Tony Mott
Editura Tritonic
Citind cartea Nu dați cu pietre în Julieta și urmărind știrile din țara noastră ajungi să te întrebi cât e ficțiune în roman. Pentru că totul pare desprins din realitate. Sau foarte asemănător.
Nu dați cu pietre în Julieta este al treilea – și ultimul – roman dintr-o serie creată de Tony Mott (pseudonim al Antoanetei Galeș). Deși e ideal să citiți romanele în ordine (Julieta avea un pistol, Un glonț pentru Julieta), cartea se poate citi și independent de celelalte. Se fac însă trimiteri – mai cu seamă la volumul anterior din serie -, iar personajele au relații care nu sunt explicate aici (dar care se pot deduce foarte ușor).
De la ce pornește tot? Soția noului proprietar al unei clinici private este omorâtă. Arestat pentru această crimă este un grădinar de etnie rromă. El era însă nevinovat, iar o avocată cunoscută, de aceeași etnie, se oferă să îl apere pro-bono. Lucrurile se complică atunci când el este găsit mort în arest. Reușise totuși să îi spună avocatei unde găsește un USB stick cu informații importante legate de câteva persoane cunoscute.
Astfel se ajunge într-un iureș de situații – o investigație care aduce în scenă spioni, servicii secrete, conspirații, corupția în domeniul politic și interesele din industria medicamentelor.
Tony Mott reusește să creeze personaje interesante (Ana nu mai este în prim-plan în acest volum, deși este chemată să ajute cu investigația) și o intrigă ca o pânză de păianjen. Ramificațiile cercetării includ oameni din domenii diferite și aduc aminte de romane politice și interesele de acolo. Romanul abundă în dialog – ceea ce face lectura ușoară -, iar acțiunea este ușor de urmărit. Suspansul este bine dozat, răsturnările de situație apar la momentul potrivit, astfel că nu poți lăsa cartea din mână până nu afli cum se termină totul. Nu dați cu pietre în Julieta este un roman care încheie frumos (și surprinzător) seria Julieta.
