Oana Stoica-Mujea
Scriitoare
Adevărul e că şi eu mă întreb ce anume trebuie să facă un scriitor pentru a avea o operă. Pentru a crea un personaj, o lume sau doar o fărâmă din ea. Nu e uşor şi tot timpul eşti pus în dificultate. Te întrebi mereu cum e cel mai bine să scrii, cu ce să începi şi unde să termini, dar mai ales ce ar trebui să conţină mijlocul poveştii. Ca scriitor mereu te întrebi dacă laşi povestea să se deruleze singură sau te implici mai mult decât ar fi necesar.
Astăzi ar fi trebuit să vorbesc despre cum se creează un personaj, dar până acolo cred că e drum lung. Nu neapărat şi unul greu, dar e puţin mai lung, pentru că, chiar dacă pentru a avea o poveste trebuie să ai un personaj, mai întâi trebuie să ai o idee.
Să spunem că vreţi să deveniţi scriitori şi sunteţi la început de drum (nu dau sfaturi, doar încerc să-mi amintesc de mine sperând să pot ajuta pe cineva), atunci să începem de la lucrurile simple.
Sigur, cea mai importantă rămâne limba. Să nu vă fie jenă să folosiţi dex-ul şi să recunoaşteţi că o faceţi. Chiar dacă un scriitor are nevoie de un vocabular bogat, nu vă iluzionaţi că ştiţi toate cuvintele. Ar trebui să aveţi un coeficient de inteligenţă peste medie (asta nu e o jignire), iar de obicei cei care-l au îl folosesc în scopuri ştiinţifice. Aşa că nu vă culcaţi pe o ureche crezându-vă cei mai buni, un scriitor asudă la fel ca un muncitor în fabrică. Sunt foarte rar cei cu talent 90%, care nu au nevoie de îndrumări. Noi, majoritatea, deţinem cam 40% talent, restul e muncă asiduă.
Începeţi prin a vă crea ideea. Uneori ideea vine instantaneu. Un cuvânt aruncat de cineva, o frunză, o pasăre, orice vă poate aduce o idee măreaţă, dar din experienţă ştiu că pe parcurs se schimbă. Nu trebuie să ţineţi cu dinţii de ea, s-ar putea ca schimbarea să fie mult mai bună decât ideea iniţială. Desigur, s-ar putea să fie şi mult mai proastă. Dar până la urmă voi decideţi.
Sunteţi creatorii poveştii, dar nu şi Dumnezeii ei. Trebuie, la un moment dat, să rămâneţi simpli privitori. Nu toţi pot fi Tolkien. Nu toţi putem crede că ne aflăm în lumea pe care o creăm până acolo încât să rămânem prinşi în ea. E bine să crezi cu toată puterea în ceea ce spui, pentru că aşa vor crede şi ceilalţi, dar e şi mai bine să rămâi în exterior. Mă explic imediat. Lumea pe care o creezi s-ar putea să o ia razna la un moment dat, să îţi iasă de sub control. E foarte bine. Aşa trebuie să fie. Nu poţi controla fiecare moment, şi nici nu e de dorit să faci asta. Lasă povestea să te stăpânească pe tine. Tu rămâi un simplu privitor.
La partea de creaţie e mult de discutat, aşa că o s-o las pe altă dată, pentru a nu vă plictisi. Dar, cred eu, un scriitor, mai întâi, trebuie să înceapă cu exerciţiile. Scrisul zilnic e important. Ca în orice meserie veţi persevera făcând-o zilnic şi la un moment dat o să vă daţi singuri seama că aţi evoluat.
Primi paşi ar fi:
Ideea.
Planul acţiunii
Crearea personajelor
Titlul
Dacă aveţi aceste patru elemente puteţi începe să scrieţi cartea. Dacă nu, mai aşteptaţi. O idee bună nu e uşor de găsit. Desigur, puteţi merge şi pe o idee veche pe care să o înveliţi în aşa fel încât să pară nouă. Dar pentru asta e nevoie de ceva experienţă.
Voi sfârşi prin a vă spune ce vă aşteaptă ca viitori scriitori.
Veţi auzi şi vorbe bune, dar şi din cele foarte rele. Dacă nu puteţi face faţă, mai bine nu încercaţi. Lumea literară este destul de crudă. Să nu credeţi niciodată că sunteţi cei mai proşti scriitori de pe pământ, indiferent cine v-ar spune asta. Nu aveţi cum să fiţi cei mai proşti, întotdeauna există unul mai prost şi mai cunoscut decât voi. Editorii vor fi, de asemenea, reci şi distanţi. Nu veţi găsi prea des un editor care să vă dea sfaturi. De fapt, în România, dacă-l găsiţi, puneţi-l în ramă. Şi oricât de rău ar fi în alte privinţe, nu îi daţi drumul. Nu veţi mai găsi altul interesat să vă ajute. E unul la un milion. Aşteptaţi-vă ca orice neica nimeni să-şi dea cu părerea (de obicei nu în favoarea operei sau a voastră personal). Aşteptaţi-vă şi la atacuri personale. Dar, cu siguranţă, veţi găsi şi susţinere şi cititori. Nu renunţaţi la stilul vostru indiferent cine ce v-ar spune. Orice scriitor are cititorii lui, dar nu îi poate avea pe toţi. Aşa că scrieţi pentru cei ce vă admiră. Nu încercaţi să-i câştigaţi pe toţi, nici nu merită efortul şi nici nu veţi reuşi.
Dacă după toate astea încă mai sunteţi dispuşi să deveniţi scriitori, ştiind că veţi face greşeli (toţi le facem, dar nu toţi recunosc) ce vor fi aspru taxate, ştiind că opera voastră oricât ar fi de bună poate fi călcată în picioare şi multe altele, atunci de data viitoare vom începe „lecţiile”. Adică eu voi vorbi despre experienţa mea, iar voi, dacă veţi dori, veţi ţine cont, dacă nu, nu.
Oana Stoica-Mujea este deja autoarea mai multor lucrări, dintre care amintim Războiul reginelor (2 volume), Indicii anatomice (un foarte apreciat roman poliţist), Regina elfă volumul I etc. O găsiţi pe Oana şi pe blogul său. {mosloadposition user10}
