Fredrik Backman
Editura Art, colecția Musai
Ove este un bărbat foarte strict care ține la respectarea regulilor cartierului în care locuiește.
Numai că, în ziua de azi, oamenii nu mai au așa mare respect pentru reguli. Și nici pentru el.
El se trezește dis-de-dimineață și începe să inspecteze cartierul, chiar dacă a fost înlăturat din funcția de președinte al asociației de proprietari. Nu ar trebui să mai aibă grijă de cartier. Dar nici nu poate lăsa totul de izbeliște.
Mulți s-ar putea să râdă văzând cât de tipicar este Ove. De altfel, și modul în care este înfățișată viața lui și sunt prezentate experiențele de care are parte te îndeamnă să zâmbești.
Dar zâmbetul acesta este amar, asta în cazul în care își face apariția pe buzele cititorului. pentru că viața lui Ove este tristă acum. Și pustie.
Ove este un bărbat recent pensionat care trebuie să monteze un cârlig. Ove vrea să moară. Nu mai are pentru ce să trăiască. Soția i-a murit, iar la puțin timp a fost pus să se pensioneze.
Ce să facă el acum?
“Nu-i poate înțelege pe oamenii care abia așteaptă să iasă la pensie. Cum s-aștepți toată viața să devii de prisos? Să umbli fără rost, s-ajungi o povară pentru societate, cine visează la așa ceva? Să stai acasă, așteptând să mori. Sau, și mai rău, așteptând să vină să te ducă la azil, fiindcă nu mai ești în stare să-ți poți singur de grijă. Să depinzi de alții ca să mergi la toaletă. Ove nici că-și poate închipui ceva mai strigător la cer.” (p, 40)
“Nu mai e nicio scofală să fii în stare să bați o scândură în podea, să zugrăvești singur sau să pui cauciucurile de iarnă. Nu mai are nici o valoare să știi să faci ceva temeinic. Dar ce valoare are tot ce cumperi de-a gata? Ce valoare mai are omul în sine?” (p. 55)
“Ove știa prea bine că prietenii mei nu pricepeau de ce s-ar trezi ea în fiecare dimineață și ar hotărî de bunăvoie să-și petreacă ziua cu el. Nici el nu înțelegea de ce. El îi construia un raft, iar ea îl umplea cu cărți ale unor oameni care scriau pagini întregi despre sentimente. Ove înțelegea lucrurile pe care le putea vedea și le putea atinge. (…) Lucruri care puteau fi desenate pe hârtie. Pentru el totul era alb sau negru.
Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.” (p. 55)
Într-o dimineață, colac peste pupăză, un cuplu lovește cu remorca a zidul casei sale. Doamna, însărcinată, încearcă să dreagă situația, în timp ce soțul ei nu este în stare să manevreze remorca în cauză. Cutia de scrisori a lui Ove este stricată și pentru ca acel cuplu să poată pleca, Ove este cel care ajunge să mute remorca.
Nimeni nu mai e în stare să facă nimic azi.
Numai că acest cuplu nu venise din greșeală în cartier. El se mută aici. Aproape de Ove, care, evident, nu va fi lăsat în pace.
Ce se întâmplă mai departe aflați citind romanul.
Un bărbat pe nume Ove este “cartea perfectă” conform Sun Francisco Chronicle. Volumul este un roman fermecător cu personaje variate, o poveste cu un conflict al generațiilor, dar și unul al “firilor”, o poveste tandră despre iubire, bătrânețe, comunitate și puterea de a merge mai departe atunci când totul în jurul tău se schimbă și ți se pare că ești singur pe lume.
