Public tinta?
“Public tinta?”
Unul din termenii cei mai des utilizati in PR este cel de “public tinta”, care rasare des in cursurile de planificare, in planurile propriu zise, sau in conversatiile cu altii, profesionisti sau nu. Pe internet s-a nascut insa o dezbatere privind relevanta acestui termen atunci cand se vorbeste de PR, si mai ales de comunicare online.
Criticile aduse termenului sunt legate de:
- Conceptul de public, adus in prim-plan in special de publicitate, implica o pasivitate din partea receptorului, in timp ce in PR, cu osebire in comunicarea online, este vorba nu atat de un public cat de comunitati de interese, interese care motiveaza actiuni, si reactii. Daca ne educam sa gandim la cei carorora ne adresam ca o comunitate de interese, recunoastem atat interactivitatea dintre companie si oamenii cu care comunica, cat si legaturile pe care acestia le stabilesc intre ei, si care pot sa fie utile sau daunatoare intereselor companiei (pareri transmise din gura in gura, coalizare pentru sau impotriva unei idei, etc.)
- Conceptul de “tinta” inseamna ca cel ce comunica este intr-o pozitie de putere, si transmite mesajul ca pe un glont. Indiferent daca isi atinge sau nu tinta, aceasta din urma este neputincioasa sa reactioneze. Si in timp ce metafora poate fi utila pentru publicitate, reflecta o realitate straina PR-ului, care ar trebui sa construiasca canale bilaterale, sa creeze conversatii si sa stabileasca relatii, asa cum spune si numele profesiei.
Schimbarea terminologiei, si a vocabularului este, spun bloggerii, o necesitate pentru schimbarea mentalitatii, pentru adaptarea la noile conditii de comunicare, la cresterea importantei mediilor online, la accentul pus pe dialog in dauna comunicarii unilaterale.
Si, imi place sa cred eu, diferentierea terminologie de cea din publicitate poate ajuta la o mai buna intelegere a profesiei de PR de catre cei din afara si, de ce nu, de catre noi insine. Astfel incat PR-ul sa fie profesia care stabileste legaturi reciproc benefice intre companiei si comunitatile de interese de care aceasta este preocupata sau care ii afecteaza activitatea.
Desi nu am inca niste cunostinte extraordinare in domeniu, de acest lucru sunt sigura: in PR, intr-adevar, nu avem public tinta, ci mai degraba avem publicuri, pentru ca specialistul in PR trebuie sa comunice cu toate publicurile organizatiei si sa stabileasca o relatie bilaterala, bazata pe reciprocitate. De fapt, tocmai aceasta este si esenta unei comunicari eficiente: emitatorul si receptorul isi schimba rolurile intre ei, fiecare avand ocazia, pe rand, sa comunice si sa recepteze mesajul. “Publicul tinta”, sintagma inca intalnita si in PR, cred ca a ramas ca o reminiscenta din marketing si publicitate. Dar pentru a diferentia domeniul relatiilor publice trebuie sa nu ne raportam in acest fel la celelalte domenii adiacente, trebuie sa avem o terminologie specifica utila, care sa ne ajute sa ne exprimam mai usor.
Termenul de Public tinta poate fi corect utilizat atunci cand defineste un segment bine definit al publicului..ex. publicul format din pensionari. In acest moment analizez -locul şi rolul funcţionarului public în sistemul de relaţii publice din România din perspectiva integrării în Uniunea Europeană.Avem nevoie de o diferenţiere a funcţionarului public şi a necesitărilor sale de cunoaştere a mecanismelor de relaţii publice.Situatia catastrofala in care se afla Casa de Pensii Bucuresti din punct de vedere a finantarii nu ii permite implementarea unui departament de relatii publice menit sa mentina si intretina imaginea acesteia in viitor. In 2007 agentiile din sistemul privat vor castiga teren prin faptul ca vor poseda un departam. de PR bine organizat…are vreo sansa CPB …?
Astept sugestii pe aceast tema.
Referitor la stirea ta despre Simon Anholt, spune-mi, in ce fel te simti tu fata de acest om? Multumesc. Interesant blog, felicitari.
Ovidiu Bufnila
http://ovidiubufnila.weblog.ro/