free download 78 travel guides written by experts

Vino sa vezi, vino sa razi la spectacolul Kyogen din Sibiu

{mosimage}YOROZU KYOGEN

Data:         16 August, ora 19:00
Locaţia:         Teatrul Naţional „Radu Stanca”
Costul biletului:     10 RON (pentru studenţi 5 RON)
        Str. Nicolae Balcescu Nr.17 telefon 0269-217575

Program:    Kyogen: Bo-shibari (Legat de baţ)
        Kyogen: Kaminari (Tunet)
        Adaptare; Legat de baţ, in regia lui Radu Alexandru Nica

Contact:
Comitetul Executiv al Yorozu Kyogen pentru Sibiu CCE 2007
Mobil: 0730-068-605
Mail: ayako@cyberoy.net

Website: //www.sibiu2007.ro Vino să vezi, vino să râzi la spectacolul Kyogen din Sibiu

Kyogen este una din cele mai reprezentative arte tradiţionale ale spectacolului din Japonia, alături de Kabuki şi No. În timp ce forma este alcătuită din dialog, dans, cântec inspirate din tradiţia japoneză, etosul ei este universal: satirizează şi râde de condiţia umană.
 
Pentru a face cunoscut Sibiului acestă artă, atât spectacolul japonez Kyogen cât şi adaptarea în română a acestuia vor fi prezentate Sibiului în acest an, ca parte a Festivalului European de Teatru de la Sibiu.

Actorii Companiei Yorozu Kyogen – conduşi de Manzo Nomura al IX-lea

Compania Yorozu Kyogen a fost înfiinţată de familia Manzo şi discipolii acesteia, care se pot mândri cu o moştenire de 300 de ani în ceea ce priveşte această artă a a spectacolului.

Familia Manzo a deţinut o poziţie de lider în lumea Kyogen prin transmiterea acestei arte ezoterice din tată în fiu, din generaţie în generaţie.

A fi născut într-o familie Kyogen înseamnă o viaţă întreaga dedicată unei pregătiri riguroase în arta cântecului, dansului şi jocului. Doar câţiva actori aleşi, care sunt capabili să-şi asume responsabilitatea de a perpetua lunga tradiţie a acestei arte prin îmbunătăţirea continuă a abilităţilor de joc, a spiritualităţii si corporalităţii, pot juca pe o scena Kyogen.

Sperăm că publicul din Sibiu să se bucure de această rară oportunitate de a experimenta esenţa artei Kyogen prezentată de actorul maestru, Manzo Nomura IX.

Spectacolul japonez Kyogen versus spectacolul romanesc Kyogen: adaptarea în română a specatolului clasic Kyogen de către regizorul Radu Alexandru Nica

Kyogen reprezintă atât plăcerile cât şi efemerul vieţii umane expolatând mişcări restrictive însă condensate pe simpla scenă Noh. Având ca punct de plecare etosul şi formele Kyogen, regizorul român Radu Alexandru Nica a creat o adaptare surprinzatoare a piesei clasice Kyogen  Bō Shibari (“Legat de un baţ”), pusă în scenă într-un context actual al României.

Prin comapararea diferenţelor şi similitudinilor între piesa originală Kyogen şi adaptarea românească a acesteia, direcţia de regie a lui Nica pune lumina pe munca interioară a unui spectacol Kyogen. Adaptarea facută de acesta într-un mod radical va mişca publicul din România şi îi va surprinde cu siguranţă pe actorii Kyogen; va depăşi graniţele teatrului şi limbajului celor două ţări.

Manzo Nomura IX

Manzo Nomura IX s-a născut în 1965 şi este cel de-al doilea fiu al lui Man Nomura, considerat o comoară naţională vie a Japoniei (cunoscut sub numele de Manzo Nomura VII) sub obladuirea căruia a studiat. După ce fratelui lui mai mare Manzo Nomura VIII (cunoscut ca Mannojo V) a murit, a devenit capul familiei Manzo, cu titlul de Manzo Nomura IX. Ca lider al Companiei Yorozu, joacă foarte mult atât în Japonia cât şi peste hotare; în 2005 a avut reprezentaţii atât în Spania cât şi în Korea. Se implica activ în revitalizarea pieselor Kyogen şi Noh. A jucat de asemenea în spectacole moderne şi în filme de mare success. Este lector la Universitatea Naţională de Artă şi Design din Tokyo, lector invitat la Universitatea J.F.Oberlin şi membru al Asociaţiei Noh.

Rezumatul Piesei

“Legat de baţ”
Bō Shibari

Doi servitori, Taro Kaja şi Jiro Kaja sunt mari împătimiţi ai sake-ului (vin făcut din orez). Stăpânul lor a auzit că aceştia obişnuiesc tot timpul să-i fure din sake şi să se îmbete atunci când acesta lipseşte de acasă. Prin urmare, a pus la cale un plan pentru a-i pedepsi şi a-i împiedica să mai bea. Stăpânul îl cheamă pe Jiro Kaja şi îi cere ajutorul în a-l păcăli pe Taro Kaja cu scopul de a-l lega de un băţ. Jiro Kaja, şovăielnic, acceptă planul Stăpânului şi îl cheamă pe Taro Kaja. Îl roagă pe Taro Kaja să le arate cum poate mânui băţul ca mijloc de auto-apărare. Când Taro Kaja devine complet absorbit în demonstrarea acestei arte, aceştia îi prind mâinile şi le leagă la ambele capete ale băţului aflat la spatele acestuia. Jiro Kaja râde de încurcătura în care se află Taro Kaja, în timp ce Stăpânul se furişează în spatele lui şi îi leagă mâinile la spate. Stăpanul le explică motivul pentru care sunt pedepsiţi şi pleacă să se ocupe de treburile sale.

În ciuda faptului că sunt legaţi, servitorii sunt mai însetaţi decât de obicei şi decid să meargă în pivniţa unde Stăpânul ţine sake-ul. Mirosind sake-ul nu-şi pot reprima dorinţa covârşitoare de a bea din acesta. Taro Kaja vine cu o idee neobişnuită: folosind o cupă mare de sake pe post de polonic, reuşeşte sa extragă puţin sake. Dar cum nu poate să ducă cupa la gură, o ţine pentru ca Jiro Kaja să bea. Când vine rândul lui Taro Kaja să bea, reumple cupa cu sake şi o pune plină în mainile lui Jiro Kaja (care îi sunt legate la spate). Se aşează în genunchi şi bea din cupa pe care o ţine la spate Jiro Kaja.

În beţia lor încep să danseze şi să cânte fără să observe întoarcerea Stăpânului. Stăpânul se apropie de ei din spate iar ei îi văd reflecţia în cupa cu sake care stă în faţa lor, pe podea. Crezând că e doar o fantasmă a beţiei lor, încep un cântec batjocoritor la adresa Stăpânului. Într-un acces de furie acesta îi alungă din pivniţa cu sake.

Tunet
Kaminari

Un vraci încearcă să părăsească capitala deoarece nu mai face faţă. Se îndreaptă spre est unde doctorii sunt mai puţin numeroşi, încercând să-şi câştige existenţa. În drumul său, în timp ce trece pe lângă un câmp deschis (cunoscut ca Musashino, o suburbie din Tokyo), norii se strâng şi tunete puternice se aud din cer. Alarmat de bubuituri, vraciul improvizează o vrajă pe care o cântă monoton:”O, copaci din Mulberry! Copaci din Mulberry!”, când, în faţa lui, cade printr-o gaură în cer, Zeul Tunetului. Acesta îi cere vraciului să-i trateze spatele rănit; vraciul îi verifică pulsul, îi pune diagnosticul şi îl tratează prin acupunctură. După ce tratamentul a luat sfârşit, vraciul îi cere bani, dar Zeul Tunetului nu are bani. În locul banilor, vraciul îi cere Zeului, care poate controla vremea, să scape pământul de inundaţii şi furtuni. Cu promisiunea făcută, Zeul Tunetului se întoarce în cer.

În scena în care Zeul Tunetului este tratat, acesta plânge de durere de fiecare dată când acul îi străpunge pielea. În realitate, acupunctura nu este dureroasă. Acesta poate fi o explicaţie pentru faptul ca doctorul este numit la început “vraci”. Zeul Tunetului poartă masca demonului numit Buaku şi poarta tobe şi beţe de tobe în jurul taliei. Tunetul este imitat prin sunteul tobelor şi prin folosirea onomatopeelor vocale ca “pikari” şi “garagara”.

 Bucuresti, 13.08.2007

{mosloadposition user10}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *