de Ole Hansen, Head of Commodity Strategy, Saxo Bank
· Calmul de după furtună (= cădere) i-a surprins pe mulți
· OPEC a crescut producția, dar nu a coborât prețurile
· Creșterea indicelui WTI indică o încetinire a producției din SUA
· Înțelegerea privind programul nuclear din Iran ar putea genera reacții negative în preț
După una dintre perioadele cele mai active de vânzări masive de țiței din ultima vreme, atât indicele de țiței WTI, cât și Brent au rămas în marje neschimbate timp de două luni. În vreme ce alte piețe financiare au fost preocupate de viitorul Greciei și impactul ei asupra piețelor, un calm straniu s-a lăsat peste piața petrolului.
După ce a recuperat de la valoarea scăzută de $42 din luna martie, indicele WTI a ajuns în zona de 60$ per baril. Media de preț în tranzacționările din ultimele 40 de zile a fost de $59.65 per baril și la acest nivel a și fost tranzacționat în aproape toată această perioadă. Un comportament asemănător a mai fost văzut, dar să fim sinceri: să vedem așa ceva după o lungă perioadă de mișcări extreme de preț a fost cel puțin suprinzător.
Sursa: Saxo Bank
În noiembrie trecut, OPEC a renunțat să mai intervină în preț, concentrându-se pe recâștigarea cotei de piață globale pe care a pierdut-o din 2003 încoace, când prețul a început să cadă. Acțiunea a fost coordonată și cerută pentru a contracara producția din SUA care a cunoscut un impuls deosebit în ultimul deceniu prin noua, dar costisitoarea tehnologie de fracking.
La un an distanță de la vârful de preț, OPEC a reușit să crească producția peste ținta propusă, fără să afecteze prețul. Asta s-a putut realiza și datorită blocării relative a producției din SUA și a faptului că a crescut și cererea, după un 2014 foarte slab.
În acest moment, pare că s-a stabilit un echilibru între stocurile OPEC, cererea globală și scăderea stocurilor SUA. În ultimele două luni, stocurile cu prețuri negative venite din partea OPEC au fost contracarate de reducerea inventarului American de țiței, ceea ce a permis indicelui WTI să rămână stabil.
În vreme ce ne așteptăm ca producția SUA să mai scadă de la ceea ce putem numi niveluri record, avantajul acestei situații ar putea fi limitat, întrucât prețurile mai mari ar putea încuraja America să producă mai mult.
Indicele Brent a fost de asemenea calm, dar ne putem aștepta la surprize pentru că pragul Brent este mai reactiv la variațiile de stocuri, acum că mai multe state membre OPEC au crescut producția. Drept rezultat, avem un premium contractat peste WTI de doar $3.5/barilul, iar spreadul dintre contractile futures contractate pe o lună și cele pe luna viitoare sunt cele mai mari pe Brent, din această perioadă.
Concluzie
Potențialul de creștere a prețului țițeiului arată că producția SUA a început, în sfârșit, să mai domolească ritmul, în timp ce singurul risc de scădere ar fi o înțelegere cu Iranul privind programul nuclear. Reacția pieței la ambele situații nu pare să depășească marja a 5 dolari pe baril în preț.
Pe măsură ce vom intra în trimestrul al III-lea, riscul unei scăderi va crește, pentru că vor apărea cererile sezoniere de țiței, în timp ce rafinăriile din SUA, Asia și Orientul Mijlociu vor începe să reducă producția.
