„Tratat de argumentare. Noua retorica", de Chaïm Perelman si Lucie Olbrechts-Tyteca
"O lucrare impresionantă, de citit neapărat." (Choice)
"E greu de înţeles cum un retorician […] ar putea pretinde competenţă deplină fără a fi familiar cu această lucrare." (The Quarterly Journal of Speech)
Tratat de argumentare. Noua retorică, de Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca, este cea mai recentă apariție în colecția CICERO a Editurii "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Publicată în traducerea Aureliei Stoica și cu o prefață de Michel Meyer, Tratatul de argumentare este cea mai cunoscută operă a lui Perelman, scrisă în colaborare cu Lucie Olbrechts-Tyteca, cu care de altfel a şi dezvoltat conceptual curentul numit Noua Retorică.
Perelman pune din nou în discuţie retorica aristotelică şi propune recunoaşterea legitimităţii filosofice a acesteia, contrară abordării lui Platon, care asocia arta persuadării cu sofistica şi manipularea. Această întoarcere la retorica argumentativă coincide cu innoirea interesului pentru figuri sau tropi, care duce la crearea unei „noi retorici” a figurilor, în cadrul dezvoltării poeticii şi a semioticii. Chiar dacă această nouă retorică propusă încă din 1958, anul publicării ediţiei princeps a tratatului, nu se va impune decât spre finele anilor 70 ai secolului trecut, lucrarea lui Perelman se numără printre cele mai inovatoare din perspectiva paradigmei filosofice a epocii respective.
"Între ontologie, cu o supleţe îndoielnică, dar infinită, şi raţionalitatea apodictică, matematică sau silogistică, dar limitată, Perelman a luat cea de-a treia cale: argumentarea, care raţionează fără a constrânge, dar care nu obligă nici la renunţarea la Raţiune în beneficiul iraţionalului sau al indicibilului." (Michel Meyer)
Fondator al noii retorici, Chaïm Perelman (1912-1984), născut la Varşovia, a emigrat în Belgia în 1925 unde a fost, pînă în 1978, profesor de logică, de morală şi de metafizică la Universitatea din Bruxelles. În afara Tratatului de argumentare (1958), printre altele, a mai publicat: Rhétorique et philosophie (cu L. Olbrechts-Tyteca, P.U.F., 1952), Justice et raison (Presses universitaires de Bruxelles, 1963), Droit, morale et philosophie (L.G.D.J., Paris, 1968), Le Champ de l’argumentation (P.U.B., Bruxelles, 1969), Logique juridique (Dalloz, Paris, 1976), L’Empire rhétorique (Vrin, Paris, 1977), Le Raisonnable et le déraisonnable en droit (L.G.D.J., Paris, 1984).
Lucie Olbrechts-Tyteca (1899 – 1987) a fost colaboratoarea apropiată a lui Chaïm Perelman din 1948 până la moartea acestuia, în 1984. Cariera ei universitară este strâns legată de opera lui Perelman şi de concepţia acestuia legată de Noua Retorică. Cărţi publicate (altele decât cele în colaborare cu Perelman): Le Comique du Discours (1974).
