17 – 19 octombrie 2014
Regizorul Radu Gabrea este omagiat la New York, în cadrul evenimentului “RADU GABREA Retrospective” organizat cu sprijinul Institutului Cultural Român, New York și în colaborare cu prestigiosul Tribeca Cinemas, în perioada 17 – 19 octombrie.
Programul cuprinde zece dintre filmele de referință din cariera marelui cineast român și începe vineri, 17 octombrie, ora 18:00, la Tribeca Screening Room cu filmul “Manuși Rosii” (2010), urmat la ora 20:00 de filmul “O poveste de dragoste, Lindenfeld” (2013). Ambele proiecții vor avea loc în prezența regizorului Radu Gabrea și a producătorului și actriței Victoria Cociaș și vor fi urmate de câte o sesiune de întrebari și răspunsuri.
Sâmbătă, 18 octombrie, seria de proiecții va continua la Institutul Cultural Român, New York cu un program amplu, în cadrul căruia vor fi prezentate filmele:
„Rumenye, Rumenye” (2006) – ora 10:00,
„Moștenirea lui Goldfaden” (2004) – ora 12:00,
„Cocoșul decapitat” (2007) – ora 14:00,
„Evrei de vânzare” (2012) – ora 16:00,
„Călătoria lui Gruber” (2009) cu Q&A – ora 18:00,
„Dincolo de nisipuri” (1973); prezentarea în premieră mondială a versiunii necenzurate a filmului, urmată de o sesiune specială de întrebări și răspunsuri – ora 20:00.
Radu Gabrea și Victoria Cociaș vor participa și la cele două proiecții ce vor avea loc duminică, 19 octombrie la Tribeca Screening Room: „Un bărbat ca Eva” (1984) – ora 19:00 și „Trei zile până la Crăciun (Ultimele zile din viața Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu)” (2012) – ora 21:00, fiecare film fiind urmat de discuții cu publicul.
Sărbătorind în acest an 45 de ani de carieră, Radu Gabrea este unul dintre cei mai prolifici regizori români contemporani:
“După o carieră de 40 de ani a lui Radu Gabrea, cuprinzând un număr impresionant de filme documentare și de ficțiune, care nu au făcut parte din ceea ce se numește în mod general “film de autor”, Radu Gabrea optând în mod deliberat pentru filme orientate spre o mai largă audiență, el a reușit totuși să-și câștige un statut unic printre cineaștii români, acela de autentic regizor european, sfidând timpul printr-o constantă preocupare de a îmbina în mod armonios în filmele sale fapte istorice relevante cu forme filmice de fictiune de mare interes artistic.”Citizen Gabrea [Kane]” ar fi cu siguranță cea mai potrivită poreclă a regizorului.”
Dominique Nasta, “Contemporary Romanian cinema”
Wallflower Press
London & New York
Filmele din program:
Tribeca Screening Room, 17 oct., h.18:00
MANUSI ROȘII (2010)
Sinopsis
Filmul Mănuşi roşii este o adaptare a best-seller-ului cu acelaşi nume al scriitorului Eginald Schlattner, şi prezintă ancheta la care a fost supus tânărul student sas Felix Goldschmidt, victimă a campaniei masive de arestări dezlănţuită de "Securitatea română" în anii ce au urmat revoluţiei din 1956, din Ungaria.
După înăbuşirea revoluţiei din Ungaria de către tancurile sovietice (noiembrie 1956), puterea comunistă din România, de teama unor evenimente similare, a trecut la arestări masive şi organizarea de procese. În special în Transilvania, unde printre reprezentanţii populaţiei române, maghiare şi germane se răspândise ecoul celor întâmplate în ţara vecină şi exista pericolul ca situaţia politică să scape de sub control, ”securitatea” a dezlănţuit o campanie masivă de arestări.
Una dintre victimele acestei campanii este şi tânărul de origine săsească, Felix Goldschmidt, student la o universitate clujeană şi conducătorul unui cenaclu literar.
În ciuda rezistenţei sale iniţiale, prin presiune psihică, tortură, umilire repetată şi intimidare, acesta devine instrument docil al organelor de represiune, martor al acuzării împotriva unor prieteni ai săi scriitori, trădându-şi până la urmă şi propriul frate.
Tribeca Screening Room, 17 oct., h.20:00
O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD (2013)
Sinopsis
În Frankfurt-ul anului 2005, Ulrich (Ully) Winkler, preşedintele unei mari companii (personaj principal interpretat de Victor Rebengiuc, aflat la prima colaborare cu Radu Gabrea), vede la televizor un reportaj despre un fost sat german din Banat. Acesta este Lindenfeld, în care Ully se născuse şi trăise până în 1945.
În prezentul acţiunii, la şase decenii după ce a fugit în Germania şi a început să facă avere, străduindu-se să-şi şteargă din memorie legăturile sale cu România, Ully este puternic marcat de imaginile văzute, aşa că decide ca împreună cu Boris, vechiul său servitor şi prieten credincios, să plece în secret la Lindenfeld. Acolo o regăseşte pe Helga, iubita sa din cruda tinereţe (interpretată la maturitate de Victoria Cociaş).
Ceea ce urmează este o poveste dulce-amară, plină de nostalgie, candoare și momente tragicomice.
Institutul Cultural Roman, New York, 18 oct., h. 10:00
RUMENYE, RUMENYE (2006)
Sinopsis
Regizorul Radu Gabrea calatorește la New York pentru a investiga un anumit aspect al muzicii klezmer – doina românească. Fără a pierde prea mult timp cu istoria emigrării evreilor din Europa de Est, regizorul atacă direct subiectul și emite o teorie care onorează această latura lirică și melancolică a muzicii klezmer. Prin interviuri cu muzicieni și experți în domeniu, incluzându-i pe Yale Strom și Elisabeth Schwartz, Radu Gabrea explorează influențele reciproce dintre muzica românească, cea țigănească și cea evreiască din România acelor vremi. Similitudinile cu doina românească, dar și natura autentic evreiască a doinei klezmer, izvorâte din moduri muzicale ce se găsesc în muzica de sinagogă, sunt expuse cu maiestrie. Alături de analize scolastice revelatoare, interpretări de muzică în direct aduc filmul la viață.
Institutul Cultural Roman, New York, 18 oct., h. 12:00
MOȘTENIREA LUI GOLDFADEN (2004)
Sinopsis
Povestea fascinantă a poetului și dramaturgului Aavram Goldfaden, supranumit Shakespeare-ul evreilor, cel care a întemeiat primul teatru evreiesc profesionist și a cărui influență e prezentă și astăzi.
Filmul este o plimbare muzicală prin istoria teatrului idiş. Din cramele din Moldova până pe scenele de pe Broadway, acest documentar este o celebrare a muzicii teatrului idiş, a rolului său în cultura evreiască-americană, precum şi a lui Zalmen Mlotek, o autoritate în sfera muzicii populare şi a teatrului Klezmer, recunoscută internaţional.
Crescut într-o familie vorbitoare de idiş renumită pentru colecţia lor de cărţi cu cântece idiş, Zalmen Mlotek a reprezentat o forţă inovatoare în introducerea pieselor de teatru idiş contemporan în comunităţi din întreaga lume. El este director artistic la Teatrul Idiş „Folksbiene Theatre”, cea mai veche scenă de teatru idiş din lume, fondată în 1915. Filmul prezintă muzica, interpreţii şi poveştile teatrului idiş, folosind fotografii rare de arhivă, înregistrări şi perspective personale ale câtorva personalităţi contemporane: Zalmen Mlotek, Itzik Gottesman, Nahma Sandrow, Golan Ofer, Yale Strom, Harry Eliad, Carol Markovitch, Alyssa Pia Quint, Moshe Yassur, Iacov Bodo, Elisabeth Schwarz, Eleanor Reissa, Sandler Gera, Ioan Holban.
Institutul Cultural Roman, New York, 18 oct., h. 14:00
COCOȘUL DECAPITAT (2007)
Sinopsis
“Cocoșul Decapitat” este o poveste emotionantă și dureroasă despre maturizare într-o perioadă de schimbări extreme.
În anii celui de-al doilea război mondial (1941-1944), tihna orașului Fagaraș din inima Ardealului se destramă, prieteniile se rup, dușmăniile răbufnesc. Felix Goldschmidt (16 ani) este fiul unor intelectuali burghezi, citit și cultivat, generos și idealist, frământat de dilemele și prefacerile specifice pubertății. Hans Adolf Bediner, "proletarul" filmului, fiul coșarului din oraș, este un tânăr cu puternice complexe sociale, pătruns de ideologia nazistă, pentru care este gata să-și sacrifice fără scrupule prietenii.
În ziua de 23 august 1944, Felix Goldschmidt își așteaptă colegii de clasă la petrecerea de absolvire a școlii. Totuși, sărbătoarea tradițională la care fiul unui saxon avut, etnic german, din Siebenburgen și-a invitat prietenii, va marca o despărțire mult mai importantă decât despărțirea de școală: în ziua respectivă, martor al avansării Armatei Roșii, regatul României se desparte de aliatul său de mulți ani: Germania nazistă.
Pentru grupul etnic german al saxonilor din Siebenburgen, dintre care mulți erau amestecați într-un pact nefericit cu socialiștii nationaliști, acest lucru a însemnat sfârșitul poveștii lor de mare succes în ceea ce privește imigrarea la poalele Carpaților, ce a durat 800 de ani.
În mijlocul evenimentelor dramatice din acea zi se află Felix Goldschmidt – împărțit între Tineretul German Naționalist și confirmarea sa evanghelică și, în plus, torturat de problemele adolescenței; și cei trei prieteni ai săi: evreica Gisela care este exmatriculată de la școala germană, Hans Adolf, fiul coșarului și cel mai bun prieten al său, care îl trădează din gelozie, precum și Alfa Sigrid, fiica cocheta și depresiva a unui nobil saxon, căreia îi place să seducă băieții și să îi facă să se certe unii cu alții.
Institutul Cultural Roman, New York, 18 oct., h. 16:00
EVREI DE VÂNZARE (2012)
Sinopsis
Un documentar incitant, care abordează un subiect inedit – „cea mai mare operaţiune prin care un stat și-a vândut propriii cetăţeni, petrecută până azi în Europa”.
În 1974, un pasager român cu paşaport diplomatic s-a îmbarcat pe aeroportul din Zürich într-un avion cu destinaţia Bucureşti. Zborul a decurs fără evenimente. Însă, odată ajuns la Bucureşti, diplomatul a realizat cu groază că una dintre valize – primită de la o veche cunoştinţă, cu puţin timp înaintea plecării – îi lipsea. Diplomatul era generalul M., şef de divizie la Direcţia Generală de Informaţii Externe, ramura de spionaj a temutei Securităţi. Iar cunoştinţa care îi dăduse valiza era Shaike Dan, consilier de rang înalt al mai multor prim-miniştri israelieni şi unul dintre cei mai respectaţi agenţi ai sistemului de informaţii externe al Israelului. Valiza conţinea un milion de dolari, bani daţi lui M. pentru a permite ca un anumit număr de evrei să emigreze în Israel. Întâlnirea de la Zürich este doar un episod din istoria organizării de către guvernul român, în timpul anilor postbelici, a unui anumit tip de comerţ cu fiinţe umane, unul dintre cele mai mari din întreg secolul XX: vânzarea evreilor români către Israel.
Institutul Cultural Roman, New York, 18 oct., h. 18:00
CĂLĂTORIA LUI GRUBER (2009)
Sinopsis
„Călătoria lui Gruber” este un film – dramă regizat de Radu Gabrea în 2008, a cărui acțiune este plasată în Al Doilea Război Mondial, în timpul Holocaustului din Iași (pogromul din Iași).
Filmul se concentrează asupra unui scriitor italian, Curzio Malaparte, fost membru al partidului fascist italian. Malaparte este delegat pe frontul rusesc pentru serviciul de știri italian și călătorește în România în iunie 1941, împreună cu Freitag, colonel în Wehrmacht și comandantul adjunct al garnizoanei locale din România.
Malaparte suferă de o alergie gravă și este trimis să-l consulte pe Dr. Josef Gruber din Iași, un medic alergolog de clasa mondială, numai că acesta nu e de găsit.
Suferind teribil din cauza alergiei, Malaparte încearcă disperat să îl găsească pe medicul despre care află că a a fost capturat. În timpul căutării, el întâlnește situații șocante din Holocaustul împotriva evreilor din oraș. Mai târziu, el împărtășește aceste lucruri într-o manieră foarte critică, în romanul sau, Kaputt.
Wehrmacht-ul, trecând printr-o revizuire capitală în anii 1930, s-a extins foarte mult odată cu venirea la putere a naziștilor. Ceea ce urmează este o imagine de ansamblu asupra Wehrmacht-ului.
Institutul Cultural Roman, New York, 18 oct., h. 20:00
DINCOLO DE NISIPURI (1973)
Despre film
“Dincolo de nisipuri”, în regia lui Radu Gabrea a intrat în producţie în anul 1972. Filmările au avut loc în toamna şi iarna aceluiaşi an, în zona Brăilei şi la Brăneşti. În ianuarie 1973, filmul era gata pentru vizionare. Pe 17 februarie 1973, cu două zile înainte de premiera, Nicolae şi Elena Ceauşescu urmăreau atenţi la televizor filmele realizate despre recenta lor călătorie. Un trailer ciudat, cu acțiunea plasată în perioada 1934-1948 și ţărani strigând confuz după dreptate, le-a atras atenţia celor doi şi au cerut să vadă pe loc filmul. L-au interzis pe motiv că regizorul şi-a bătut joc de revoluţie. După mai mult de un an, suferind modificări majore cerute de cenzura de partid, filmul a avut premiera, în mai 1974.
În același an, “Dincolo de nisipuri” a fost selecţionat la Cannes la Quinzaine des Realisateurs, fiind apreciat drept „Cel mai bun film românesc al anilor 70”.
Anul acesta (2014), regizorul Radu Gabrea a revenit asupra peliculei şi a eliminat pasajele din off impuse de cenzură. Asa se face că, după 41 de ani, filmul a putut fi vizionat în varianta necenzurată.
Sinopsis
În zona Brăilei, dramele sociale și pasionale au un final care nu poate fi evitat nici chiar atunci când eroii filmului cred că se pot detașa de realitatea "dincolo de nisipuri”.
Ecranizare după romanul "Îngerul a strigat" și după nuvela "Dincolo de nisipuri" de Fănuș Neagu.
Acțiunea este plasată în anii 1934 – 1946, în mediul rural din zona Brăilei și din port, punctată de drame sociale și pasionale, al căror sfârșit implacabil nu poate fi evitat de eroi, nici chiar atunci când cred că se pot abstrage realității „dincolo de nisipuri”.
Filmul este „drama născută din amărăciune și dintr-o iraționalitate anarhică, a unei conștiințe confuze, a cărei tresărire finală spre lumină se arată a fi prea târzie față de moartea grăbită să pună capăt unui fel de a trăi potrivnic istoriei” – Florian Potra.
Tribeca Screening Room, 19 oct., h.19:00
UN BĂRBAT CA EVA (1984)
Sinopsis
Într-o casă părăsită, regizorul EVA, filmează o adaptare a celebrului roman „Dama cu camelii”. Echipa şi actorii trăiesc în aceeaşi casă, într-o mizerie „comunitară” tipică anilor 60”, a anilor hippy.
Pe măsură ce filmarea înaintează, frumosul, decorul de basm, îndepărtează tot mai mult realitatea sordidă. Dar în echipă colcăie contradicţiile şi conflictele. Regizorul, la începutul filmului, împreună cu Gudrun, actriţa principală, se îndrăgosteşte de actorul care joacă rolul lui Armand Duval, rolul din adaptarea celebrului roman "Dama cu camelii". Remarcabil prin discursul narativ atent la mai multe planuri, filmul german al regizorului Radu Gabrea este o splendidă reverență către excentricul regizor al noului val german, Fassbinder.
„This remarkable picture cries out to be seen” – Sunday Telegraph
„A stunning performance… a blood-curdling homage! A hypnotic, unortodox, appropriately profane paean to Fassbinder. A seriously daring contemplation of one of the most gifted, most troubling, most original film makes of his time” – New York Times
„A cinematic mind-boggler! A descent into the peculiar Germanic orgy of Fassbinder’s fevered genius” – New York Post
“A splendid, infectiously amoral performance! Casting a woman as ‘Fassbinder’ was a brilliant stroke. The film wallows in enjoyably trashy effects” – The Village Voice
“A tour of force portrait by Eva Mattes which must rank as one of the most impressive sex crossovers in screen history!” – New York Daily News
“Brilliantly conceived and executed, ‘A Man Like Eva’ is one of the most tantalizing films I’ve seen in a long time” – Manhattan Arts
Tribeca Screening Room, 19 oct., h.21:00
TREI ZILE PÂNĂ LA CRĂCIUN (Ultimele zile din viața Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu) (2012)
Sinopsis
Docu-drama “Trei zile până la Crăciun” este o cronică detaliată, bazată pe mărturii, documente, reconstituiri şi imagini de arhivă, a ultimelor trei zile ale cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu, înainte de executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989.
În ultima sa noapte ca stăpân absolut al ţării, Nicolae Ceauşescu rămâne în sediul Partidului Comunist, pentru a coordona represiunea. Nu doarme mai mult de trei ore. În dimineața de 22 decembrie, de teamă să nu fie linşat de mulţimea care forţează intrarea în clădire, Ceauşescu acceptă să fie evacuat cu elicopterul. Odată ridicat în aer, devine însă prizonier al celui pe care tocmai îl numise la comanda Armatei: generalul Stănculescu.
Fuga lui Ceauşescu este un amestec de improvizaţie, trufie, absurd şi disperare. Bătrânul stalinist caută un refugiu nu pentru a-şi salva pielea, ci pentru a organiza revenirea la putere. Are aproape 72 de ani, dar nu poate renunţa la calitatea de „cel mai iubit fiu al poporului”. Elicopterul îl duce mai întâi la Palatul de la Snagov, de unde Ceauşescu se interesează, telefonic, unde e linişte în ţară. Decide să zboare în direcţia Piteşti, unde mizează pe câteva divizii de blindate şi pe comandanţi loiali. Solicită două elicoptere de escortă, dar acestea refuză să se ridice de la sol. Pilotul bimotorului său, un Dauphin, îl abandonează într-un lan de orz, pe marginea şoselei Bucureşti – Târgovişte, în apropierea oraşului Titu. În scurt timp, „iubitul conducător” va da nas în nas cu poporul său.
De ce au refuzat ofiţerii de la Târgovişte să-i suprime fără proces pe dictatorii fugari? Au avut două mari temeri: că vor fi la rândul lor executaţi, pentru ştergerea urmelor, sau că ulterior vor fi judecaţi pentru crimă. Aşa s-a ajuns la soluţia unui proces sumar, decis la Bucureşti şi pus în scenă la Târgovişte. Un proces cu verdictul dinainte stabilit: condamnarea la moarte a dictatorilor fugari şi executarea imediată a sentinţei. Aşa s-a ajuns ca Nicolae şi Elena Ceauşescu să fie împuşcaţi „ca nişte animale sălbatice”, aşa cum avea să se exprime Mihai Gorbaciov în aprilie 2010, la prima sa vizită în România postcomunistă. Execuţia a avut loc pe 25 decembrie 1989, în ziua de Crăciun.
