Interviu Raymond Bobar, curator Romanian Design Week: “în designul grafic românesc contemporan vedem referințe locale de istorie și cultură suprapuse peste conexiunea la designul global”

Vă prezentăm un interviu în exclusivitate cu Raymond Bobar, designer grafic și de literă și curator Romanian Design Week

Spune-ne mai multe despre începuturile tale și legătura ta cu designul grafic. Cum ți-ai dat seama că asta este ceea ce vrei să faci?

Am crescut într-un laborator fotografic. În 1984 tatăl meu a început să lucreze ca fotograf. Eram la școala primară, iar în timpul liber developam filme și măream poze în laboratorul improvizat, printre munți de cutii Azopan. Având aparate foto și film am devenit foarte devreme un practician “sălbatic”, lucrând cu imaginea “reală” într-un proces non-estetic pe care mai târziu aveam să citesc că Baudrillard îl definea ca “scriere automată a evidenței lumii”, dar care atunci a fost doar joacă de-a fotografia.

Anii au trecut și, înainte să mă dumiresc, eram în biroul unei agenții de comunicare făcând editare foto și DTP, pe un salariu care acoperea doar chiria de student și nimic mai mult. Mulți dintre cei care lucrau în agenție erau studenți, dar și absolvenți de arte vizuale care vedeau munca asta ca “side hustle”, însă mie îmi plăcea procesul complex de compoziție cu imagini și tipuri de literă. Admiram deopotrivă lucrările lui Lissitzky, cu tensiuni structurale și simbolism cromatic, copertele de la Editura Tineretului sau Meridiane, dar și vernacularul tipografic rudimentar al ziarelor și manualelor tehnice, cu echilibrul subtil dintre dimensiuni și stiluri. Neștiind să lucrez cu scală de dimensiuni, singurul tip de layout bun pe care îl puteam face era cel cu o singură dimensiune de text, ierahizat cu două greutăți de literă, într-o manieră de minimalism radical. Dacă era poster, măream proporțional dimensiunea paginii la dimensiunea de print, la fel cum mărești o poză de pe film (cu aparatul de mărit).

Ce s-a schimbat între cum îți imaginai că va arăta drumul tău în acest domeniu și cum a ajuns să arate el, de fapt?

Mai târziu când am intrat în designul editorial, unde am învățat compoziție de pagină și secvență editorială, știam că asta e ce vreau să fac, în mod cât mai complet, inclusiv design de literă. Cu timpul am avansat de la muncă rudimentară la cea conceptuală și îmi face plăcere să traduc idei în produse vizuale. Aș putea spune că mă aflu într-o etapă stabilă a carierei și că am învățat să evit proiectele în care stresul este predominant, în favoarea celor care sunt bine organizate. Am lucrat alături de directorii acestor proiecte pentru a crea procese predictibile de la concept la producție. Îmi asum acest rol, de ghid pentru producători (în mare parte de produse culturale), spre forma pe care vor să o arate, designul fiind în acest fel un produs intermediar, care are o calitate intrinsecă rezultată din caracterul lui volatil, dar care e chiar terenul unde mă joc fără restricții.

Care este filosofia după care te ghidezi în profesia ta? Cum te raportezi la ea și ce înseamnă ea pentru tine?

În anul 2000 când abia începeam să înțeleg despre ce este designul grafic, a apărut ediția a doua a manifestului First Things First în revista Emigre (dar și în alte reviste, simultan), la inițiativa Adbusters. A avut un impact considerabil asupra generației mele, confirmând încă o dată că designul grafic nu este în esență despre comerț, ci despre produsul de design în sine, care poate fi comercializat sau nu. Un produs de design grafic poate fi atractiv, provocator sau memorabil, însă aceste calități nu pot fi generate prin banalitatea intenției comerciale, ci prin competență dublată de autonomie creativă. Aceasta se poate întâmpla doar prin înțelegerea faptului că designul grafic se desfășoară într-un teritoriu diferit de cel al cuvintelor (și implicit al strategiei) și că există o profuzime inerentă în forma vizuală. Un exemplu foarte bun este cel al copertelor de discuri muzicale din anii 80, care uneori nu aveau titlul sau numele formației scris (Unknown Pleasures – Joy Division), iar designul copertei avea strict funcție de identificare vizuală, nicidecum rol comercial. Publicul accepta designul pentru că iubea muzica, iar ea se vindea de la sine.

În ce mă privește, m-am îndreptat instinctiv spre genul editorial, produse pe care le consumam deja, și a căror formă mă încânta. Acesta a fost și încă este un teritoriu în care autonomia creativă pare tangibilă.

Ești curatorul secțiunii de design grafic de la RDW Exhibition (Romanian Design Week) de anul acesta. Ce ai remarcat la proiectele din selecție, cu ce anume ți-au atras ele atenția? Ce ne spun ele despre cum arată designul grafic azi în România?

Expoziția curentă, care va se va deschide pe 24 mai, prezintă o gamă variată de voci, designeri consacrați alături de absolvenți, și proiecte cu preocupări sociale alături de proiecte personale. În timpul selecției am discutat cu James Goggin (care este și el curator al acestei ediții), despre faptul că în designul grafic românesc contemporan vedem referințe locale de istorie și cultură suprapuse peste conexiunea la designul global.

În cadrul mai larg al industriei locale, designul de afiș s-a dezvoltat în mod remarcabil. Cărțile de artă și arhitectură au design bun. A apărut în mod accelerat branding bun de cafenele, baruri și restaurante. Avem proiecte ambițioase de design al spațiilor publice. Iar la vârf avem privilegiul să ne bucurăm de designeri extraordinari, premiați de Type Directors Club.

Ce trebuie să știe cineva care vrea să aibă o profesie legată de design grafic? Pentru ce să se pregătească și ce l-ai sfătui?

Aș începe prin a recomanda bibliografia de bază (tipografie, compoziție, cromatică, tehnologie etc.), dar cu deschidere spre o înțelegere vastă a culturii vizuale în context istoric și cultural, dincolo de aspectele tehnice, care va crește capacitatea de orientare și va dezvolta gustul și creativitatea.

Educația academică e importantă, aș sfătui pe oricine e interesat de o carieră în domeniu să facă efort pentru acces la cursuri de design grafic, e o experiență care doar foarte rar poate fi înlocuită prin cea de auto-didact.

Stabilirea unei remunerații corecte pentru fiecare proiect e esențială, cu evaluarea corectă a costurilor, care demonstrează respect între designer și client, și de obicei aduce calitate.

Designerul trebuie să fie de încredere, să nu lase lucrurile neterminate. Ar fi ironic (și se întâmplă destul de des), ca o profesie care este definită de multe ori ca “problem-solving”, să fie mai degrabă “problem-making”. În cadrul agențiilor, studiourilor și organizațiilor, e important pentru designer să aibă spirit de echipă și atitudine constructivă, și să lucreze organizat și eficient. În cadrul organizațiilor contează la fel de mult și competența, dar și felul de a fi.

Ce urmează, din punctul tău de vedere, în domeniul designului grafic? Spre ce ne îndreptăm? Putem să vorbim despre tendințe ale acestui domeniu?

Aici avem de a face cu o situație paradoxală, izvorâtă din procesul de eficientizare a designului grafic, început în anii 90. Aproape toate companiile începuseră să înțeleagă că “good design is good business”, iar designerii care construiseră domeniul cu efort și imaginație, deseori în condiții nefavorabile, deveniseră potențiale figuri importante în mașinăria economică. Însă designul (ca vehicul comercial) devenise atât de important, încât managerii erau convinși că designerii nu mai puteau fi lăsați singuri la butoane. Ca urmare au apărut denumiri noi, spre exemplu “design thinking”, sau “inovație”. Bruce Nussbaum scria în Design Observer în 2007 “Top CEO’s and managers want to call design something else – innovation. Innovation: that they are comfortable with. Design, well, it’s a little too wild and crazy for them”. Un alt exemplu, care merge mai departe, este rețeta propusă de Roger Martin de la Facultatea de Management a Universității din Toronto: “Businesspeople don’t just need to understand designers better – they need to become designers”.

Iată o campanie de preluare a controlului din mâinile designerilor, bazată pe ideea ridicolă că designerii, după ani de studiu urmați de ani de experiență “hands on”, au o înțelegere incompletă a designului. Această situație este analizată în detaliu de Rick Poynor, în cartea Why Graphic Culture Matters.

În concluzie, cred că avem două tendințe. Prima este o continuare a stilului vechi de lucru, consacrat de clasici ca Paul Rand și Saul Bass, în care designerii lucrează în studiouri mici, independente, și produc probabil cel mai bun design. Iar a doua tendință e cea a designerilor care migrează spre antreprenoriat, folosind experiența de designer în contextul mai larg. Aceasta deja s-a întâmplat odată cu succesul lui Steve Jobs care studiase design tipografic și nu business. În mod ironic, probabil că antreprenorii vor deveni designeri, doar că în direcția opusă.

Despre Romanian Design Week

Romanian Design Week este festivalul multidisciplinar dedicat industriilor creative, organizat de The Institute, prezentat de UniCredit Bank și finanțat de Ministerul Culturii. Anul acesta va avea loc între 24 mai și 2 iunie la București, în clădirea fostului restaurant CINA, lângă Ateneul Român.

Ediția din acest an invită publicul să exploreze orașul și să descopere potențialul acestuia, investigând în același timp metodele prin care creativitatea și inovația pot modela spațiile urbane ale viitorului, sub tema „Unlock the city”.

RDW Exhibition, unul dintre formatele festivalului, propune peste 200 de proiecte din 6 categorii diferite: arhitectură, design interior, design vestimentar, design grafic, design de produs și ilustrație. Acestea au fost alese de un board format din șase echipe de curatori locali și internaționali.

Biletele pot fi achiziționate de aici. Elevii, studenții și pensionarii au acces gratuit, iar deținătorii de card UniCredit de la Mastercard beneficiază de un discount de 50% la achiziția biletelor.

Despre Raymond Bobar

Raymond Bobar este un designer grafic și de literă, absolvent al Masterului de Design de Literă a Universității din Reading. Lucrează într-o gamă variată de formate, de la cărți și reviste până la campanii de marketing, expoziții, titluri de film și tipuri de literă. Modul lui de lucru prioritizează conținutul asupra stilului, care este adaptat în funcție de tema de comunicare.