de John J. Hardy
Etalonul fundamental din lumea valutelor este dolarul american, iar conform acestui etalon, Euro a avut cu adevărat trei luni extreme de slabe în ultimul trimestru. La recentul prag de sub 1,2700 din ultimele zile ale lui septembrie, euro a scăzut cu peste șapte procente față de dolarul american, cea mai mare scădere trimestrială de la momentul în care UE se afla în mijlocul unuia dintre cele mai grele episoade ale sale din timpul crizei datoriei suverane de la sfârșitul lui 2011.
Acest ciclu slab al euro din ultima vreme este de departe diferit de cel anterior, când exista și un sentiment de scufundare de la o criză la alta. Mai degrabă, această slăbire a euro este clar motivată de acțiuni politice reale și țintite de către președintele BCE la întâlnirile din iunie și septembrie.
În mod ironic, ultima data când președintele BCE, Draghi, a mișcat moneda Euro atât de semnificativ, a fost în direcția opusă. În iulie 2012, ne-a dat ceea ce jurnalistul american Matt O’Brien ar fi numit o promisiune halucinantă de a face orice este nevoie pentru a salva euro. Desigur, atunci nu a făcut nimic, însă piața a crezut oricum în protecția implicită a BCE, iar investitorii s-au zbătut să obțină asseturi periferice UE ca și cum ar fi fost sfârșitul lumii, zdrobind spreadurile randamentului, chiar sursa panicii de încredere, trimițând astfel EURUSD direct de la 1.20 la aproape 1.40 la începutul acestui an.
Mixul politic actual al BCE, pe de altă parte, nu este deloc o halucinație, ci oferă două vârfuri politice eficiente care slăbesc euro. În primul rând, BCE își va re-umfla bilanțul pentru prima dată din 2011 cu noi T-LTRO și cu un program masiv de valori mobiliare cu asseturi ca rezervă, în mod esențial gândit pentru a ridica asseturi discutabile din bilanțurile băncilor europene, în speranța că băncile se pot concentra mai mult pe împrumuturi în economie decât pe îngrijirea propriilor bilanțuri. În al doilea rând, BCE a tăiat dobânda la depozite pentru acele instituții ce dețin fonduri la BCE în teritoriu negativ. A fost o mișcare inteligentă, așa zis decretată pentru a încuraja băncile să-și împrumute acele fonduri, în loc ca acestea să fie încet confiscate de dobânda negativă. Dar planul real aici a fost rata de schimb a euro, căci, în loc, aceste bănci doar schimbă depozitele în dolari americani, ducând EURUSD în jos. Da, schimbul EURUSD a fost cinstit în interesele lui Draghi cu această mișcare, și până în acest moment e de succes.
Desigur, partea USD din EURUSD a fost la fel de critică pentru ducerea EURUSD mai jos în ultimele trei luni, având în vedere că președinta Fed face o ultimă încercare pentru expansiunea epică a bilanțului din programul său de achiziție de asseturi din Q3, care va lua sfârșit cu totul la întâlnirea din octombrie. În timp ce Fed sugerează că ar putea înclina în ambele părți în ce privește momentul primei sale creșteri a dobânzii – anticipată la sfârșitul lui Q2 din 2012, piața se întreabă dacă nu cumva încă vreo două luni cu rapoarte puternic pozitive despre locurile de muncă din SUA nu ar duce acea primă creștere a dobânzii mai departe și ar pune calea creșterilor Fed pe o traiectorie mai abruptă.
Mergând mai departe de aici, deci, avem un mix politic care este clar pozitiv pentru USD și negativ pentru euro. Lichiditățile USD se cam termină în timp ce avem noi lichidități nesfârșite de la BCE care pot finanța valută carry trade și împrumuturi ieftine în euro pentru investiții, domestice sau străine. În teorie, banii ușori ar putea ajuta la impulsionarea împrumuturilor pentru întreprinderi mici și mijlocii și să impulsioneze consumul, ajutând astfel la reducerea surplusului actual record de peste 2% din PIB al blocului economic din Eurozonă.
Dar există câteva potențiale inadvertențe în această poveste. Nu sunt convins că partea negativă a poveștii cu EURUSD va face toate motoarele să duduie în Q4, chiar dacă vedem EURUSD ca fiind tranzacționat puțin mai jos spre finalul anului. În primul rând, mixul politic al BCE ar putea avea parte de câteva sincope în Q4, în special din punct de vedere al părții T-LTRO din programul său politic și disponibilitatea necunoscută a valorilor mobiliare cu asseturi ca rezervă pentru achiziționare. Noile așa numite LSAPuri ale BCE (achiziții de asseturi pe scară mare – ca și cum mai aveam nevoie de încă un acronim) sunt departe de stilul QE al Rezervei Federale și nu permit achiziționarea de obligațiuni suverane. Piața prezice în mod agresiv, pe baza dinamismului dovedit al președintelui BCE din ultima vreme, că Germania nu va sta în calea unei mutări eventuale către adevăratul QE și achiziții de obligațiuni suverane. Dar, desigur, în viitorul apropiat acesta este probabil un pod politic prea depărtat pentru Germania.
Deci, în timp ce BCE dorește și poate să-și relaxeze propriul mix politic, poate că nu va exista un vas îndeajuns de mare în care să poată fi turnată posibila sa lichiditate. Atunci, din punctul de vedere al USD, trebuie să ne întrebăm dacă economia SUA va ajunge cu adevărat la o viteză suficient de mare pentru a scăpa, în timp ce restul lumii se adâncește în teamă. De asemenea, având în vedere ca dolarul american este pe un val din ce în ce mai mare în ultimele luni, iar prețurile la energie la minime pe ultimii trei ani, va atenua aceasta și mai mult presiunile inflaționiste din SUA în lunile viitoare și va da Fed-ului o pauză bruscă de la intențiile de a crește dobânda de la o sursă neprevăzută?
În primul și-n primul rând, totuși, focusul în al patrulea trimestru poate să se mute puțin de pe Euro către alte valute. Asta pentru că retragerea ajustării Fed-ului generează în mod clar o nesiguranță semnificativă a asseturilor riscante asupra implicațiilor globale a lichidității scăzute a dolarului american. Dacă volatilitatea continuă să crească peste această nesiguranță, sumele mari de bani vor căuta siguranța în cele mai lichide asseturi și valute. Euro este a doua cea mai lichidă valută după dolarul american și va merita o primă în vremuri de mare nesiguranță. Așadar, în această idee, tranzacționarea EURUSD poate deveni rapid plictisitoare în al patrulea trimestru pentru restul lumii, mai ales pentru valutele de pe piețele emergente, iar dolarii australieni și neo-zeelandezi intră în centrul atenției.
Șeful Strategiei FX Saxo Bank, John J. Hardy
Originar din Texas, John Hardy a absolvit Universitatea din Texas cu magna cum laude. Este alături de Saxo Bank din 2002, în diferite roluri de strategie FX și Management al Asseturilor. Azi, John este Șeful Strategiei FX. Are mulți fani datorită articolului său zilnic de Update FX, foarte popular și deseori citat, primit de clienții saxo Bank, presă și traderi. Este invitat deseori în calitate de comentator la diverse canale de televiziune printre care CNBC, CNBC Arabia și Bloomberg. Alături de editorialul zilnic și aparițiile media, John scrie comentarii ad-hoc regulate, concentrându-se pe valutele importante, politicile băncilor centrale, tendurile macro-economice și alte evenimente. John poate comenta despre FX și clasele de asseturi majore dintr-o perspectivă macro.
{mosloadposition user9}
