Când te gândești la o lume în întuneric, la o lume fără imagini, la o lume lipsită de culori… ai senzația că până și amintirile îți sunt interzise. Sunt însă copii de-o șchioapă, tineri și bătrâni pentru care întreaga lume a amintirilor este formată din senzații și percepții. Pentru ei, amintirea nu are culoare, nici lumină, dar este un amalgam de senzații, percepții și sentimente. Iar de curând, nevăzătorii din Brașov au avut șansa să primească o nouă amintire – unică și, pentru mulți dintre ei, irepetabilă. Au simțit și, încă simt, fiorul gheții sub patinele pe care le-au încălțat pentru prima oară. Totul a fost posibil cu ajutorul hocheiștilor brașoveni de la Fenestrela care i-au învățat pe nevăzători primii pași pe gheață.
Dis de dimineață, copii și tineri nevăzători din Brașov, au pornit spre Patinoarul Olimpic. Entuziasmați, dar si temători 
în același timp, încântați, curioși și cu sentimentul că încearcă ceva interzis unora ca ei, și-au pus patinele în picioare, până la urmă. Mai greu a fost cu primii pași, cei pe… uscat. Apoi i-au cunoscut pe uriașii blânzi care i-au purtat pe gheață. „A fost de neînchipuit. Mi-a plăcut aşa de mult. Sper să ne mai cheme, să putem să mai venim la patinoar. Cine ştie, poate data viitoare mă lasă să patinez şi singur câţiva paşi. Da’ … trebuie să recunosc, cel mai mult mi-a plăcut când ne-au pus pe băncuţă şi ne-au învârtit pe tooot patinoarul.” Sunt cuvintele doar unuia dintre micuţii patinatori nevăzători.
Şi pentru cei care le-au îndrumat primii paşi pe gheaţă, experienţa a fost una cu totul inedită. „Cred că eu am avut mai multe emoţii decât ei. Mi-era teamă să nu cumva să îi scap din mână sau să se întâmple ceva. Mă gândeam că o să le fie frică. Aveam tot felul de gânduri. Până când micuţul mi-a dat mâna. A intrat aşa, timid pe gheaţă. Şi pe urmă, am început să vorbim, am început să îi explic cum se patinează. Şi mi-am dat seama că nu e nevoie de nici o explicaţie. Pur şi simplu i-am spus să simtă gheaţa. 
Şi mi-a răspuns incredibil – Eu simt bucurie. Sunt fericit, adică … simt gheaţa?”, ne povesteşte unul dintre sportivi cu ochii în lacrimi. Ne-a mai spus că ar repeta în fiecare zi experienţa pentru că s-a simţit, efectiv, Moş Crăciun, pentru o zi.
”Cred că ar trebui să învățăm de la ei ce înseamnă bucuria, îmi spune Milena Popa, coordonator al Centrului Rază de Lumină din Brașov, psiholog în cadrul Patronatului Medicinei Integrative. Și ce înseamnă un pas al reușitei. Nouă, celor ce ne zicem normali, ne tună și ne fulgeră mai tot timpul și uităm să ne bucurăm, uităm să fim fericiți. Ceea ce am trăit astăzi, pe gheață, alături de acești tineri nevăzători, este, pentru mine, o experiență de suflet. Și o mare fericire căci, alături de inimoșii hokeyști ai Fenestrela Brașov, alături de Fundația 34Life, alături de PMI, am simțit, de pe gheață, o mare, o uriașă rază de căldură sufletească…”
