a lui Ioan Petru Culianu, saptamina aceasta la Polirom
Biografic cu inserturi esoterice, realist pe secvenţe, fantastic-esoteric şi mitologic, romanul Tozgrec va apărea săptămîna aceasta în colecţia „Biblioteca Ioan Petru Culianu” a editurii Polirom.
Tozgrec sporeşte numărul scrierilor de ficţiune ale lui Ioan Petru Culianu publicate postum: povestirile de primă tinereţe din Arta fugii, romanele Hesperus şi Jocul de smarald.
Acest roman inedit, scris între anii 1981-1984, este în bună măsură o carte de şi despre magie, pandant şi prelungire ficţională a studiilor de istoria religiilor semnate de Culianu şi dedicate acestui subiect, major în viziunea sa: „cealaltă ştiinţă”, ştiinţa alternativă, implicînd o concepţie articulată asupra lumii şi un comportament uman specific.
Imens edificiu fantasmatic ale cărui planuri se întrepătrund sau alunecă îndepărtîndu-se unele de altele, romanul are în fundal Odessa începutului de secol XX, Amsterdamul, Elveţia — şi proprietatea californiană La Maja, apropiată de oraşul imaginar Lombrosa, unde sălăşluieşte comunitatea adepţilor lui Tozgrec şi unde Caspar Stolzius îşi desfăşoară, începînd din anii 1980, experimentele de manipulare a oamenilor prin inducerea anumitor vise.
Cele patru versiuni existente — Grădinile lui Tozgrec, Sid şi Mekor, Păianjenul Hermion, Tozgrec urmat de extrase din presă privind Experimentul Lombrosa — au desfăşurări epice de sine stătătoare, în ele regăsindu-se însă Mekor Haym şi Bătrînul Haym, Elis sau „onirologul” Caspar Stolzius — şi, desigur, Tozgrec, figură legendară de magician, centru al unor reţele de putere, transformat aici în realitatea secretă în căutarea căreia se află toate celelalte personaje.
Ioan Petru Culianu (1950-1991) a fost profesor de istoria religiilor la University of Chicago.
La Polirom au apărut: Arta fugii (2002), Călătorii în lumea de dincolo (2002, 2007), Gnozele dualiste ale Occidentului (2002), Pergamentul diafan • Ultimele povestiri (2002), Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie (2002), Eros şi magie în Renaştere. 1484 (2003), Ioan Petru Culianu. Omul şi opera (volum coordonat de Sorin Antohi, 2003), Iocari serio. Ştiinţa şi arta în gîndirea Renaşterii (2003), Cult, magie, erezii (2003), Hesperus (2004), Experienţe ale extazului (2004), Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu (2004), Mircea Eliade (2004), Jocul de smarald (2005, 2008), Păcatul împotriva spiritului. Scrieri politice (ediţia a II-a, 2005), Religie şi putere (ediţia a II-a, in colaborare, 2005), Arborele Gnozei (ediţia a II-a, 2005), Psihanodia (ediţia a II-a, 2006), Gnosticism şi gîndire modernă: Hans Jonas (2006), Studii româneşti I. Fantasmele nihilismului • Secretul doctorului Eliade (2006), Dictionar al religiilor (impreuna cu Mircea Eliade, 2007) şi Studii româneşti II. Soarele şi Luna. Otrăvurile admiraţiei (2009).
