la Cartea Romaneasca
Pentru primul trimestru al anului 2011, Editura Cartea Românească vă propune titluri noi din toate domeniile editoriale pe care le are în portofoliu.
Astfel, în colecţia „Proză” vor apărea romanele Dulcea poveste a tristului elefant de Diana Adamek – o replică la romanul Călătoria elefantului de José Saramago , FEM de Magda Cîrneci – o incursiune nonconformistă în meandrele fiziologice, psihice şi metafizice ale unui personaj feminin generic, Pe mîna femeilor de Felix Nicolau – „roman decapotabil”, împărţit în douăzeci de capitole denumite capote, pe care cititorul le poate ordona după voinţa proprie; în colecţia „Poezie” – antologia Cu gura uscată de ură. Poezii de dragoste de Dan Sociu – o selecţie de poezii erotice din volumele publicate pînă acum şi alte cîteva texte inedite, precum şi volumul Unelte de dormit. Cu 11 desene de Dumitru Gorzo de Ioan Es. Pop; în colecţia „Critică şi Istorie literară” – volumul Teme de Nicolae Manolescu – o antologie de autor, care dezvăluie încă o dată discernămîntul în alegerea lecturilor şi rafinamentul inegalabil al unui mare cititor şi Benzile desenate şi canonul postmodern de Ion Manolescu – o polemică faţă de inerţiile gîndirii culturale elitiste, ca şi faţă de spiritul estetic conservator.
DIANA ADAMEK, Dulcea poveste a tristului elefant
Romanul prilejuieşte, în pagini cu accente de realism magic, dar şi cu multe secvenţe comice, o meditaţie inedită despre timp şi stingere, despre poruncile întunecate ale legilor, oferind însă, nu în ultimul rînd, o imagine a Europei renascentiste, măcinată de războaie, spaima de demoni şi boli misterioase (cum va fi şi ”ciuma dansului”), deschisă însă spre nou, spre invenţii şi trăirea febrilă a clipei. Dulcea poveste a tristului elefant e un roman despre creaţie, timp şi dragoste, care poate fi înţeles şi ca replică (un drum întors) la romanul lui José Saramago, Călătoria elefantului.
„Diana Adamek stăpîneşte vocile naraţiunii cu o fascinaţie unică şi cu totul inedită în proza romînă contemporană. Alunecînd repede în paginile acestui roman, veţi fi conduşi fără zăbavă, dincolo de rafinamentul stilistic excepţional, către revelaţia pe care o trăieşte însuşi protagonistul: întotdeauna ajungem în locul în care sîntem aşteptaţi.”(Ovidiu Mircean)
Diana Adamek s-a născut la Baia Mare, la 26 aprilie 1957. Este absolventă a Facultăţii de Litere, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca şi în prezent, conferenţiar la Catedra de Literatură Comparată a aceleiaşi facultăţi. A debutat în anul 1995 cu volumul de eseuri Trupul neîndoielnic (Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca). Urmează volumele: Ochiul de linx. Barocul şi revenirile sale, 1997, (ediţia a II-a, 2004), Castelul lui Don Quijote, 2002, Transilvania şi verile cu polen, Clujul literar în anii 90, 2002 (Premiul pentru Istorie şi Critică literară al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca), Pata-Tata. Şah, 2004, (ediţia a II-a, 2010), Eseuri creole, 2005 (Premiul pentru Eseu al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca), Vasco da Gama navighează şi Melancolii portugheze, 2007, Pădurea mătuşii Clematis, 2009, Vasco da Gama navega (trad. în lb. portugheză de Tanţy Ungureanu), 2009 şi Melancolias portuguesas (trad. Tanţy Ungureanu), Tartaruga Editora, Chaves, Portugalia, 2010. A coordonat volumele: Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, 1991, Mediterana, Ed. Limes, 2006.
MAGDA CÎRNECI, FEM
Romanul FEM de Magda Cîrneci este un volum de proză vizionară, o incursiune nonconformistă în meandrele fiziologice, psihice şi metafizice ale unui personaj feminin generic, de la cea mai fragedă vîrstă pînă la prima adultitate. O Şeherazadă contemporană îi relatează iubitului ei care o părăseşte cele mai stranii şi intime trăiri legate de creşterea ei întru feminitate. Combinaţie de povestire, poem în proză, analiză psihanalitică şi mărturie spirituală, FEM se vrea un fel de scriere iniţiatică, în afara genurilor literare curente, despre ce ar putea să însemne deschiderea emoţională a fiinţei umane către niveluri de sensibilitate şi de înţelegere mai puţin explorate şi cunoscute deocamdată.
Cocktail de genuri literare – de la povestire la poem în proză, de la jurnal de vise la mărturisire spirituală – FEM este o carte surprinzătoare, neobişnuită, curajoasă şi provocatoare.
„FEM-ul Magdei Cîrneci – un concentrat itinerar epifanic, pornind de la „brusca aruncare în scenă“, trecînd prin aventurile corpului dureros, prin iluminările adolescentine ale unei feminităţi matriciale şi „căderea din realitate în Realitate“, prin „schimbarea la trup“ androgină spre maturizarea viziunii, deschiderea celui de-al treilea ochi şi, în cele din urmă, fulguranta (şi intransmisibila) înţelegere a „marelui şah cu partea cealaltă“ – este o livrare de sine pentru bunul uz al celor care mai caută „o magie coerentă a lumii“.
FEM e cartea cărţilor de pînă acum ale scriitoarei, în egală măsură o carte a iluminării şi una a revelaţiei realului.”(Simona Sora)
Magda Cârneci (n.1955) a publicat mai multe volume de poezie în română: Hipermateria, 1980, O tăcere asurzitoare, 1984, Haosmos, 1992, Poeme politice, 2000. A mai publicat volume de eseuri: Arta anilor 80.Texte despre postmodernism, 1996, Arts of the 1980s. Texts on Postmodernism, 1999, Poetrix. Texte despre poezie, 2002. În limbi străine, a publicat volumele Psaume,1997, şi Trois saisons poétiques, 2008, în franceză; Chaosmos, 2004, în olandeză; Chaosmos, 2006, în engleză. A publicat proză în franceză în volumele colective Paris par écrits, 2002, şi Le sacré aujourd’hui, 2003. A coeditat lucrarea colectivă Perspectives roumaines. Du postcommunisme à l’intégration européenne (Paris, 2004) În 2007, a mai publicat Art et pouvoir en Roumanie 1945-1989 la editura L’Harmattan din Paris.
.
FELIX NICOLAU, Pe mîna femeilor
Pe mîna femeilor este un roman construit pe principiul hiperliteraturii, în sensul că permite saltul peste înlănţuirile cauzale ale intrigii. De aceea este subintitulat „roman decapotabil”, împărţit în douăzeci de capitole denumite capote, pe care cititorul le poate ordona după voinţa proprie. Experimentul narativ este susţinut de umor şi eficacitatea maximă a scriiturii, astfel încît suspansul lecturii să nu fie afectat. O altă noutate este rularea unui set de personaje care îşi schimbă identitatea sau regnul de la un capitol la altul, chiar dacă numele lor rămîn neschimbate. Eliberat de o individualitate strîmtă, personajul devine imprevizibil, straniu şi comic, ceea ce exclude plictiseala.
Vrăji şi acrobaţii într-un roman decapotabil prevăzut cu douăzeci de capote pe care orice cititor le poate schimba după chef, nevoie sau din pură disperare.
Felix Nicolau este conferenţiar universitar de literatura engleză. A publicat mai multe volume: romanul Tandru şi rece (Cartea Românească, 2007), precum şi cărţi de critică şi istorie literară: Codul lui Eminescu, Anticanonice şi Homo imprudens. Colaborează cu proză, eseu şi critică literară la numeroase publicaţii culturale şi este redactor al revistei Poesis internaţional.
IOAN ES. POP, Unelte de dormit. Cu 11 desene de Dumitru Gorzo
„Penultimul debut remarcabil din poezia optzecistă este al lui Ioan Es. Pop cu Ieudul fără ieşire (1994), nu întîmplător apărut abia după revoluţie. Nici această primă carte, nici următoarele n-ar fi putut apărea înainte. (…) Grotescul, burlescul, calambururile nu împiedică poezia lui Ioan Es. Pop să atingă uneori o puritate excepţională a tragicului.”(Nicolae Manolescu)
„Este limpede că 1994, 1996 şi 1999 — ieudul fără ieşire, porcec şi pantelimon 113 bis — configurează o geografie hipnotică a morţii vii şi a agoniei ca trăire substanţială. O hartă a suferinţei expiatorii de unică forţă şi frumuseţe în poezia noastră de după 1989.
Mă întreb: oare se poate merge mai departe? Unde? Şi cum?” (Dan C. Mihăilescu)
„Suferinţa nu e impersonală, abstractizată, ca în versurile solarului Nichita Stănescu, ci concretă, bine înfiptă în carnea eroului liric. Poetul întoarce versurile şi imaginile pe toate feţele, cu o dexteritate de invidiat, pentru a prinde cît mai multe dintre nuanţele acestei nenorociri, ale dezastrului individual. ” (Daniel Cristea-Enache)
Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, în Vărai, Maramureş. Cărţi publicate: Ieudul fără ieşire, Editura Cartea Românească (CR), 1994, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi Republica Moldova; Porcec, CR, 1996; Pantelimon 113 bis, CR, 1999, Premiul Academiei Române, Premiul USR, Premiul pentru Poezie al Oraşului Bucureşti; Podul, antologie, CR, 2000; Petrecere de pietoni, Editura Paralela 45, 2003, Premiul USR şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România; Confort 2 îmbunătăţit (împreună cu Lucian Vasilescu), Editura Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004; Lumile livide/The Livid Worlds, Editura Institutului Cultural Român, 2004, traducere de Nathaniel Smith, K. Shaver şi Ion Creţu; No Exit, antologie, Editura Corint, 2007.
În alte ţări: Ieud utan utgang, Editura Tranan, Stockholm, 2009, traducere în limba suedeză de Dan Shafran; Sans issue, Editura L’Oreille du Loup, Paris, traducere în franceză de Linda Maria Baros; No Way Out Of Hadesburg, Editura Universităţii Plymouth, Marea Britanie, traducere în engleză de Lidia Vianu şi Adam Sorkin; El Ieud sin salida, Editura Baile del Sol, Tenerife, Spania, traducere de Dan Munteanu Colan; No Exit, Editura Baile del Sol, Tenerife, Spania, traducere de Dan Munteanu Colan.
Radiodifuziunea Suedeză l-a desemnat Poetul Lunii August 2010.
DAN SOCIU, cu gura uscată de ură. poezii de dragoste
Volumul Cu gura uscată de ură. Poezii de dragoste conţine o selecţie de poezii erotice din volumele publicate pînă acum şi alte cîteva texte inedite, o selecţie din cele scrise în perioada 2005-2009.
„Lui Dan Sociu îi ies foarte bine poeziile de dragoste. În primul rînd, pentru că au un destinatar. Apoi, pentru ca dozeaza excelent combinaţia de autoironie şi patetic, de prozaic şi liric, fără să derapeze într-o parte sau alta. Dragostea din poemele lui n-are nimic explicit metafizic, dar nici nu apare minimalizată prin dezangajarea afectivă şi abandonul notaţiei psihologizante în favoarea celei neutru-comportamentale.” (Alex Matei)
Dan Sociu s-a născut în 1978, în Botoşani. A publicat trei cărţi de poezie – Borcane bine legate, bani pentru încă o săptamîna (Junimea, 2002), Fratele păduche (Vinea, 2004), Cîntece eXcesive (Cartea Românească, 2005) şi doua romane – Urbancolia (Polirom, 2008) şi Nevoi speciale (Polirom, 2008). A cîştigat Premiul Româno-Canadian Ronald Gasparic, în urma căruia i-a apărut volumul de debut, Premiul Mihai Eminescu pentru debut, Premiul USR, Cea mai buna carte de poezie a anului pentru Cintece eXcesive. A tradus volume de poezie de Charles Bukowski, Seamus Heaney şi e.e. cummings şi romane de Jack Kerouac şi Aleksandar Hemon).
NICOLAE MANOLESCU, Teme
Între 1971 şi 1988, Nicolae Manolescu a publicat şapte volume de Teme, cărti aşteptate mereu cu sufletul la gură, cu emoţia întîlnirilor memorabile. Actuala reeditare este o antologie de autor, care dezvăluie încă o dată discernămîntul în alegerea lecturilor şi rafinamentul inegalabil al unui mare cititor.
„Temele lui sînt de fapt nişte lecturi – mereu infidele -, meditaţii mutate într-un spaţiu mai singuratic, acolo unde sinele visează idei, unde textul e asediat de o nefericire aparent rasfaţată – aceea de a spune prea mult sau poate prea puţin. De aici, notaţia fulgurantă, protocolul înfrînt al confesiunii – o confesiune discretă, fără broderia concesivă a sentimentelor – şi tot din această pricină, un fel de dialog murmurat în primul rînd cu cărtile. Pentru că, deşi din temele criticului nu lipsesc nici paranteza morală, nici părerea sociologică, ispita ultimă este literatura.” (Virgil Ierunca)
„Temele sînt un gen aparte, relaxat şi cu o componentă subiectivă predominantă. Căci lecturile sînt, pentru criticul nr. 1 al literaturii noastre contemporane, şi un prilej de a regăsi clipele de intensă trăire din copilarie şi adolescenţă, de a intra în dialog de idei cu mari autori ai literaturii universale, de a-şi dubla meditaţiile prilejuite de cărţi, cu momente ale propriei existenţe. Călătorind prin lumea livrescă, el confruntă mereu adevărurile literaturii cu acelea ale vieţii, te face părtaş la bucuria descoperirilor (şi de sine) mediate de cărţi, îţi stîrneşte pofta de a citi sau reciti altfel opere fundamentale.” (Adriana Bittel)
Nicolae Manolescu s-a născut la 27 noiembrie 1939 la Rîmnicu Vîlcea. A absolvit liceul la Sibiu, în 1956, şi Facultatea de Filologie la Bucureşti, în 1962. Este critic, istoric literar şi eseist, profesor de literatura română la Universitatea din Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române (din 1997), preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi ambasador UNESCO la Paris. Conduce din 1990 revista România literară. Dintre numeroasele volume publicate amintim: Lecturi infidele (1966), Metamorfozele poeziei (1968), Contradicţia lui Maiorescu (1970), Introducere în opera lui Alexandru Odobescu (1976), Sadoveanu sau Utopia cărţii (1976), Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, I-III (1980-1983), Despre poezie (1987), Istoria critică a literaturii române, I (1990), Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea (1991), Cărţile au suflet (1995), Poeţi romantici (1999), Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, I-III (2001), Cititul şi scrisul (2002), Inutile silogisme de morală practică (2003), Poeţi moderni (2003), Istoria critică a literaturii române (2008), Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă (2009).
ION MANOLESCU, Benzile desenate şi canonul postmodern
Amatorii de pariuri culturale vor găsi în Benzile desenate şi canonul postmodern nu numai schiţa imprevizibilă şi deseori fluctuantă a fenomenului literar autohton după 1989, dar şi pronosticurile autorului, cu gradul lor de realizare sau eşec. Polemică faţă de inerţiile gîndirii culturale elitiste, ca şi faţă de spiritul estetic conservator (care oferă, totuşi, un tampon util efectelor excesive ale relativismului valoric), cartea adresează cîteva posibile provocări intelectuale diferitelor categorii de cititori, încercînd să acopere gusturi, aşteptări şi niveluri de receptare nuanţate : cronici de întîmpinare ale unor best-seller-uri româneşti şi universale, articole de teoria imaginii (aplicate benzii desenate, desenului animat sau video-clipului), studii de istoria literaturii (vizînd redefinirea noţiunii şi o reevaluare a cîmpului cultural autohton), manifeste şi articole programatice (în care sînt demontate o parte dintre prejudecăţile sistemului critic românesc, înainte şi după 1989).
Ion Manolescu (n. 15.04.1968, Bucureşti). Conferenţiar doctor, Catedra de Literatură Română, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. Bursier New Europe College, 1996-97; Netherlands Institute for Advanced Sudy, 1998; New Europe College-LINK, 2005-06; Wissenschaftskolleg zu Berlin, 2010. Dintre volumele publicate, amintim: Noţiuni pentru studiul textualităţii virtuale (Ars Docendi, 2002); Videologia. O teorie tehno-culturală a imaginii globale (Polirom, 2003) – Premiul Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România (2004); O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, Polirom, 2004); Explorări în comunismul românesc (coautor, vol. I-II, Polirom, 2004-2005) – Premiul Cuvîntul (2006); Derapaj (roman, Polirom, 2006) – Menţiune internaţională KulturKontakt şi Bank Austria Literaris Wien (2008), Premiul Vladimir Colin (2008), Premiu special Observator cultural (2007), Premiul Tomis (2007).
