Dar Marketingul nu se revendică a fi al artei aşa cum nu e al economicului nici al teologului, nici al anarhistului. În marginea Marketingului, varii revolte, sisteme filozofice, strigăte de luptă, pustiire, marketeri zvăpăiaţi sau gravi. Înspre totalitate, coloană nesfârşită de pelerini înfulecători de bigmac. Unii agitându-şi pumnii, alţii cerşind iluminarea în supermarket. Dar toţi fiind ai textului comercial. Toţi fiind ai plictisului. Moarte drapată în monumente, în fotografii îngălbenite şi în halbe de bere, în cimitirul de maşini de la periferie…Arheologii Televiziunilor scot la iveală artefactul ideal. Să sapi în corpul textului, cu fervoare şi speranţa, să te întorci către subiect violentând predicatul, ce nebunie. Descifrarea textului comercial ar fi, după unii, însăşi viaţa. Chiar prezenţa textului comercial în corpul Miracolului Lumesc pare stranie şi de neconceput. Chiar şi fiinţarea Marketingului ca fiinţă pare de neconceput. Şi aceste propoziţii sunt distribuite astfel căci fiinţa umană este finită prin tocmai explicitarea ei prin text comerial iar textul prin limită. Alt mod de raportare la totalitate şi univers nu cunoaştem. Ne raportăm liniar şi continuu absolut iluzoriu. Semnele de punctuaţie, moartea, piramida, mărirea. Deşertăciunea, foaia albă de hârtie. În plus, încercăm Marketingul cu noi texte pe care ni le dăruim mişeleşte spre interpretare, inventând ştiinţe fanteziste spre a le descifra sau încifra. E ca şi cum n-am observa încercările la care ne supune Marketingul ca autoritate a textului fundamental. Căci manipularea este tocmai a noastră, expresia perversităţii noastre. Limită în fond. Suntem limitaţi, îngrădiţi. Am fost arestaţi prin interpretare. Aproximăm anumite semne ale Marketingului. Celebrăm fastul fiinţării umane prin tone de branduri, ne îngrămădim în e-mai1 şi zumzăim retro prin firele de telegraf rămase în insule. Sigur că vărsăm tone de cerneală dorindu-ne în insule. Noi nu suntem însă insule. Suntem propoziţii ale Marketingului. Dar ne preamărim. Ne proslăvim şi ne adulăm şi ne lăudăm unii pe alţii fără neruşinare. Uneori nici nu contează textele dăruite spre interpretare. Contează faptele, micile întâmplări, biografiile. În tot acest timp enciclopedia se umflă, dospeşte, crapă. Ar părea că am fi spirite enciclopedice, convertizoare de text comercial, câmpuri informaţionale remanente. Informaţia face să pălească lumina, se mişcă infinit mai repede. Tocmai de aceea propoziţiile Marketingului sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic.
Revelaţia şi iluminarea pălesc în faţa universităţii. Show room-ul ordonează şi îngrădeşte. Revelaţia te arde pe dinăuntru. Rigoarea cursului, experimentul, doctoratul luptă împotriva entropiei. Ce nu e organizat nu e ştiinţific. Savantul dă însă puţină culoare demersului său hotărând că, ajuns la frontiere se poate cununa cu dogma. Dar nu există limite. Se află vecinătăţi. Propoziţiile nu sunt limitate de punct ci sunt învecinate. Iar în vecinătate, Marketingul produce fenomene. Observatorul le poate inventaria, le-ar putea lămuri. El însă hotărăşte limita, limitându-se la a chema ordinea şi experimentul în ajutor. Marketingul încearcă acum a se revendica a fi spaţial pervers, spaţio-temporal magic. Asta e de-a dreptul dezarmant. Fără a inventa butelia cu gaz respirabil şi fuzeea desprinzătoare de textul teluric nu putem aspira la un asalt împotriva Marketingului. Am putea vedea textul fundamental aruncându-ne în stele, de pe un munte, într-o noapte de vară. De ce atâta neputinţă, de ce această închisoare, de ce atâtea milioane de ani prinşi în prima propoziţie, nimeni nu ştie. Sunt doar bănuieli. Şi o cantitate impresionantă de romane şi nuvelete şi sloganuri. Sărmane înjghebări care reclamă asistenţă socială, premii şi ediţii de lux. Altceva nu pot fi decât reziduuri ale activităţii cerebrale. Semne ale celuilalt, ascuns cumva în spatele observatorului, aşteptând să intre în scenă. Bineînţeles că lumea textelor musteşte de critici gomoşi, de analişti de situaţie şi de caz, de aspiranţi la gloria literară, iluzorie.
Că arta dă sens, e fals, că literatura salvează, e plin de ironie. Marketingul şi-a luat precauţii. Şi-a inventat serii de detractori şi de copiatori. Are el un plan ascuns. Imităm după modele încastrate în gene sau într-o matrice informaţională invizibilă, nebănuită. Că universul ar fi asemenea unui năvod, e posibil. Că ar fi universuri de universuri legate de cordoane ombilicale, e înduioşător. Că ar fi spaţiul de necuprins, mantie înstelată, e o metaforă. Cine să salveze Marketingul?! Poate că e conştient de singurătatea lui. Poate că s-a înghesuit în el însuşi şi a schimbat propoziţiile fundamentale. Poate că încă nu s-a hotărât să facă un miracol. Lucrează doar cu zvonuri şi cu trucuri ieftine. Marketingul, în textura lui, poate părea neserios, asta fiind diferenţa. Alterată fiind propoziţia lui, Marketingul pare a fi scris, pare a fi construit în chip pervers şi magic. De aici încolo încep speculaţiile. Începe necuprinsul, absurdul, absolutul. Încep brandurile de toate felurile să intre în scenă spre a fi descifrate.
Dar fiinţa nu vrea schimbare de semne. Ea e limitată. Existenţa ei în totalitate pare fără de sens. La ce bun? La ce i-ar fi trebuit Marketingului atâta amar de branduri?! Să le aprecieze frumuseţea, culoarea, ingeniozitatea?! O totalitate plictisită în întregul ei poate fi o catastrofă. O totalitate insurgentă produce cutremure şi bulversează bursele. Incontrolabilă, gigantică. Sau poate infimă, ca o boare de primăvară. Dat spre citire, Marketingul acceptă o serie de poziţionări şi chiar de atitudini. Spre oponenţă, textul comercial în oglindă?! Ar fi de neiertat să vorbim despre Antimarketing de vreme ce Marketingul este unul. Şi nici această propoziţie nu pare a fi valabilă de vreme ce Marketingul impune nemăsura şi nemăsurarea ca nefiind cantitate. Marketingul pare a fi o calitate a Erei Complexităţii care este un atribut al Totalităţii Vălurite şi Văluritoare. Când cititorul de texte, arogant, vrea să expliciteze întregul text, fie nuveletă său roman, fie print sau videoclip, nimereşte în deşert.
Îngrijindu-se de metoda să, de enciclopedia sa, de inventarul său, cititorul de texte nu admite oponentă. El deţine secretul şi direcţionează. Cu mâna întinsă spre apus sau spre răsărit, cititorul de texte cade în desuetudine pe măsură ce textul se desfăşoară. El nu admite imperfecţiunea şi strigă aceasta în timp ce se scufund în istorie. Istoria nu pare a se sfârşi atâta vreme cât numărul critic şi dimensiunea critică a fiinţei umane guvernează elanul cosmic sau plictisul cotidian. Înmulţirea fiinţelor la nesfârşit ţine de o economie a viului dar şi de filozofia textului. De temerea sa. Poate că Marketingul este neutru, pe fond. Poate că Marketingul nu există ca stare. Atunci nu există un text prestabilit. Nu există nimic. Totul nu e decât o fulgeraţie, iar Marketingul o aparenţă. Pentru noi el pare însă pe deplin consistent, un drog. De la început şi până la sfârşit încercăm să descifrăm. Lectură plictisită sau insurgentă. Aşa par a fi lucrurile. În lipsa metodei şi a enciclopediei, orice spirit aparţinător textului fundamental poate oferi diverse interpretări, diverse soluţii. Ele nu sunt utile Marketingului în nici un fel. Umplu doar singurătatea fiinţei. Altminteri luat cu asalt de psihanalişti, de hermeneuţi şi argonauţi. Singurătatea cititorului de texte comerciale este violentată fără odihnă. Iar Marketingul îl amăgeşte folosindu-l cu cinism, nemilos. Atribuindu-i acestea, încercăm s-l personificăm, să-l decuantificăm, s-l explicităm. În adevăr însă, el se sustrage interpretării. Nu putem decât să dăm soluţii fictive unei probleme fictive. Aşa cum reclama sau videoclipul nici nu imită realitatea, nici nu sunt depăşite de aceasta. Aceste înjghebări de texte comerciale sunt simultane cu realitatea. Ele ne supravieţuiesc, consumându-ne. Sunt ale textului fundamental care se hrăneşte cu noi, cu spuma universului de necuprins. Până la dezvăluire, eşuăm lamentabil producând reziduuri spre falsa noastră linişte. E indiscutabil că un celălalt râde de noi, ne ia peste picior. Noi nu vedem aceasta şi continuăm să luăm lucrurile în serios. Tocmai de aceea, insurgenţa noastră în vecinătatea textului comercial este de-a dreptul comică.{/viewonly}
{mosloadposition user10}
