Dacă m-aţi fi întrebat cu câţiva ani în urmă ce înseamnă să te vindeci, mi-aş fi zis că orice trecere prin boală poate fi uşoară, fără să fi gândit prea mult la implicaţiile răspunsului meu. Azi, după un timp trecut, nu aş putea vorbi cu aceeaşi degajare despre vindecare, deşi ar fi atâtea de zis.
Am primit cumplitul diagnostic în 2007, când nodulul de la sânul drept părea a fi o formaţiune benignă. În schimb, primeam permanent mesaje despre cancer din exterior. Deşi aveam nevoie de mastectomie, medicul îmi tot repeta că tumora mea e benignă: „Am găsit doar nişte puncte care tind să o ia razna. În rest nimic grav…” Atunci am simţit că nu eram pregătită, că aveam nevoie de informaţii în prealabil. A urmat o perioadă de derutare. Viaţa mea se schimbase cu totul şi pentru prima dată am putut fi conştientă de invidia ce o resimţem faţă de femeile frumoase din jur. Mi-am zis că totul aş putea îndura, însă până la sănătate. Cum puteam eu să întreb în acele momente lucruri despre boala mea, când nici eu nu ştiam evoluţia ei? Nimeni nu-mi spunea nimic. Acum pot afirma cu certitudine că cu toţii avem nevoie de persoane abilitate care să ne înveţe cum să facem faţă unei astfel de boli. Speranţa mea şi nădejdea au renăscut odată cu curele din spital. Îmi amintesc că ţineam lângă mine de o parte cartea de rugăciuni şi de partea cealaltă cartea despre chimioterapie. Complianţa faţă de tratament şi acceptarea situaţiei au venit greu, au urmat încercări indelungi, iar corpul meu se lupta cu voinţa mea de a mai continua această etapă a vieţii. Şi totuşi, aveam motive să îmi doresc să rămân, să îmi revăd copiii acasă şi nu în salonul spitalului.
Ce este vindecarea? Hmm… Atâta linişte mă poartă către răspunsul la această întrebare…Fără a avea pretenţia de a formula o definiţie din manuale, pot spune cu sufletul deschis că există patru elemente ale vindecării de cancer: tratamentul şi respectarea sfatului medicilor, alimentaţia (30%), mişcarea şi credinţa. Să nu uitaţi că a dărui înseamnă a face minuni. (M., 45 ani, Iaşi)
