Creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială sunt doar două dintre provocările dezbătute ieri, în cadrul conferinței „Măsuri și instrumente locale de răspuns la nevoile de integrare profesională ale lucrătorilor vulnerabili”, organizată de către Asociația Ateliere Fără Frontiere în parteneriat cu Rețeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserție (RISE România) și HR Club, sub patronajul Primăriei Municipiului București, la ARCUB.
„Este prima dată când Primăria susține un astfel de demers și credem în orice inițiativă care poate îmbunătăți viața persoanelor cele mai vulnerabile dintre noi. Tranziția către o viață independentă a grupurilor vulnerabile este un deziderat pe care atât Primăria Municipiului București cât și Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București îl urmăresc în politicile lor locale. Eforturile trebuie să fie susținute colaborativ și integrat între serviciile sociale, serviciile de ocupare, organizațiile de economie socială care asigură acompaniament social și profesional și angajatorii care încadrează pe piața muncii persoane din categorii vulnerabile. Ne-ar bucura să vedem mai multe întreprinderi sociale și întreprinderi sociale de inserție dezvoltate la nivelul Municipiului București, ca să putem dezvolta mai eficient și forța de muncă locală”, declară Cosmina Simiean, director DGASMB.
Bucureștiul este un oraș al contrastelor sociale, unde pentru anumite categorii de persoane, posibilitatea de implicare în viața comunității și oportunitățile socio-economice sunt reduse. Pe plan local, ponderea persoanelor de vârstă activă care nu sunt implicate oficial în niciun fel de activitate economică (15-64 de ani) se ridică la aproximativ 27%, relevă datele Institutului Național de Statistică (INSS). Doar în 2021, regiunea București-Ilfov se confrunta cu o rată de 16.4% a populației la risc de sărăcie sau excluziune socială, potrivit celor mai recente informații furnizate de Eurostat. Dacă în alte țări, integrarea lucrătorilor defavorizați în muncă beneficiază de sprijin din partea autorităților, prin subvenții directe pentru acoperirea salariilor lucrătorului vulnerabil și chiar al personalului de suport, contracte rezervate sau clauze sociale de inserție în contractele publice pentru întreprinderile sociale de inserție, în România, aceste instrumente nu sunt destul folosite. În cazul subvențiilor, peste 90% din ajutorul de stat oferit pentru angajații din categorii vulnerabile conform Legii 76/2002 au mers, în ultimii trei ani, majoritar, către șomeri cu vârste de peste 45 de ani și prea puțin către alte grupuri vulnerabile, ne arată cele mai recente date furnizate de ANOFM.
„În 2022 statul a suportat de patru ori mai multe cheltuieli pentru sprijinirea persoanelor vulnerabile prin intermediul ajutorului social, în vederea asigurării Venitului Minim Garantat (VMG), în Municipiul București, comparativ cu situația în care VMG-ul nu ar fi fost acordat și persoanele ar fi fost integrate în piața muncii, generând astfel taxe pentru fiecare angajat sau lucrător vulnerabil”, a susținut, în cadrul evenimentului, Beatrice Manole, Coordonator advocacy, Asociația Ateliere Fără Frontiere.
Ateliere Fără Frontiere este printre puținele organizații din România care are un program de inserție socio-profesională pentru persoanele greu angajabile în vederea plasării pe piața forței de muncă. Mai precis, asociația le oferă adulților un loc de muncă-pilot, unde dobândesc abilități esențiale de muncă și învață o meserie, se obișnuiesc cu lucrul în echipă și cu programul zilnic. În plus, primesc consiliere pentru viitor și ajutor în rezolvarea problemelor personale, sociale și administrative și încurajare pentru a prinde încredere în propriile forțe.
Categoriile vulnerabile sunt cele mai expuse la riscul de sărăcie și excluziune socială iar multe dintre familiile acestor persoane trăiesc din ajutorul social, care este insuficient asigurării unui trai decent. În cadrul evenimentului, specialiștii au atras atenția asupra faptului că încadrarea pe piața muncii este calea cea mai bună de a le asigura ieșirea din sărăcie, independență, siguranță financiară și un sentiment de apartenență. Totodată, ei au apreciat că, deși inserția în România este la început de drum, politicile locale de la nivelul Municipiului București pot deveni mai ambițioase în oferirea de soluții de acompaniament social și profesional determinat de servicii și strategii integrate și dezvoltarea unor instrumente precum întreprinderile sociale de inserție și unitățile autorizate protejate care să asigure locuri de muncă protejate și măsuri de acompaniament social și profesional pentru tranziția pe piața muncii convenționale a tuturor categoriilor de persoane vulnerabile.
„Persoanele cu dizabilități reprezintă una din resursele puțin promovate pe piața forței de muncă. Persoanelor le este frică de mediul ocupațional iar angajatorii se tem că nu pot adapta locul de muncă la nevoile acestora. Dacă angajatorul se așază la masă cu persoana cu dizabilități, însoțită de un specialist în domeniu, rezultatul este excepțional: o resursă umană eficientă, loială, care se simte inclusă și un angajator care a înțeles egalitatea de șanse și diversitatea. Includerea pe piața muncii a persoanei cu dizabilități nu este doar despre un loc de muncă, este despre schimbări de paradigmă, șansa la o viață în condiții de egalitate cu ceilalți, dar cel mai important: este despre o lume puțin mai bună”, a declarat Adela Crăciun, vicepreședinte ANPDPD.
Specialiștii au atras atenția că între principalele probleme cu care se confruntă persoanele vulnerabile și categoriile care au cea mai mare nevoie de suport se numără: dificultatea obținerii unui loc de muncă, problemele socio-medicale, lipsa unei locuințe, urmate îndeaproape de absența familiei, a unuia sau a ambilor părinți, dificultăți în îngrijirea copiilor, existența unui cazier judiciar, probleme cu abuzul de substanțe, lipsa accesului la educație/instruire, precum și violență domestică. Cu toate acestea, că persoanele vulnerabile pot deveni membri activi în societate, o dovedește și activitatea Asociației Ateliere Fără Frontiere.
„Experiența de peste 15 ani a Asociației Ateliere Fără Frontiere demonstrează că am reușit să integrăm în atelierele noastre peste 450 de persoane aflate în situații dificile de angajare, precum cele cu nivel educațional foarte scăzut, probleme grave de sănătate sau provocări sociale majore, cum ar fi violența domestică, lipsa locuinței, întreținerea unui copil sau a unui părinte, persoane private de libertate sau în tratament de substanțe etc. Această experiență relevă că o parte semnificativă dintre acești indivizi pot deveni autonomi și să devină membri activi ai societății”, mărturisește, la rândul său, Damien Thiery, Director general, Asociația Ateliere Fără Frontiere.
Conferința „Măsuri și instrumente locale de răspuns la nevoile de integrare profesională ale lucrătorilor vulnerabili” a adresat provocările actuale cu privire la nevoia de politici și acțiuni în Municipiul București pentru sprijinirea lucrătorilor defavorizați, identificând rolul tuturor actorilor implicați și posibilitățile de colaborare – autoritățile publice locale, furnizorii publici și privați de servicii sociale, de servicii de ocupare, organizațiile de economie socială, precum și angajatorii – în vederea sporirii ratei de angajare a persoanelor aflate în cea mai dificilă situație pe piața muncii. În cadrul evenimentului, a fost, de asemenea, lansat un document de politică publică, cu scopul ca propunerile formulate de specialiști la nivelul Municipiului București să contribuie la dezvoltarea unui cadru politic și legislativ pentru o integrare socio-profesională mai bună a grupurilor defavorizate.
