Our website use cookies to improve and personalize your experience and to display advertisements(if any). Our website may also include cookies from third parties like Google Adsense, Google Analytics, Youtube. By using the website, you consent to the use of cookies. We have updated our Privacy Policy. Please click on the button to check our Privacy Policy.

Arta sublimă pe care cuvintele nu o pot descrie:

SAINKHO NAMTCHYLAK

Peter Gabriel avea dreptate absolută când, în urmă cu câţiva ani, spunea că tot ceea ce este nou şi interesant în muzică vine de la graniţele Imperiului – iar aceste graniţe includ toate ţările lumii care încă nu sunt dominate de rock (deşi ar putea fi!), din cauza posibilităţilor lor – economice, culturale şi tehnologice. Trebuie să dăm dreptate acestei ipoteze a marelui muzician uitându-ne la Tuva: o republică micuţă din spaţiul ex-sovietic, aflată la 4000 de metri deasupra nivelului mării, undeva între Siberia şi Mongolia.

Ce este Tuva? O ţărişoară situată în inima Asiei Centrale, cu 300.000 de locuitori din 73 de etnii. Suntem capabili să vorbim despre această ţară doar pentru că o cunoaştem pe Sainkho Namtchylak: o doamnă în vârstă de 52 de ani, care trece pe scenă extrem de uşor de la linii foarte melodice la linii extreme, precum cele şamanice, sacre sau “orientate spre natură”. În vocea ei găsim cântecul păsărilor alături de sunetul cicadelor, cântatul din gât precum şi psalmodierea hipnotică a mantrelor buddhiste, experimentele de sunet alături de bucuria unei muzici moderne necontaminate de modernitate. În ceea ce face Sainkho, există o graţie care te lasă fără aer şi fără cuvinte, deoarece cuvintele nu ar putea niciodată să descrie arta ei sublimă. Acesta este motivul pentru care în 11 septembrie 2009 trebuie să veniţi la Festivalul PLAI – pentru a asculta ceea ce cuvintele nu pot descrie.

Cine este Sainkho Namtchylak? Să o lăsăm pe ea să ne povestească:
“M-am născut în Republica Tuva, într-o familie de profesori dintr-un sat micuţ. Părinţii mei iubeau muzica şi iubeau să cânte la diferite instrumente – tata la o chitară cu şapte corzi, iar mama la mandolină. Tata avea chiar o voce baritonală plăcută şi cânta deseori cu grupuri de amatori din Tuva.

La un moment dat, părinţii mei au hotărât să se mute în Hem-Beldiry (vechiul nume al capitalei Tuva). Ce îmi aduc aminte despre acele vremuri? Tata îşi citea deseori poeziile pentru mama şi pentru mine (îi plăcea să citească, era felul său de a-şi exprima dragostea şi pasiunea în viaţa de zi cu zi – şi abia acum înţeleg cât de mult a iubit). Îmi aduc aminte de ziua de 8 martie 1966, ziua femeii, când tata ne citea un poem lung şi foarte complicat de înţeles pentru o fetiţă aşa cum eram eu atunci. Stăteam la fereastră şi mă uitam la luminile podului din depărtare şi mi-am spus că, atunci când voi fi mare ca tata, voi trece acel pod şi voi citi lumii poeziile mele.

Am urmat cursurile colegiului muzical Ippolotova-Ivanova, după care mi-am continuat studiile la Institutul Gnesin din Moscova. Cel mai mult, în acea perioadă, mă pasiona să descoper înregistrări şi cărţi sau dizertaţii despre diferite tehnici de a cânta în genuri muzicale arhaice ale culturilor tradiţionale lamaistice şi şamanistice din Siberia, precum şi despre stilurile de cântat din gât sau peste ton, întâlnite în Tuva şi Mongolia.

Prima mea apariţie pe scenă a fost în 1986, într-un concurs pentru folkişti. Am fost impresionată atunci de geografia, misterul uitat şi sincretismul cântecelor vechi ale minorităţilor din Siberia, de tradiţiile nganasan, itelmen, korjack, nivch, nanai, buriat, tuvan sau ruseşti. Apariţia mea a avut un oarecare success, drept pentru care în anii 1987-1989, împreună cu alţi artişti, am fost invitaţi în Spania, SUA, Canada, Australia, Filipine şi Noua Zeelandă.

În acelaşi timp am început să caut noi colaborări, am început să improvizez şi am avut primele încercări de a transpune vechile tradiţii în muzica experimentală şi contemporană. Cântând cu numeroşi muzicieni jazz, am început să descopăr câte ceva din capacitatea şi posibilităţile vocii mele. Ceea ce am descoperit, trebuie să recunosc, a fost mult mai mult decât mi-aş fi putut imagina. Iar după aceea, apariţiile mele la Festivalul de Jazz de la Munster şi la Festivalul de Muzică Contemporană de la Lucerna mi-au adus noi relaţii şi noi colaborări cu mulţi muzicieni mari din Vest, alături de care am început să cânt prin toată Europa.

La unul dintre concertele mele din Austria l-am întâlnit pe Georg Graf, un muzician austriac cu care m-am căsătorit în primăvara anului 1991, la Scheibbs. Împreună cu Georg avem o fată care, acum, la rândul ei are o fetiţă. Cântăm cât de mult putem şi organizăm cât de des putem mini-festivaluri şi concerte în Tuva, unde invităm şi alţi muzicieni din Austria, Elveţia sau Germania. Acum înţeleg că cel mai important lucru pentru mine este unitatea mea de a fi un artist, un muzician şi o femeie realizată”.

Poate să pară o poveste uşor romanţată cea pe care ne-o povesteşte Sainkho. Din ea lipseşte momentul 1997. Conform unor surse, în acel an Sainkho a fost atacată de racheţi în Tuva, atac în urma căruia a fost mai multe săptămâni în comă. Conform altor surse, nu ar fi fost vorba de un atac terorist, ci de o operaţie extrem de gravă, pentru a i se extirpa o tumoare malignă de pe creier. Oricare ar fi adevărul, 1997 a fost un an de cotitură în viaţa ei, an după care a început o carieră extrem de prolifică, o carieră încununată cu peste 30 de albume şi cu numeroase premii internaţionale.
Echipa PLAI

Distincţii:
1987 – Cetăţean de Onoare, MINNEAPOLIS, SUA
1993 – BBC New Comer Award
1993 – Grand Of DAAD, Berlin
2001 – Best Creative People Of Tuva In XX Century
2005 – BBC radio 3 Best Albums of the year la categoria World Music

Discografie selectivă:
1990 – TRI-O Plus Sainkho Namchylak Transformation of Matter
1991 – Tunguska-guska
1992 – Lost Rivers
1992 – Kang Tae Hwan and Sainkho Namchylak Live – Free Improvisation
1993 – Out Of Tuva
1993 – Letters
1995 – Moscow Composers Orchestra and Sainkho Live at City Garden
1996 – Mars song – Duo with Evan Parker
1996 – "Amulet" – Duo with Ned Rothenberg
1996 – Moscow Composers Orchestra and Sainkho An Italian Love Affair
1996 – Moscow Composers Orchestra and Sainkho The Gift
1997 – Moscow Composers Orchestra and Sainkho Let Peremsky Dream’
1997 – Time Out
1998 – Naked Spirit
1999 – Temenos
2001 – Stepmother City
2001 – Aura
2003 – Who Stole The Sky
2005 – Arzhaana – a fairy tale
2005 – TriO & Sainkho Forgotten Streets of St. Petersburg
2006 – Karmaland
2008 – DVD Freedom Now

Resurse web:
//www.sainkho.net
//www.myspace.com/sainkhonamchylak

Bucuresti, 02.07.2009

{mosloadposition user10}

By Liliana Kipper

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Posts

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.