Revenirea unuia dintre vechile sisteme de partide ar fi un accident al istoriei
de Christopher Dembik, Economist, Saxo Bank
Alegerile legislative ce vor avea loc la 20 septembrie în Grecia reprezintă un moment simbolic din două puncte de vedere. Va fi prima dată din noiembrie 1920 când niciun membru al familiei Papandreu nu candidează. Partidul lui George Papandreu, Kinima („Mișcarea”), a decis să nu se amestece după ce a câștigat 2,5% din voturi la alegerile legislative din ianuarie.
Este un semn evident al reînnoirii necesare a elitei politice grecești.
De asemenea, este pentru dată în istoria politică recentă a Greciei când alegerile legislative s-ar putea transforma într-un plebiscit pentru sau împotriva unui prim-ministru demisionar. Cu un fel de atitudine de genul mă-iei-ori-mă-lași, Alexis Tsipras a cerut alegeri legislative cât mai curând pentru a-și consolida și lărgi baza politică. Pariul său este acela că poporul grec nu va dori să aibă de-a face din nou cu practicile vechi, ca atunci când PASOK și Noua Democrație (ND) au venit la putere unul după altul. Grecii au tăiat cordonul ombilical care îi lega de vechile partide în ianuarie, iar un pas în spate ar fi un accident al istoriei.
Azi, nu există o diferență fundamentală între partidele de guvernământ din Grecia. Toate au acceptat al treilea program de ajutorare și s-au angajat să implementeze direcția generală. Virginitatea politică și carisma vor fi principalele stimulente pentru o dinamică pozitivă. Deși Alexis Tsipras cu siguranță nu se poate lăuda cu nicio dovadă a succesului în lupta împotriva corupției sau evaziunii fiscale, cu toate acestea se bucură de avantajele unei puternice popularități, căci imaginea sa nu a fost pătată niciodată de un scandal politic. O mare parte a populației este cu siguranță gata să-i ofere a doua șansă.
Ruptura din cadrul Syriza nu a slăbit partidul. Este mai degrabă o știre pozitivă în sensul în care a fost o ocazie pentru Tsipras să scape de unii membri extremiști și să ducă partidul spre centru-stânga. Această filtrare ar putea, pe termen lung, să remodeleze imaginea partidului în ochii partenerilor europeni, făcând Syriza un partid de guvernământ mai “acceptabil”, capabil să înlocuiască PASOK-ul. Ridicarea Unității Populare pe scena politică grecească nu pare să schimbe fundamental jocul. Membrii săi sunt implicați într-o mișcare politică greșită: capitalizarea “Nu”-ului de la referendumul din 30 iunie pentru a ajunge la o poziție de influență. Această strategie nu ia în considerare faptul că cei care au votat „Nu” sunt orice numai un grup omogen nu. Acest nou partid are tot atâtea șanse să reușească cât a avut și campania „nu” în Franța la momentul referendumului din 2005 asupra Constituției Europene. Unitatea Populară ar putea fi marginalizată sau să se împartă în mai multe facțiuni în perioada ce va urma după 20 septembrie.
Riscul politic legat de alegerile ce urmează este destul de mic. Indiferent de ce guvernare va veni la putere, nu va avea îndeajuns de multă libertate pentru a urmări o politică economică independentă și nu va avea de ales decât să respecte cadrul stabilit de Memorandumul de Înțelegere (MoU).
Scenariul nostru de bază anticipează că Alexis Tsipras va conduce la alegerile de duminica viitoare. În acel caz, s-ar bucura de un bonus de 50 de locuri: un avantaj crucial pentru a forma o coaliție. Totuși, nu sunt garanții că el va putea face acest lucru cu partenerul tradițional, Grecii Independenți, care ar putea fi excluși din Parlament, conform ultimelor sondaje. Ar putea fi forțat să formeze o alianță cu alte posibile partide de guvernământ (ND, PASOK sau Potami). În timpul campaniei, a exclus în mod clar această posibilitate. Dar și-ar putea schimba poziția chiar luni dimineață: nu ar fi prima sa schimbare politică.
O coaliție Syriza – ND nu pare chiar fără sens. Ideologic, este instabilă, dar ar putea consola creditorii străini. Ambele partide au nevoie unul de altul pentru a guverna țara și pentru a susține reformele cerute de al treilea program de ajutorare. Revenirea ND în centrul scenei politice nu ar trebui să distragă atenția de la faptul că partidul este departe de popularitatea pe care o avea în 2012, atunci când a adunat 29% din voturi, sau 2007 (până la 40% din voturi). Grecii sunt dezvrăjiți de politică. Câștigătorul real al acestor alegeri ar putea fi abținerea.
Primele 100 de zile ale viitorului guvern
Guvernul ales va avea ca prioritate implementarea pachetului de reforme programat prin acordul cu creditorii. Urgența este de a asigura stabilitatea financiară a țării și repornirea ciclului de credite pentru a permite o ieșire de succes, pe termen mediu, din criză.
Viitoare reactivare a scutirii BCE, suspendată pe 4 februarie, ar putea aduce o schimbare de aer în sectorul bancar grecesc. Ar permite băncilor să primească refinanțare de la BCE la costuri mai puțin prohibitive față de facilitatea ELA. Totuși, recapitalizarea rămâne o problemă și trebuie să aibă loc înainte de sfârșitul acestui an. Conform ultimelor estimate, sectorul bancar grecesc ar putea avea nevoie de 25 de miliarde de euro. Această sumă nu ia în considerare impactul general al împrumuturilor neperformante asupra bilanțurilor băncilor. Suma reală ar putea ajunge între 30 și 35 de miliarde de euro. După cum a fost solicitat prin directiva europeană ce stabilește cadrul pentru redresarea și găsirea unor soluții pentru instituțiile de credit și firmele de investiții, recapitalizarea va veni cu un bail-in (recapitalizare internă) ce va avea impact asupra creditorilor seniori și ar trebui să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2016. Acest mecanism ar trebui să aibă un efect marginal asupra consolidării băncilor, căci ar putea aduce înapoi, în cel mai bun dintre scenarii, 2.55 miliarde euro, împărțiți după cum urmează:
· Alpha Bank: 1.044 miliarde euro;
· Eurobank: 355 milioane euro;
· NBG: 750 milioane euro;
· Piraeus: 400 milioane euro.
Procesul de recapitalizare nu este încă garantat și ridică o serie de incertitudini.
Cel de-al treilea program de ajutorare deschide, teoretic, drumul către eligibilitatea datoriei grecești pentru relaxarea cantitativă a BCE, ce ar permite reducerea semnificativă a speculației și a costurilor de împrumut. Pentru a evita ca BCE să devină „o bancă rea”, această eligibilitate va depinde de:
· Primul raport asupra implementării ultimului plan de ajutorare, care nu este așteptat mai devreme de luna noiembrie;
· O revizuire a sustenabilității datoriei grecești de către BCE.
Ultimul punct reprezintă chiar o problemă, având în vedere că datoria grecească este nesustenabilă fără îndoială. Luând în considerare cel de-al treilea program de ajutorare, ajunge la 200% din PIB. Problema care se pune nu este dacă, ci cum va avea loc reprofilarea datoriei. Cel mai bun scenariu ar fi o anulare a 30% din datoria totală. Totuși, nu există un consens care să favorizeze această soluție în cadrul țărilor-creditoare. O perioadă de grație, după cum a fost sugerat de FMI, este mai probabilă. În acest context, BCE, care a susținut Grecia în mod constant din ianuarie încoace, ar putea, în mod plauzibil, să cumpere datoria Greciei imediat ce este semnat un acord. Eligibilitatea datoriei grecești pentru relaxarea cantitativă ar putea intra în vigoare chiar în primul sau al doilea trimestru din 2016.
Restructurarea datoriei și relaxarea cantitativă ar putea ajuta țara să o ia de la capăt dacă stabilesc transferuri excepționale de solidaritate. Acestea ar putea lua forma unor fonduri europene acordate țării pentru a-și menține redresarea economică, pe baza modelului Fondurilor Structurale. Este însă o condiție prealabilă, aceea de a evita ceea ce e încă o opțiune azi… un Grexit.
