Alphonse Goettmann
Editura Herald
Citind cartea lui Alphonse Goettmann mi-am adus aminte de ceva spus de Liviu Rebreanu: "Iubirea adevarata, mare, neconditionata, e taina tuturor fericirilor pamantesti si ceresti. Numai iubirea apropie pe om de Dumnezeu.".
De altfel, asa cum se subliniaza in prefata, o carte axata pe bucurie si legatura intre om si Dumnezeu tratata si din aceasta perspectiva nu s-a mai vazut. Mi-a placut si ca in carte se fac anumite sublinieri importante, ca sunt oferite si alte unghiuri de abordare. De exemplu in ceea ce priveste bogatia materiala. Aceasta nu este criticata in sine – ca intotdeauna conteaza ce si cum faci: "Bogatia nu este rea in sine, este neutra ca orice alt lucru. Relatia nepotrivita cu bogatia este cea care introduce omul intr-o imensa distragere, care divizeaza sufletul si-l arunca in multiplu. Aceasta relatie nepotrivita face ca cel bogat sa fie in permanenta distras, in sens etimologic: tras in afara, dezaxat, fara orientare interioara, el este captat de lumea lucrurilor, asfixiat de ele." (p. 16-17). "Miza saraciei este, inainte de toate, sa devina liber de orice, caci aceasta libertate este marele semn al persoanei." (p. 19)
Un alt citat frumos si la care merita sa ne gandim este acesta: "Omul nu este om cu adevarat decat prin bucurie, tot asa cum un râu nu este râu decat prin izvorul lui." (p 23).
"Autenticitatea unei vieti spirituale se masoara dupa gradul de bucurie care o locuieste. Ea este deci culmea misticii si a oricarei impliniri. Nu exista decat o singura datorie: sa fii fericit, si o singura tradare: sa nu fii. Asadar: daca a afla bucuria inseamna a trai, atunci cum sa devenim Bucurie?" (coperta 4)
Va invitam sa cititi aceasta carte si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la ea pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site.
