Lauren Oliver
Editura Nemira
Cel de-al doilea volum al trilogiei Delirium reuseste sa surprinda inca de la prima pagina. Spre deosebire de primul roman in care actiunea avea un singur plan – totul evolua „firesc” – in acest al doilea roman capitolele ofera o pendulare permanenta intre „atunci” si „acum”.
Te-ai astepta ca totul sa inceapa din momentul in care Lena a sarit gardul dintre oras si Salbaticie lasandu-l in urma pe Alex, ranit. Dar nu, avem parte de un „acum” cu o Lena la o scoala. O Lena cu o identitate diferita de cea initiala, o Lena cu tatuajul care marca realizarea operatiei (fals, ea nu fusese vindecata).
Avem apoi un „atunci” – cu salvarea ei, cu intrarea in lumea Invalizilor, cu drama supravietuirii in conditii austere, mereu pe fuga, mereu sub amenintare.
Fiecare dintre cele doua planuri are o actiune care urmeaza un ritm ascendent – cumva din ceea ce se intampla „acum” ne putem da seama daca anumite personaje raman in viata in incercarile de „atunci”.
Romanul, ca si primul din serie, te prinde de la prima pagina si te determina sa nu il lasi din mana pana cand nu afli deznodamantul – care final, va pot spune atat, este surprinzator. Si, inevitabil, te face sa doresti sa poti lua in mana al treilea volum al trilogiei pentru a vedea cum se incheie aventura Lenei si daca iubirea va fi pastrata sau daca dragostea va fi eradicata pentru totdeauna.
Intr-o lume care a vindecat iubirea, care considera dragostea o boala, exista oameni care nu pot accepta acest lucru ca fiind o solutie potrivita. Asa apare Rezistenta, simbol al sperantei. Tineri si adulti, lupta alaturi pentru a supravietui si a pastra speranta iubirii – chiar daca nu au parte de conditii deosebite si nici timp pentru povesti de dragoste „ca in cartile din trecut”.
{mosloadposition user9}
