Băieţii ar trebui să construiască turnuri din cuburi, iar fetele ar trebui să se joace cu păpuşile. Încadrarea copiilor în roluri stereotipice pare depăşită şi demodată, însă există încă mulţi părinţi care gândesc aşa. De unde vine această idee preconcepută privind rolurile?
Oare de ce toţi copiii, de la bun început, sunt încadraţi în astfel de roluri? Oare fetele s-ar transforma în meşterul priceput dacă ar primi unelte de plastic? Da, cu siguranţă! Nimeni nu spune că o femeie nu poate învăţa să repare maşini sau să proiecteze zgârie-nori. Fără îndoială, creierul masculin şi cel feminin funcţionează diferit, însă conştientizarea acestui fapt este în avantajul ştiinţei!
Reprezentanții Centrului de ştiinţe Copernic din Varșovia, Polonia au ajuns la concluzia că băieţii sunt atraşi de procesul de meşterit în sine. Pe de altă parte, fetele trebuie să ştie care este scopul întregii acţiuni: ce destinaţie va avea clădirea, cine va beneficia de pe urma construirii noului pod şi de ce anume trebuie să proiectăm un drum aici şi nu altundeva?
Nimeni nu poate intui ce meserii vor avea căutare peste 10 sau 20 de ani. Marile corporaţii internaţionale încearcă să anticipeze viitorul, dar nu reuşesc să vadă mai departe de cinci sau şapte ani, în cel mai bun caz. Astfel, ne confruntăm cu o întrebare esenţială: cum să ne educăm copiii în aşa fel încât să fie pregătiţi pentru viitoarele cariere?
"Punând accent pe „competenţe şi abilităţi” care vor rezista în timp, instrumente care vor supravieţui în faţa tendinţelor schimbătoare de pe piaţa muncii. Mă refer aici la competenţe practice, cum ar fi limbi străine sau matematică, dar şi la abilităţi sociale, cum ar fi spiritul de echipă, comunicarea şi gândirea critică. Aşa ceva nu se predă la şcoală! De ce nu?", a declarat Robert Firmhofer, CEO, Centrul de ştiinţe Copernic din Varşovia, pentru blogul regional al GE.
O competenţă extrem de importantă este abilitatea de a învăţa. Dar cum; nu ştie toată lumea să înveţe corect, după cel puţin 17 ani petrecuţi în tot felul de şcoli? Ei bine, nici pe departe. În fiecare an şcolar, studenţii sunt copleşiţi de informaţii din toate domeniile de cunoştinţe posibile. Apoi vine examenul de bacalaureat, după care o iau de la capăt. Însă nu toată lumea visează să ajungă la concursul „Vrei să fii milionar?”!
"În Centrul de ştiinţe Copernic lucrează aproximativ 220 de persoane. Când unul dintre ei vine la mine cu o problemă, are la dispoziţie cel mult trei minute să prezinte situaţia şi să formuleze două sau trei soluţii. La început li se pare cam ciudat, pentru că nimeni nu le-a spus niciodată cum să procedeze. Cu toate acestea, au reuşit să prindă ideea şi după câteva luni, toţi au început să se descurce de minune. Însă în alte situaţii, tineri inteligenţi şi bine educaţi nu îşi pot valorifica pregătirea în interviurile de angajare din simplul motiv că nu ştiu cum să comunice", a mai afirmat Robert Firmhofer, potrivit GeforCEE.
În loc să încărcăm minţile tinerilor cu cantităţi imense de informaţii generale, mai bine le asigurăm competenţele esenţiale pe care chiar le vor putea aplica în viaţa reală. Şi aici ar trebui să se implice companiile. De exemplu, Wellcome Trust a lansat în Marea Britanie un parteneriat comun de cercetare şi afaceri sub denumirea de Centru naţional de învăţare a ştiinţelor. Părţile implicate, atât studenţi, cât şi profesori, colaborează în vederea dezvoltării propriilor competenţe profesionale. În Polonia, companii cu sediul în Aviation Valley demarează iniţiative similare, deşi la o scară mult mai mică. Este o rază de speranţă, dar sistemul trebuie să fie aplicat la o scară mult mai mare. Ministerele de resort nu vor acţiona singure; practic, ceilalţi factori implicaţi, inclusiv sectorul privat, trebuie să treacă la acţiune.
"Companiile ar trebui să se întrebe – pe cine vrem să angajăm pe viitor? Tineri inteligenţi care au învăţat doar să memoreze sau tineri talentaţi care pot şi să gândească creativ? Majoritatea companiilor încearcă să inoveze pentru a-şi îmbunătăţi activitatea – dar inovaţia înseamnă deseori să gândeşti neconvenţional. La fel trebuie să facă şi educatorii!", a concluzionat Firmhofer pentru blogul GE.
