Our website use cookies to improve and personalize your experience and to display advertisements(if any). Our website may also include cookies from third parties like Google Adsense, Google Analytics, Youtube. By using the website, you consent to the use of cookies. We have updated our Privacy Policy. Please click on the button to check our Privacy Policy.

Ochelarii de vedere și apa curentă – simboluri ale Occidentului „dușman” în viziunea paranoică a dictatorilor Pol Pot și Mao Zedong

Sanatatea psihica a geniilor

Paranoia este diagnosticul comun care îi leagă pe Pol Pot, Mao Zedong, Hitler și Stalin. Și categoria „Geniile răului – autorii de genocide” prin care psihiatrul și doctorul în neuroștiințe Patrick Lemoine le analizează atât viața, cât și acțiunile criminale, în volumul recent publicat la Editura Trei, în colecția Psihologia pentru toți, Sănătatea psihică a geniilor.

Pornind de la întrebarea „ce se poate întâmpla în mintea celor care execută în masă pe toți cei care nu intră în planul lor?”, Lemoine alcătuiește un top al unora dintre cele mai proeminente figuri care și-au asigurat un loc în istoria umanității prin crime fără precedent, determinând totodată, din comportamentele lor, și patologiile prezente în spatele acestor acțiuni.

Unul dintre lucrurile izbitoare, când ne uităm la Pol Pot, cel care a ucis procentual cei mai mulți cetățeni ai propriului popor, este capacitatea lui de a-și schimba identitatea”, într-o formă de dedublarare a personalității în care acțiunile de o cruzime incomensurabilă contrastează cu discursurile „incredibil de blânde și politicoase”. Lagărele de exterminare și închisorile au fost instaurate și folosite pentru a tortura, înfometa și executa. „Infamei închisori S 21 îi vor supraviețui doar 9 din 14 000 de deținuți. Torturile sunt numeroase și cei care supraviețuiesc acestor tratamente sunt executați și aruncați în gropile comune de la Choeung Ek, veritabil carnagiu unde victimele nu sunt ucise cu gloanțe, ci cu maceta, ciocanul, cuțitul”. Pe lângă cei cu etichete de „capitaliști” sau „intelectuali”, în aceste acțiuni dispar și toți călugării și călugărițele budiste. Pol Pot, un elev suferind în permanență de eșecuri școlare și care ulterior se caracteriza ca „budist căruia nu-i plăcea conflictul”, a fost în același timp un exterminator fără milă. Care a eradicat inclusiv practicanții unor profesii intelectuale, ca medicii sau profesorii, vorbitorii unei limbi străine sau practicanții oricărei religii. Inclusiv a pornit persecuția împotriva persoanelor care purtau ochelari de vedere, simbol interpretat ca dovadă a contaminării occidentale și care erau astfel suspecți de intelectualism. „Simptomul principal al paranoiei sale este delirul de persecuție și toate acțiunile sale au avut un scop comun: găsirea și eradicarea inamicului interior. Interiorul țării și al lui însuși”.

Sanatatea psihica a geniilor

Aceeași trăsătură o regăsește și o descrie Patrick Lemoine și în cazul lui Mao Zedong. Fără niciun prieten, cel care îi vedea și trata pe cei din anturajul său ca scalvi și servitori, fondatorul Republicii Populare Chineze a fost responsabil de moartea a 100 de milioane de compatrioți, mai ales prin înfometare, din cauza reformelor agrare dictatoriale și campaniilor de reprimare a contrarevoluționarilor, printre alte măsuri absurde, dar legitime în mintea sa. Insomniac cronic, acesta nu adormea decât atunci când se angaja în conflicte ca să își elimine detractorii. Cu „o igienă de viață respingătoare”, așa cum nota medicul său, dușman al apei curente pe care nu o folosea deloc pentru că reprezenta un simbol al tehnologiei occidentale, Mao Zedong suferea de mai multe boli dermatologice, dar și cu transmisie sexuală, pe care le ignora pentru că, în general, se considera invincibil, într-un delir al puterii. Acestuia, medicul psihiatru îi atribuie într-o mare măsură și perversiunea, ca trăsătură patologică, vizibilă în special prin absența totală a sentimentului de vinovăție. Ca și în cazul lui Pol Pot de altfel, care declara în 1997, cu un an înaintea morții: „am conștiința curată!”.

Înfometarea populației, practicată și de Stalin pe scară largă, duce la zeci de milioane de morți, rezultatul „nebuniei sale ucigașe: ca un adevărat paranoic, se temea de tot și de toată lumea. În mintea lui bolnavă, nu era vorba de eradicarea unui grup etnic, religios nici măcar rasial sau teritorial, ci de un delir non-ideologic”. Spre deosebire de Adolf Hitler care a practicat exterminarea programată a etniilor considerate inferioare, a persoanelor cu handicap fizic și mental – „un paranoic delirant, sub forma particulară a idealismului pasionat. Zecile de milioane de decese îi sunt atribuite din cauza ideologiei sale delirante”.

Aceștia sunt doar câțiva dintre cei expuși în capitolele destinate geniilor răului, alături de criminalii în serie. De ce genii, precizează chiar autorul: „Pur și simplu pentru că au fost impresionant de creativi când a fost vorba de comiterea crimelor, capabili fiind să își industrializeze masacrele. Geniali în capacitatea lor de a își impune dominațiile sinistre. Și, în general, dictatori plini de carismă, capabili să atragă mulțimile după ei.” Însă o întrebare rămâne deschisă, și anume de ce acest tip de comportament, cel mai adesea dorit de un singur individ, e urmat de o majoritate a populației și, în plus, naște adepți inclusiv după moartea dictatorilor?

Cei pasionați de răspunsurile la aceste întrebări, dar și de o incursiune în viața și acțiunile acestora, cu detalii diverse și surprinzătoare care conduc spre explicațiile diagnostice oferite de medicul psihiatru, vor regăsi în Sănătatea psihică a geniilor. Genii ale binelui, genii ale răului” o lume fascinantă. Din care nu lipsesc deopotrivă și geniile binelui. În acest tablou își găsesc un loc de cinste geniul lui Leonardo da Vinci, „singurul din istoria lumii care s-a dovedit capabil de o creativitate sclipitoare, înfloritoare și continuă în domenii variate ca sculptură, pictură, fizică, arta războiului, filosofie, anatomie, arhitectură și multe altele” sau tenacitatea, empatia și dăruirea de care a dat dovadă Marie Curie. Aceasta a fost singura femeie care a obținut de două ori premiul Nobel, a luptat cu sexismul și xenofobia, cu linșajul mediatic a cărui țintă nefondată a fost, cu comploturile machiste și depresia care a însoțit-o toată viața, marcată de pierderile persoanelor dragi. Depresia, prezentă și în viața lui Charles Darwin și despre care acesta a oferit cele mai bune explicații funcționale din punct de vedere evoluționist, nu l-a impiedicat, alături de o suită de alte simptome și o sănătate fragilă, să fie singurul care a primit nota 10 din 10 din partea autorului volumului. Atât pentru geniul științific și o vastă lucrare de cercetare realizată printr-o muncă susținută timp de mai multe decenii, dublată de un fin simț al observației și meticulozitate, cât și pentru o înaltă ținută morală, sensibilitate și devotament puse în slujba omenirii. „Dacă ar fi să fac un clasament al geniilor științifice ale binelui, fără îndoială că l-aș pune pe Charles Darwin pe primul loc”.

Categoria sfinților, „dar nu toți angelici”, este una aparte în care cititorii vor descoperi perspective inedite, chiar controversate, despre nume asociate la nivel global cu empatia și compasiunea. Aici vor afla, spre exemplu, ce a avut în comun Maica Tereza cu dictatorii din categoria „geniile răului”.

Patrick Lemoine este psihiatru, doctor în neuroștiințe și a condus stagiile clinice de la Universitatea Claude Bernard din Lyon. A publicat numeroase lucrări despre tulburările de somn, tulburările de anxietate și dependența de medicamente. La Editura Trei a mai apărut Sănătatea mentală a marilor conducători ai lumii.

By Liliana Kipper

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Posts

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.