Am primit astazi un e-mail care incepe: “Sunt XYZ si vreau sa va intreb daca …” (e bine ca macar s-a prezentat )

Am primit mailuri de la necunoscuti care incep cu “Draga Corina”

Am primit si lectii privitor la scrierea unei scrisori, asa cum sunt sigura ca am primit cu totii, fie la scoala sau la un curs de comunicare de afaceri.

Deci nu inteleg unde e sincopa, de unde si pana unde in comunicarea prin e-mail se uita regulile cele mai elementare de “civilizatie epistolara”?

Un mail sau o scrisoare au:

– o formula de salut (de obicei persoana a doua plural, si formulele Stimate domnule X sau Stimata doamna Y insotite de un nume de familie sau de un titlu)
– un continut cu cap si coada, in care propozitiile au subiect si predicat, iar daca se face o lista, elementele listei sunt clar vizibile
– o formula de incheiere
– numele celui care scrie

Nu-i chiar asa de greu. Desigur ca exista si schimburi de mailuri intense, in care conversatia seamana mai degraba cu instant messaging decat cu “Les liaisons dangereuses”, si nu ma refer la rafalele acestea, desfasurate intre persoane care se cunosc.

Ma refer la mailurile in care ti se prezinta o oferta, ti se solicita un serviciu, o colaborare sau o parere, si al caror autor este cineva necunoscut, sau pe care abia daca poti sa il identifici. De ce aici, unde eticheta ajuta la crearea unei prime impresii bune, unde comunicarea trebuie sa fie cat de cat “incadrata” de niste principii sau reguli, acestea sunt incalcate frecvent?

Uneori ma gandesc ca prima sarcina a PR-ului este sa ii invete pe ceilalti sa scrie. Sa scrie texte si sa scrie mailuri. Asta, bineinteles, daca si PR-ul stie cum.

Share