expoplast Sibiu 2019

Interviu cu Bogdan Hrib, directorul Editurii Tritonic

PRwave vă propune astăzi o discuţie interesantă, un dialog inedit cu Bogdan Hrib, directorul Editurii Tritonic

PRwave: Bogdan Hrib directorul Editurii Tritonic, Bogdan Hrib scriitorul, Bogdan Hrib…. care e “titlul” care vă place în mod deosebit?

Bogdan Hrib: Greu de spus, cred că niciunul… „Director” sună prea administrativ, iar „scriitor” prea prețios. Cred că prefer alte două „titluri”… „Editor”, după termenul englezesc „publisher”, persoana de decizie într-o editură, dar o decizie cu o puternică aromă literară… Și „autor” e mai modesc și mai realist… Cred.

PRwave: De ce Editura Tritonic? Adică de ce editură şi apoi de unde numele de Tritonic?

B.H.: Pentru că acum mult timp a existat o firmă numită Triton care avea un departament Tritonic Media, pe care îl conduceam împreună cu un prieten… Lucram amândoi… la patron și speram să-l convingem să transforme un departament… de apartament într-o firmă serioasă. Nu l-am convins și atunci am hotârât să ne încercăm norocul singuri… Și am… fondat Tritonic Media care la început avea trei mari direcții de dezvoltare (după cum pe siglă există un t cu trei puncte…) – agenție de publicitate, editură și tipografie. După multe experimente – destule nereușite – a rămas doar editura. Probabil că asta mă atrăgea în mod deosebit… Nu e o poveste prea spectaculoasă. Nu ne-am gândit nici la animalul triton și nici la „de trei ori tonic”…

PRwave: Care a fost strategia editurii în toţi aceşti ani? Cum aţi crescut şi ce deosebeşte Editura Tritonic de alte edituri de pe piaţă?

B.H.: Nu cred că a existat o singură strategie… Piața s-a modificat de mai multe ori. A crescut și apoi s-a prăbușit… Apoi a crescut din nou, după 2000 și… iar s-a prăbușit… Am crescut greu și cu multe sacrificii. În primul rând personale… Mi-am sacrificat vacanțele și, mai rău, familia… Am crezut în capitalism… Sincer, cred că într-o oarecare măsură m-am înșelat… Dar am iubit și iubesc cărțile și munca mea și mai ales o parte din oamenii din această industrie. Din nefericire am mai mulți prieteni peste hotare.

Ce ne deosebește de ceilalți? Cred că faptul că am mizat de multe ori pe autorii români… Mulți au debutat la noi. Unii au confirmat ulterior, alții încă nu… Am încercat să fim inovatori și originali. Sper că am reușit, măcar uneori…

PRwave: Sunt mulţi cei ce scriu şi visează cândva la a le apărea o carte. Cum alegeţi autorii şi titlurile ce urmează a fi publicate? Cine are şanse să devină scriitor cu acte în regulă şi cărţi apărute la Tritonic?

B.H.: Sunt mulți cei care scriu? Mie nu mi s-a părut… Unde scriu? Pe bloguri? A scrie ceva și a scrie o carte sunt două lucruri diferite. E vorba de răbdare, de seriozitate și de perseverență. Să nu uit – și multă disciplină.
E complicat de scris în două vorbe cum alegem titlurile. Să zicem că ne informăm foarte serios și apoi mai adăugăm și un pic de nas de editor (sau să-i spunem fler!)

Șanse are toată lumea. Nu știu ce înseamnă „cu acte în regulă”. Cred că actele le dă USR (adică Uniunea Scriitorilor…) sau era doar o expresie? Cred că întâi apar cărțile și după aceea se formează scriitorul… Așteptăm manuscrise…
PS Atenție la limba română… Dorim să citim o limbă întreagă, corectă și cu diacritice, nu o limbă de messenger!

PRwave: Întrucât acesta este un interviu pentru un site de comunicare şi PR pentru afaceri, vă invit să ne povestiţi puţin despre mijloacele de relaţii publice şi modurile de promovare folosite de Editura Tritonic. Care au avut efect? Care s-au dovedit a fi ineficiente?

B.H.: Ar trebui să o întrebați pe colega mea Iulia… Eu mă întâlnesc cu o mulțime de oameni – de la jurnaliști la scriitori, particip la lansări, dau interviuri (după cum se vede) și mă agit cât pot de mult pe internet.

Cred că încercăm să fim foarte vizibili – pregătim acum o campanile care se numește – CĂUTAȚI BULINA GALBENĂ – veți vedea curând de ce…
În vremurile mai glorioase (vreau să zic bănoase!) cheltuiam mulți bani pentru reclamă în presa scrisă… Mă rog, nu chiar mulți, dar mult mai mulți decât acum…

Cred că cele mai eficiente și ieftine metode sunt cele numite parteneriate – de fapt un fel de barter sau cross promotion… carte-publicație… Noi punem o siglă pe coperta 4 și pe toate materialele promoționale aferente cărții și primim în schimb un interviu sau un articol…

Cred că ceea ce fac acum e tot promovare – răspund la un interviu…

Vorbind/ scriind serios: Online-ul ne-a ajutat foarte mult mai ales de când am început cu toții să sărăcim. Avem un site și un blog si avem conturi pe facebook si pe twitter. O parte dintre autorii nostri români (nu mai vorbesc de cei străini care sunt cu câțiva pași în fata noastră – din „cauza” lui Eric Frattini și Luis Miguel Rocha sau Brad Thor și Kelley Armstrong… ne-am făcut cont de facebook!) ne ajută și ei cu propriile bloguri și conturi. Colegii mei Iulia de la PR și Alexa de la editorial sunt și ei foarte active. Ca să nu mai vorbesc de comunitatea personajelor noastre (Iolanda Știreanu, Andrei Mladin, Pisica Olga sau Stelian Munteanu!!!) care se tot zbat pe net. Dacă adaugăm și mulți prieteni bloggeri rezultă o prezentă online destul de puternică… E ok ce zic?

PRwave: Cum gestionaţi situaţiile încordate (articole defavorabile, posturi negative pe bloguri, recenzii negative etc.)?

B.H.: Articole defavorabile nu prea am avut. Nu știu exact la ce te referi. Am avut critici pe strategii sau serii de titluri alese de noi. Am răspuns cu părerile noastre.
Posturile negative au fost critici întemeiate – la care am răspuns asumându-ne vina (cazul unor traduceri viciate la care am recunoscut greșeașa și am luat măsuri, până la retragerea unui tiraj de pe piață!), au fost critici subiective – la adresa unor formate sau coperte – la care am răspuns că decizia ne aparține dar ca vom ține cont pe viitor și de părerea tot subiectivă a fanilor cititori!) sau au fost atacuri la persoană / înjurături / acuze inventate- la care nu am răspuns deloc. Mediul online permite anonimatul și astfel posibilitatea multora de a învenina comunicarea fără a-și asuma o identitate care ar fi necesitat și argumente… Etica jurnalisticii cere o informare din trei surse independente, cred că în unele cazuri a existat doar un zvon. Sau nici acela ci doar interesele altora… Sau doar rea-voință…

Recenziile negative sunt tot o reclamă. Nu prea avem recenzenți cu greutate și atunci chiar când suntem criticați motivele sunt subțirele. Cei care vin cu argumente sunt bineveniți… Nu suntem infailibili și ne bucurăm când alții privind din alt unghi ne oferă o altă imagine…

PRwave: Care credeţi că e viitorul cărţii – în condiţiile în care mulţi ridică în slăvi cărţile în format electronic?

B.H.: Cum nu a murit pictura când a apărut fotografia și nici fotografia când a apărut cinematograful și nici cinematograful când au apărut primele proiectoare video și apoi cdurile și home cinema și tot așa…

Va rămâne și carte ape hârtie. Poate că va fi un produs mai scump și mai pretențios… Nu știu. Dar nu va dispărea. Cu siguranță… Cum poți să înlocuiești mirosul hârtiei și al cernelii proaspete și datul paginii atingând hârtia poroasă și cititul în pat sau sub un copac sau în cada de baie înconjurat de spumă sau… în fine, cam asta e.

PRwave: Odată cu romanul poliţist „Indicii anatomice” al Oanei Stoica-Mujea aţi ajuns personaj într-un roman. Ştiaţi de intenţia Oanei? Cum vi s-a părut ideea? şi… care au fost reacţiile cunoscuţilor când au citit povestea?

B.H.: Știam. O clipă m-am speriat. Apoi am zis – de ce nu? Dacă ea vrea… Sunt unii care însă nu au gustat gluma. Au zis că mi-a fost distorsionată imaginea… Au dreptate dar… În realitate nu am succes la doamne ca în romanul Oanei. Evident nici nu-mi doresc! Nu cred că cineva a cumpărat romanul Oanei ca să citească despre mine, tot așa cum nu cred că vor cumpăra următorul roman ca să citească despre Ciutacu, Bădin, Lucia Verona sau Chinezu… Sau poate mă însel?

PRwave: Mai aveţi timp liber? Ce vă place să faceţi?

B.H.: Timp liber?! Puțin. Ies cu o doamnă la un restaurant sau la un film sau stăm la televizor și bem un vin. O doamnă, adică o anumită doamnă. Citesc în pat pe apucate. Scriu la următorul roman – e tot timp liber, până nu mi-am impus un termen. Mă duc cu fiica-mea la o plimbare și la un suc. Beau o bere cu prietenii și stau de vorbă… Ajunge? Câteodată călătoresc – mă plimb hai-hui pe străzi în orașe frumoase cunoscute sau nu…

PRwave: Care este cel mai mare neadevăr spus/scris despre Bogdan Hrib?

B.H.: Ați folosit „neadevăr” ca să nu ziceți „minciună”?… strategie sau stratagemă?

Nu știu, cred că au fost multe… Am spus că sunt vesel când nu eram, sau mulțumit când nu eram, am lăudat o carte proastă sau un film, ba chiar am spus cândva că sunt fericit și nu eram. Cred că m-am mințit pe mine atunci, în primul rând… Dar aceea minciuna am rezolvat-o…

PRwave: Ce v-aţi fi dorit să faceţi şi nu aţi reuşit/apucat (încă)? De ce?

B.H.: Nu știu, așa la prima gândire… Nu am reușit să ajung la mare încă anul acesta.

Și o chestiune complicată – nu am reușit să înțeleg capitalismul, probabil că nici nu voi reuși…

Mai am de călătorit (citiți 54+1/24 a lui Bogdan Teodorescu și vedeți acolo ce înseamnă să călătorești profesionist!), mai am de scris, mai am multe de făcut dar probabil că va veni vremea lor…

Acum, punctual, îmi doresc o vacanță de 3 săptâmâni undeva la o mare… Nu am avut timp… E criză, doar…

PRwave: Ce culoare vă place/defineşte şi de ce?

B.H.: Albastrul – marea mă încarcă, îmi dă multă energie. Pe locul II, verdele – iarba și frunzișul copacilor…
De ce? Nu știu. Așa simt. În Portugalia, în sudul provinciei Alentejo sunt niște plaje la Atlantic cu un nisip fin și tufișuri verzi… tot mai des visez la ele…

PRwave: Dacă aţi fi o carte, ce fel de lucrare ar fi?

B.H.: Aș fi un hardcover de format mare, cu litere mai mari decât de obicei, ca să poată citi oricine, cu vignete și letrine gotice și aș fi un roman istoric de dragoste, cu mulți cavaleri și domnițe și peisaje frumoase… Și cu multe aventuri, dar cu un final fericit. Cred în poveștile frumoase care se termină bine.

Bogdan Hrib ( n.1966) este inginer constructor şi artist fotograf. A lucrat ca jurnalist şi, din 1993, este editor si director al editurii Tritonic. A publicat romanul poliţist Filiera Grecească şi un volum conţinând reţete de salate probate chiar de el. Este de asemenea coautor al volumului Blestemul Manuscrisului alături de Răzvan Dolea. Cel de-al treilea roman al carui co-autor este, „Somalia, Mon Amour”, a fost publicat la sfarşitul anului trecut. {mosloadposition user10}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *