Am fost acum ceva timp la Sinaia. Un weekend frumos, relaxant, cu zăpadă multă şi evident o vizită la Peleş pentru că era deschis. Am urcat noi fericiţi, bucuroşi să revedem reşedinţa regală (sau să o descoperim abia acum). Ne-a întâmpinat o curte ca din poveşti, cu zăpadă sclipitoare, şi cam asta a fost ultima parte frumoasă a vizitei la Peleş!

Ne-am luat bilete şi ne-am aşezat în faţa unei uşi încuiate. Şi am aşteptat! Nu ştiam cât va trebui să aşteptăm, pentru că nu erau afişe cu programul tururilor. Am stat şi am îngheţat cuminţi, rugându-ne să se deschidă mai repede uşa magică. După mai bine de 30 de minute s-a deschis. Moment în care am realizat că de fapt era loc suficient să aşteptăm şi înăuntru, fără să tremurăm aşa tare!

Vine ghidul şi începe un tur de forţă, pe care l-a dat gata în mai puţin de 30 de minute, deşi trebuia să dureze 45 minim. Ce-i drept e mai interesantă o pauză de cafea cu fetele! Nu mai spun că mirosea atât de urât şi atât de tare încât îţi dădeau lacrimile! A fost o întreagă aventură, noi tot încercând să găsim distanţa optimă astfel încât să nu ne ameţească mirosul, dar să înţelegem ce spune. Şi-aşa era grăbit! La discuţiile cu femeile de serviciu care se perindau pe acolo nu se mai grăbea însă!

Şi-a terminat omul treaba şi ne-a făcut semn fericit către ieşire. Sincer vă spun că am plecat cu sentimentul că am aruncat bani pe fereastră! Am plătit pentru a fi asaltată de mirosuri, grăbită prin camerele vizitate şi ignorată pentru că ghidul era mai preocupat de faptul că elevii care au intrat o dată cu noi nu-şi dăduseră jos căciulile. Apropo, eu am păstrat-o pe a mea, era chiar frig in sala de primire!

Norocul nostru a fost că gustul amar ne-a fost parţial îndepărtat de o doamnă absolut fantastică ce ne-a fost ghid cât am vizitat o mică expoziţie de broderii realizate de regine. Erau trei camere mari şi late cu exponate absolut încântătoare ce-i drept, iar doamna respectivă ne-a povestit diverse timp de o oră! Am plecat minunându-ne şi mulţumindu-i, dar şi întrebându-ne cât ar fi durat o vizită a castelului dacă ea ar fi fost ghid…

Revenind la PR şi imagine, dacă angajaţii interacţionează cu clienţii nu doar ţinuta lor contează! Nu e suficient să fie îmbrăcaţi frumos dacă misterele igienei personale le scapă. La fel, dacă vinzi o experienţă, cum e cazul vizitelor la muzeu, ea trebuie savurată de client! El trebuie să plece simţind că a primit tot ce se aştepta să primească şi ceva extra. Şi în orice scenariu de business îngheţatul în faţa uşii nu e o idee extraordinară! Mai ales când furnizorul serviciului uită să îţi comunice tot ce trebuie să faci şi cât ai de aşteptat.

Sursă foto

Share