PRwave Blog

Majoritatea site-urilor de la noi suferă de aceeaşi boală. Dacă cumva, obisnuit cu navigările zilnice pe site-uri din toată lumea, sunteţi tentaţi să scrieţi adresa fără “www” la început, veţi fi întâmpinaţi cu o mare eroare ce vă spune fie că pagina nu există, fie că nu aveţi acces în această zonă. De cele mai multe ori pagina nu există. Şi asta se întâmplă atât la firme micuţe care abia şi-au încropit pagina web, cât şi la firme mari, cu pretenţii şi site-uri în care au investit serios!

Problema de imagine e simplă – e extrem de uşor să faci configurările necesare pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Ia maxim câteva minute. Faptul că la tine nu merge spune fie că ai dezvoltatori nepricepuţi, fie că nu eşti atent la detalii, fie că nu ştii prea multe despre ce trebuie să facă site-ul tău. Mai rău, îî poţi face pe vizitatori să nu-şi mai bată capul şi să se ducă la competiţie pur şi simplu, dacă în cazul lor nu au nevoie de prea multă bătaie de cap pentru a acesa paginile web….

Şi de ce să vă confruntaţi cu păreri mai mult sau mai puţin greşite şi clienţi frustraţi când vă puteţi asigura rapid că adresa scrisă fără “www” duce tot la site-ul dumneavoastră?

Vă doresc din suflet un an nou plin de fericire, iubire, sănătate şi împliniri! Să vă meargă excelent atât în carieră, cât şi în viaţa personală şi în general 2010 să fie de milioane de ori mai bun decât 2009! La mulţi ani!

În PR și marketing, ca și în alte domenii, exemplele negative au un scop educativ. Trebuie să învățăm atât ce trebuie să facem, cât și ce greșeli să evităm și care sunt consecințele unor astfel de erori. Așa că, atunci când folosim studiile de caz, nu prezentăm doar povești de succes, ci și greșeli, uneori dezastruoase.

Dar cum putem prezenta aceste exemple negative în mod convingător? În primul rând, trebuie să fie un eșec clar, nu o situație interpretabilă. Un proiect care putea fi finalizat mai bine implică existența uneor soluții mai eficiente, nu faptul că modul ales de punere în practică era greșit. New Coke a fost un eşec recunoscut, de exemplu.

În al doilea rând, greșeala trebuie explicată pas cu pas, prezentându-se și alternativele care ar fi prevenit eșecul și ar fi dus la realizarea obiectivelor propuse. Eventual puteți face o paralelă cu un caz similar care a avut un rezultat pozitiv.

Și nu uitați, exemplele negative au scop educativ, nu sunt folosite pentru a discredita concurenții și a ne face să părem interesanți. Și susțin ce am spus cu un exemplu! La o prezentare în cadrul unei conferințe de marketing strategic un vorbitor critica sloganul ales de o banca – “Gândim la fel!”. Problema identificată? De ce să gândească banca la fel ca mine? Eu nu vreau ca cei din bancă să aibă experienţa şi cunoştinţele mele. Ei trebuie să ştie alte lucruri, ca să mă poată sfătui eficient… Problema? Poate nu era cea mai bună poziţionare din lume pentru banca respectivă, dar oricine putea observa greşeala logică: un mod similar de a gândi nu înseamnă cunoştinţe similare! Evident, demersul educativ a fost ratat, înverşunarea vorbitorului fiind interpretată drept aroganţă sau încercare de a atrage atenţia asupra sa atacând un competitor.

Cu cât mă uit mai mult pe Internet, cu atât mă conving mai tare că o întreagă pleiadă de companii tratează site-ul ca pe un moft. Dar de departe cele care par mai convinse de acest fapt sunt hotelurile şi restaurantele!

Aţi încercat să aflaţi ceva despre un restaurant sau hotel de la noi pe net? Cât v-a luat să ajungeţi la site-ul oficial? De obicei, primele pagini sunt pline de reviste cu recomandări pentru timpul liber, agenţii de turism de la noi şi din străinatate, articole din ziare, reviste şi de pe bloguri despre respectivele locuri, şi dacă mai ai răbdare să sapi, ajungi şi unde trebuie. Read more…

Acum că s-au liniştit lucrurile şi ne-am săturat toţi, inclusiv preşedintele Obama, să e dăm cu părerea despre cât de nesimţit a fost Kanye West la VMA, e timpul să vorbim pe şleau despre ce s-a întamplat de fapt. Avem una bucată Video Music Awards, a căror popularitate a cam scăzut în ultimii ani. Nu mai tună şi fulgeră blogosfera, nu ne mai facem toţi timp să vedem cine sunt cei mai buni. MTV-ul are clar o problemă. Interes scăzut înseamnă audienţă scăzută, aceasta însemnând la rândul ei mai puţini bani din publicitate.

Avem apoi una bucata MTV care, în opinia mea şi a altora, se pricepe să pună în scenă scheme complicate, artificii ingenioase de marketing şi PR menite să îi aducă în prim plan.

Se adaugă Kanye West, personaj controversat, plin de comentarii dubioase. Apoi o cântăreaţă ce pare un pic speriată de bombe, tânără şi fragilă. Kanye stârnit împotriva ei, o menţionare norocoasă a domnişoarei Beyonce, aşa, de nicaieri, şi gata conflictul!

Toată lumea vorbeşte despre VMA, cântăreaţa oprimată, Kanye si Boyonce. VMA sunt iar în centrul atenţiei.

OK, faptul ca Obama şi-a dat cu părerea despre incident şi a fost auzit de un jurnalist buclucaş a fost noroc chior. Dar chiar credem că restul a fost o mare, mare coincidenţă?