr mic de VIP-uri. Este un creator unic al imaginii companiei având forţa de a da naştere la tendinţe.
La mijlocul anilor 1980, Pirelli Italia, fiind conştientă de potenţialul global al „The Cal”™, a decis că doreşte să se implice, şi s-a angajat într-o provocare internă exclusivă. Proiectul britanic şi cel italian au mers unul lângă altul, fiecare ignorând cu fermitate existenţa celuilalt.
Britanicii, care lucraseră cu directorul artistic Martyn Walsh din 1984, demolaseră deja mai multe tabuuri, prin includerea de fotografii de bun gust, dar conţinând nuditate explicită. În acest an, l-au ales pe fotograful american Bert Stern, cel care a surprins-o pe Marilyn Monroe doar într-un voal diafan şi care a început să lucreze în publicitate înainte de a fotografia staruri precum Elizabeth Taylor şi Audrey Hepburn. Această decizie a inaugurat în mod esenţial o nouă evoluţie a Calendarului: deschiderea către show business şi industria filmului.
Pe de altă parte, Pirelli Italia l-a angajat pe Helmut Newton. Fotograful german era deja o celebritate: cartea sa din 1981 «Big Nudes» s-a impus ca o lumină călăuzitoare a culturii vizuale a secolului douăzeci. Newton a transformat fotografia de modă într-un simbol. Era un pionier, scoţând modelele din studio pe stradă, creând secvenţe glamour explozive. Nudurile sale feminine, în alb-negru, erau figuri sculpturale şi foarte erotice în acelaşi timp.
Totuşi, în cele din urmă, Calendarul 1986 a fost cel produs de Stern: Newton a trebuit să se retragă din cauza unor probleme personale. Calendarul conceput şi creat de el a fost arhivat ca o preţioasă „bijuterie de familie”, aşteptând ocazia potrivită pentru a ieşi la lumină.
Imaginile lui Stern, care prezentau modelele jucându-se în studiouri imaginare ale artiştilor contemporani, în rolul de muze senzuale, au transmis eficient mesajul şi spiritul Calendarului: rezultatul final a fost un caleidoscop de culori şi elemente grafice care au canalizat spiritul fabulos al anilor ‘80. Cu adăugarea unor nuduri remarcabile şi îndrăzneţe.
Calendarul Pirelli 1986 de Helmut Newton: istoric
Atunci când, în primăvara anului 1985, Pirelli Italia i-a cerut lui Helmut Newton să conceapă Calendarul, compania nu a impus limite creativităţii sale, însă a specificat că produsul Pirelli trebuie să apară în fotografii. Aceasta era o evoluţie nouă, nu numai pentru renumitul fotograf, ci şi pentru Calendar, care până atunci se concentrase asupra unor imagini evocatoare foarte îndepărtate de activitatea principală a Pirelli. În consecinţă, toate modelele diferite de anvelope Pirelli au apărut în decorul fotografiilor italiene.
Până atunci, orice plasare de produse fusese extrem de subtilă – cel mult, după cum am descris mai sus, limitându-se la urmele de anvelope din nisip (Uwe Ommer, The Cal 1984), sau motivul grafic cinturato de pe costumele purtate de modele (Norman Parkinson, The Cal 1985). Newton, care cunoştea bine renumele Calendarului, a decis să accepte provocarea.
Primele fotografii au fost făcute în luna mai, cu ocazia Grand Prix-ului din Monte Carlo, unde se afla şi casa fotografului. Următoarea locaţie aleasă a fost Podere Terreno în Chianti, Toscana, printre podgorii şi în peisajul rural din jurul Sienei, unde Newton a găsit lumina perfectă pentru interpretarea sa a versiunii italiene a „The Cal”™. Dealuri şerpuitoare, chiparoşi, ferme, pivniţe, utilaje agricole, o mică staţie de benzină şi sate medievale au reprezentat fundalul imaginilor care transmitea o atmosferă de chintesenţă neo-realistă.
Drumurile toscane confereau o perspectivă de fundal femeilor cu o voluptate intensă, care aminteau de starurile filmelor italiene neorealiste precum Silvana Mangano, Lucia Bosé şi Sophia Loren, observate de bărbaţi care aveau doar rolul de spectatori.
Manuela Pavesi s-a aflat întotdeauna alături de Newton. Mult mai mult decât un stilist, rolul ei era să interpreteze spiritul acelei viziuni trufaşe, neliniştite a feminităţii, şi să ajute la crearea scenei. Newton, cu dragostea sa pentru vitalitate şi erotism vibrant, şi-a pus imaginaţia la lucru în căutarea unui stil senzual care să transmită viziunea sa asupra identităţii italiene. Manuela Pavesi a lucrat cu el la aspectele creative şi practice, împărtăşind aceeaşi abordare curajoasă, instinctivă, cu un talent neobişnuit de a transforma conţinutul provocator în imagini glossy.
Iar atunci când Helmut Newton a trebuit să părăsească proiectul pentru a se întoarce la Monte Carlo pentru probleme familiale urgente, Pavesi a preluat aparatul foto, cu instrucţiuni precise privind poziţionarea acestuia. Cel care a apăsat pe buton a fost asistentul Xavier Alloncle, însă lucrarea, care era practic deja în cutie, a purtat amprenta artistică a lui Newton.
Calendarul care este dezvăluit astăzi, care respectă proiectul original şi în ce priveşte prezentarea, prezintă 12 fotografii de artă în alb-negru însoţite de 29 de cadre din culise care vor da colecţionarilor ocazia să întrevadă culisele acestor fotografii istorice realizate în Chianti şi Monte Carlo în 1985.
Ediţia prezentată nu a fost niciodată distribuită în întregime şi a fost produsă cu un respect suprem pentru ideea lui Newton asupra proiectului iniţial. Fotografiile urmează conceptul său creator, iar produsul final a fost editat pentru a reflecta întocmai viziunea sa artistică.
INFORMAŢII DESPRE CALENDARUL PIRELLI
Din 1964 până în 2013, 40 de Calendare Pirelli au fost realizate în total într-un interval de cincizeci de ani, de către 31 de fotografi. Dintre aceştia, 9 au produs 2 ediţii: Harri Peccinotti (1968 şi 1969), Brian Duffy (1965 şi 1973), Francis Giacobetti (1970 şi 1971), Clive Arrowsmith (1991 şi 1992), Herb Ritts (1994 şi 1999), Richard Avedon (1995 şi 1997), Peter Lindbergh (1996 şi 2002), Bruce Weber (1998 şi 2003), Patrick Demarchelier (2005 şi 2008). Patru femei au fotografiat un Calendar Pirelli: franţuzoaica Sarah Moon (1972), americancele Joyce Tennyson (1989), Annie Leibovitz (2000) şi Inez (2007, în cadrul duoului Inez şi Vinoodh).
În ce priveşte locaţiile, 17 Calendare au fost realizate în Europa (6 în regatul Unit, 6 în Franţa, 3 în Spania, 2 în Italia), 10 în Statele Unite, 4 în Caraibe, 5 în Africa, 3 în Brazilia şi 1 în China.
Sunt 25 de ediţii color, 9 în alb-negru (1990, 1996, 1998, 1999, 2000, 2005, 2007, 2011, 2012) şi 6 mixte (1997, 2001, 2002, 2003, 2006, 2009).
Articole şi cărţi
Ca orice obiect „cult” şi fenomen publicistic de succes, Calendarul a dat naştere la mii de articole de ziar şi revistă, reportaje foto şi filme din „culise” şi sute de ore de transmisiuni TV şi interviuri cu fotografi, directori artistici şi modele, în afara duzinilor de monografii şi antologii, discuri şi filme.
Multe dintre aceste cărţi au devenit la rândul lor obiecte de colecţie greu de găsit. Printre cele mai căutate se află „The Complete Pirelli Calendar Book” publicată în 1975 de Pan Books (cu prefaţă de David Niven) şi câteva ediţii (’88, ’89 şi ’93) ale „The Pirelli Calendar Album” publicate de Pavillon Books şi ediatate de primul director artistic al Calendarului, Derek Forsyth.
În Italia, bibliografia bogată referitoare la Calendarul Pirelli include mai multe cărţi publicate de Rizzoli, printre care trebuie menţionată colecţia completă publicată în 1997 şi 1998 cu texte de Italo Zannier şi Guido Vergani, „the Cal dagli anni Sessanta al Duemila” cu texte de Laura Laurenzi şi mai recenta „40 Pirelli Cal” publicată în 2004 cu prefaţă de Francesco Negri Arnoldi. Printre multe alte publicaţii, se distinge colecţia de 5 volume distribuită împreună cu Corriere della Sera la sfârşitul anului 2006. O colecţia completă, „the Pirelli calendar 1964-2007”, cu texte de Edmondo Berselli şi Francesco Negri Arnoldi, a fost publicată de Mondadori în 2007, precum şi în multe co-ediţii străine, cum este şi cazul unora dintre cărţile anterioare.
Expoziţii şi evenimente
În multe ţări, Calendarul Pirelli a făcut de asemenea obiectul unor expoziţii, evenimente, prezentări pentru public şi lecturi în cadrul unor cursuri universitare de fotografie, grafică şi design. De multă vreme, în cadrul Victoria and Albert Museum, un spaţiu a fost dedicat unora dintre cele mai cunoscute cadre şi costume din „The Cal”™. Cea mai importantă expoziţie retrospectivă, organizată de arhitecta Gae Aulenti, a fost inaugurată în februarie 1997 în Veneţia (Palazzo Grassi) şi mutată apoi la Milano (Palazzo Reale) şi Genova (Palazzo Ducale). De aici, expoziţia a călătorit pe trei continente, oprindu-se la Monte Carlo (Casinò), Bruxelles (Musées Royaux d’Art et d’Histoire) şi Paris (Carrousel du Louvre, decembrie 1998), Buenos Aires (Palais de Glace), San Paolo, Brazilia (MASP) şi Tokyo (2001), Moscova (Mali Manage, 2005) şi Berlin (Berlinische Galerie, 2006). Acestei expoziţii i-au fost dedicate seri de gală la Tony Shafrazi Gallery (10 februarie 2005) în New York şi la Guggenheim Museum (27 aprilie 2007), iar la prezentarea documentarului despre Calendarul Pirelli produs de Dominique Miceli pentru Paris Premiere, o seară de gală a avut loc la Petit Palais în Paris (octombrie 2010).
Din 2006, Pirelli a ţinut o expoziţie anuală dedicată calendarului anului respectiv la House of Photography în Moscova. În final, fotografiile din Calendarul Pirelli sunt adesea ‘invitate’ în prezentările personale ale fotografilor care au realizat Calendarul în anii anteriori.
Colecţii şi licitaţii în scop caritabil
Deşi Calendarul nu a fost niciodată vândut de Pirelli, acesta a alimentat o piaţă înfloritoare de schimburi şi vânzări printre colecţionari şi entuziaşti, evaluările atingând câteva zeci de mii de euro în funcţie de an (şi de fotograf) şi de starea în care se prezintă. Timp de mai mulţi ani, Sunday Times a publicat periodic o ‘bursă’ pentru Calendar în care sunt cotate cele mai rare ediţii.
Ocazional, pentru câte o licitaţie în scop caritabil, Pirelli a oferit copii ale „The Cal”™ cu un succes mulţumitor. În 1975, o serie completă din prima decadă a Calendarului, scoasă la licitaţie pentru prima dată de Christies din Londra, s-a vândut cu 2 mii de lire sterline, depăşind preţul pentru un tablou de Andy Warhol vândut în cadrul aceleiaşi licitaţii.
De atunci, Calendarul Pirelli a ajutat la finanţarea a numeroase iniţiative sociale prin licitaţii şi copii ale Calendarului oferite ca premiu în evenimente pentru strângerea de fonduri în scop caritabil.
