Ca şi precedenta mea carte, Secolul şamanid din istoria iranienilor şi începuturile poeziei clasice persane, şi aceasta nu-şi doreşte să fie în primul rând o lucrare strict ştiinţifică, în sensul că fiecare afirmaţie trebuie să fie riguros documentată prin indicarea surselor, deşi în totalitatea ei se bazează pe lucrările unor autori cu mare autoritate în domeniu. Am dorit mai degrabă să lăsăm cititorului plăcerea de a contempla modul în care uneori faptul istoric real este înceţoşat de interpolări sau actualizări, amintiri de peste veacuri, e confundat voit sau din neştiinţă cu alte evenimente similare, dar petrecute în alte timpuri şi în alte condiţii…
Cartea de faţă nu este altceva decât un mijloc prin care cititorul este îndemnat să-şi întoarcă privirea către Răsărit, pentru că acolo zac neştiute sau uitate izvoare de înţelepciune, trăiri şi învăţături care îl fac pe cel ce le descoperă să nu-l mai intereseze doar exoticul şi fabulosul oriental, ci să se apropie cu înţelegere de modul de viaţă al societăţilor şi comunităţilor care continuă să supravieţuiască în spaţiul considerat unanim a fi leagănul omenirii. De asemenea, e de dorit ca această carte să-l ajute pe cititor să perceapă mai bine evenimentele ce se petrec astăzi în această parte a lumii şi să realizeze că este necesară o mai bună înţelegere, o mai înţeleaptă deschidere şi toleranţă faţă de lumea islamică în general şi de Iran în particular. Este o altă lume şi o altă civilizaţie, iar în abordarea corectă a acesteia nu trebuie să se recurgă la exigenţele unor sisteme de valori străine, în special europene şi iudeo-creştine, înainte de a cunoaşte fundamentele filosofice şi religioase, precum şi realităţile istorice care au dus la crearea respectivei culturi.
Ajuns la această cunoaştere, cititorul va putea să hotărască singur ce este real, ce s-ar putea să fi fost real şi ce este pură imaginaţie sau legendă intenţionat creată de marii învăţaţi ai vremurilor trecute pentru a edifica acea identitate etnică şi culturală care să îmbine armonios istoria vechilor persani cu o religie întemeiată de Profetul Muhammad, într-un spaţiu aflat la intersecţia Indiei şi altor tărâmuri orientale cu lumea europeană.
Poezia clasică persană, prin toate formele ei de expresie, caută în primul rând să deschidă sufletul uman pentru a percepe direct dimensiunea divină a realităţii. – Viorel Olaru
Viorel Olaru este un cunoscător temeinic al limbii şi literaturii islamice, cât şi un pasionat cercetător al civilizaţiei persane. În cărţile sale se adresează nu doar studenţilor şi specialiştilor ci mai ales publicului larg, pe care îl familiarizează cu ideile şi valorile profunde ale unor spaţii îndepărtate, invitându-l în acelaşi timp să se delecteze cu plăceri spirituale dintre cele mai rafinate.
Lucrări:
Secolul şamanid din istoria iranienilor şi începuturile poeziei clasice persane. Între fabulos şi faptul istoric real – Editura Betta, Bucureşti, 2012.
Sufism şi poezie mistică în Persia – Editura Herald, Bucureşti, 2013.
