Celebra autoare franceză Amélie Nothomb ne oferă un nou roman surprinzător, cu ecouri din tragedia greacă. Crima contelui Neville, volum publicat în seria de autor de la editura Trei, spune povestea unei tinere aristocrate ușor labile psihic, care încearcă să se lase omorâtă de tatăl său, pentru a-l ajuta pe acesta să împlinească profeția unei clarvăzătoare.
Contele belgian Henri Neville plănuiește organizarea unei „mari sărbători” când întâlnește o ghicitoare care îi prevestește că în timpul petrecerii își va omorî unul dintre invitați. Neville nu acordă de obicei atenție presupușilor clarvăzători, dar această profeție ajunge să-l obsedeze.
Convins că evenimentul va avea loc, contele încearcă să aleagă victima, pe listă fiind trecuți 24 de „indivizi disprețuitori”, pe care nu s-ar simți prea vinovat dacă i-ar ucide. Există totuși o problemă. Noblesse oblige, iar contele Neville ia foarte în serios noblețea și simțul datoriei față de familia și reputația lui. Ar fi dezonorant să ucizi un oaspete, și în timp ce Neville ar putea accepta pedeapsa cu închisoarea, nu ar putea accepta ca familia lui să devină persona non grata. O ucidere spontană ar fi în regulă, dar dacă ar fi planificată… nu, ar fi o rușine în această societate politicoasă și ar lăsa familia lui proscrisă. Dar este surprins de fiica sa cea mică, în vârstă de 16 ani, care se oferă ca miel de sacrificiu, insistând ca tatăl să o omoare. Desigur, Neville consideră propunerea absurdă. Dar, în cele din urmă, ajunge să creadă că nu există nicio altă cale de a devia cursul profeției.
Dorința de a muri a fetei se înscrie oarecum în tipologia eroinelor lui Nothomb, care se zbat adesea într-o mizerie emoțională similară, iar apropierea de o cale reală de ieșire poate deveni liniștitoare.
Așa cum ne-a obișnuit, scriitoarea franceză ia foarte în serios ridicolul și îl strecoară cu abilitate în întregul roman; nu doar premisa de bază e ridicolă, ci toate lucrurile și evenimentele din jurul contelui și familiei sale. Dar Nothomb reușește din nou să ne ofere o codă potrivită și un final perfect pentru toate acestea.
„Crima contelui Neville este, mai presus de toate, un omagiu adus literaturii ca artă a ospitalității. A scrie înseamnă, aici, a transforma un fapt obișnuit într-o feerie extravagantă.” – Le Monde
„Dincolo de o anume eleganță blazată, privirea autoarei rămâne vie și judecata necruțătoare. O lectură care îți oferă genul de plăcere amestecată cu înfiorare.” – La Presse
Amélie Nothomb (pe numele ei adevărat Fabienne Claire Nothomb) s-a născut în 1966, în orașul belgian Etterbeek, într-o familie de diplomați. A locuit pe rând în Japonia, China, Statele Unite, Bangladesh, Burma și Laos. A debutat în 1992 cu romanul Igiena asasinului și a câștigat numeroase distincții, printre care Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, de două ori Premiul Alain-Fournier şi Marele Premiu Jean Giono pentru întreaga operă. Cărțile ei au fost traduse în peste 25 de limbi şi s-au vândut în milioane de exemplare în întreaga lume.
În seria de autor Amélie Nothomb au mai apărut romanele Pétronille, Loveşte-ţi inima!, Barbă Albastră şi Unisex.
