Sa le luam pe rand

Am citit astazi un articol care demonteaza ideea corporatistului eficient care scrie mesaje cu o mana, raspunde la telefon cu cealalta, dialogand in pauzele conversatiei telefonice cu angajatul din fata lui pe marginea unui proiect, in timp ce cu piciorul… Articolul, aparut in editia de duminica a The New York Times, sintetizeaza o serie de studii independente care condamna multi-taskingul. Concluzia este ca omul, mai precis creierul uman, nu este dotat pentru sarcini simultane. In ciuda capacitatii sale impresionante exista un fel de stramtoare care nu permite indeplinirea simultana a sarcinilor, indiferent de varsta. Scria si Loredana la un moment dat despre amenda pentru Ipod, si se pare ca si conducerea masinii in timp ce vorbesti la telefon (chiar si cu hands-free) are efecte similare cu alcoolul la volan. Multi-taskingul este deci doar o falsa perceptie de eficienta, studiile demonstrand ca in fapt pierdem timp, pentru ca pierdem concentrarea si ne este greu sa o regasim. Multi-taskingul poate fi si un motiv pentru aparitia frecventa a greselilor de ortografie de care vorbea tot un post al Loredanei.

Mie multi-taskingul mi se pare pagubos din alta privinta, care se leaga de una din cartile de “pop management” pe care le-am citit si care in ciuda naturii lor aparent facile au o functie moralizatoare cam ca si fabulele esopiene sau povestile cu talc din folclorul autohton. Cartea se numeste “Fish!” si porneste de la povestea Pietei de Peste din Seattle, punct de atractie turistica si in acelasi timp succes comercial datorita atitudinii si giumbuslucurilor vanzatorilor de peste. In cateva zeci de pagini, autorul exploreaza principiile care au dus la succesul Pietei, pe care le rezuma in 4 sloganuri usor de tinut minte: Joaca-te!, Fii prezent!, Alege-ti atitudinea! si Fa-le ziua mai buna!.

“Joaca-te!” se refera la a gasi o sursa de amuzament in ceea ce faci, la a da o dimensiune ludica lucrului. De la principiul “Joaca-te!” pornesc o serie de tendinte din businessul modern precum amenajarile neconventionale din unele agentii de publicitate, competitiile informale intre membrii aceleiasi profesii, team-buildingurile, sau chiar mini cosul de baschet de la birou. Mergand mai departe, scopul e sa gasesti jucausul, placutul, in chiar substanta muncii tale, si sa te lasi in voia lui.

“Alege-ti atitudinea” e o forma “catchy” de a repeta un truism, acela al puterii vointei. Ideea de baza este ca la munca putem fi morocanosi sau veseli, frustrati de neimpliniri sau plini de speranta in rezultatele viitoare, nervosi pe colegi sau toleranti cu slabiciunile umane s.a.m.d. si ca dincolo de reactiile emotionale necontrolabile, avem totusi puterea de a ne alege in continuare atitudinea.Si daca ne propunem sa fim profesionisti sau amabili sau orice altceva, am repurtat o victorie si am mai pus o caramida la cresterea personala si profitul companiei. Ma gandesc la “Alege-ti atitudinea!” ori de cate ori ma intalnesc cu atat de romaneasca fraza “pai eu pentru banii astia sa …”, rostita in general de cei ce-si justifica ciubucurile sau acreala cu insatisfactia financiara. Intr-o lume mai sigura, li s-ar spune probabil: pai cauta in alta parte. Eu spun ca in afara acelor cazuri in care ai fost mintit, sau nu s-au respectat promisiunile initiale (cazuri des intalnite in Romania, o spune si cel mai recent numar din Cariere) stiai la ce te astepti financiar atunci cand ai semnat contractul de munca. Regretele tale tardive manifestate sub forma de trandaveala sau lucru in doru’ lelii sunt o specie de necinste. “Alege-ti atitudinea” spune ca poti si trebuie sa transcenzi aceste forme marunte de a fi, in primul rand pentru tine insuti, pentru a fi mai multumit la finalul zilei, pentru a nu acumula energii negative etc.

“Fii prezent!” e un principiu simplu. Inseamna sa te concentrezi asupra a ceea ce faci, sa fii de fata la discutiile care se poarte nu numai fizic ci si mental, sa acorzi atentie celui care iti vorbesti si sa il auzi. Nu ca dispecera de taxi care te intreaba cum va numiti dupa ce i-ai spus “va rog o masina in Calea floreasca nr. xy, pe nume Corina”, sau angajatul McDonalds care te intreaba “Do you want fries with that?” dupa ce i-ai cerut 4 pungi mari de cartofi prajiti si 3 maioneze. Daca vorbesc la telefon, imi citesc mailul sau scriu ceva in timp ce vorbesc cu un coleg, daca scriu sms-uri in timpul unei intalniri etc. nu sunt prezent, si risc sa pierd multe. Si sa arat celorlalti ca nu ma intereseaza prezenta lor, ceea ce da prost la imagine. Recunosc insa ca pe cat de simplu e principiul, cu atat mai greu e de pus in practica. Vorbesc din exprienta.

In fine, “Fa-le ziua mai buna” se refera la acele gesturi simple: un zambet un compliment, un gest de atentie sau empatie, sau chiar la cele mai complicate precum asumarea unei sarcini pentru a ajuta pe cineva, care le imbunatatesc celorlati viata, care le transforma o dimineata antipatica intr-o zi reusita, etc.

Mi se par principii pe care un PR poate si trebuie sa le aplice. In special cel cu “Fii prezent!”, chiar daca am indragit multi-taskingul care da bine, pentru ca parem cool si importanti si etc. Spuneam, ca anul acesta eu voi pastra simplitatea. O reducere in multi-tasking imi pare sa fie un pas bun in aceasta directie. Poate si pentru altii, de vreme ce se pare ca nu ajuta deloc. Ar fi o schimbare binevenita pentru cei ce au de-a face cu dependentii de multi-tasking. Si credeti-ma, va da bine si la imagine!