de Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank A/S
Pentru a descrie cel mai bine nenorocirea în care se află Grecia și Europa, vă voi povesti despre echipa națională daneză de fotbal. Asemănător Europei, aceasta s-a remarcat la un moment dat în 1992, câștigând Campionatul European, după ce a înfrânt în finală puternica ehipă a Germaniei. De atunci însă, a alunecat pe o pantă descendentă, precum ratele de creștere economică ale Europei.
Astăzi, echipa naționala daneză este o colecție bizară de veterani uneori utili (deși mulți au trecut bine de a doua tinerețe) și tinere talente insuficient antrenate. Păstrând analogia, vechiile popoare ale Europei încă au impresia că sunt în vârf și au o influență, însă nicio țară nu au reușit să crească numărul locurilor de muncă, economia și productivitatea. Și, totuși, au impresia că sunt cei mai buni. Între timp, noii veniţi sunt insuficient de mulţi pentru a întoarce valul.
Echipa națională a țării mele e antrenată de către o legendă a fotbalului danez, Morten Olsen- în urmă cu cinci ani, ideile lui erau noi și interesante, însă acum toți adversarii știu că Danemarca contratacă pe extreme. La fel știm și faptul că, în Europa, orice problemă va fi rezolvată cu lichiditatea, în loc să fie rezolvată solvabilitatea. Manualul de joc al Europei rămâne același: ne prefacem că nu avem probleme și vor dispărea de la sine. Există întotdeauna data viitoare și apoi următoarea. Ce s-a întâmplat cu dorința de asumare a riscului, sprijinirea unei noi abordari sau apariția unor noi jucători?
Europa și echipa naționala daneză au o ultimă șansă: să se schimbe acum sau să suporte o înfrângere fatală. Miza pentru jucătorii naționalei daneze e destul de mare: o necalificare pentru Cupa Europeană în 2012 și probabil Cupa Mondială în 2014. Miza Europei este și mai mare: riscul de a se prăbuși în haos.
Europa aproape a sacrificat o generație de tineri în Spania, Irlanda, Portugalia și Italia, care au 20- 45% de tineri șomeri. Pentru a nu pierde definitiv această generație, politicienii europeni și ECB trebuie să revină urgent cu noi tactici de abordare a problemei.
În primul rând, trebuie să încetăm a ne mai învârti în jurul cuvîntului default- “imposibilitate de plată”. Permiteți-mi să vă ajut: dacă aveți cheltuieli care vă depăsesc veniturile și nu puteți face un împrumut, atunci sunteți terminați, insolvenți, în faliment și în imposibilitate de plată. Totuși, nici atunci nu e sfârșitul lumii, după cum putem observa exemplul Rusiei (unde chiar mă aflu acum într-o călătorie de afaceri). În 1998, Rusia era în imposibilitate de plată, iar acum sunt membri ai faimosului grup de națiuni BRIC, care va rămâne, conform așteptărilor majorității, lider mondial în creștere până în 2050.
Finlanda este un alt exemplu. Deși nu a fost în imposibilitate de plată când URSS a colapsat, după căderea zidului Berlinului, a avut multe bănci în faliment, o rată a șomajului de aproape 20% în 1994 și o creștere de -6% în 1991. Astăzi, din punct de vedere al schimbării, investițiilor și inovațiilor, Finlanda se distinge net de celelalte țări din Europa. Finlandezii au decis să înfrunte realitatea, să stea umăr la umăr în fața crizei și să își regândească abordarea.
Aceasta este o altă lecție pentru Grecia; cu cât eviți înfruntarea adevărul, cu atât rezolvi datoria cu datorie, cu atât groapa pe care o sapi este mai adâncă, întrucât noul început necesită o traumă inițială și mai mare.
Politicienii tind să subestimeze capacitatea alegătorilor lor de face față unei crize. Dacă marea majoritate a populației este conștientă de iminența unei crize, atunci oamenii vor putea și chiar o vor înfrunta. Mulți dintre politicienii generației de azi uită că bunicii lor au trecut prin două războaie mondiale, marea depresiune și mai multe prăbușiri bursiere doar pentru a crea cea mai robustă perioadă de creștere din istoria modernă.
Am văzut că presa de weekend sugerează că potențialul pentru ușurarea datoriei externe a Greciei este ceva pozitiv. Dar nu poate fi pozitiv, dacă țara este în faliment. Da, vor exista tulburări și o volatilitate crescută pe termen scurt, dacă Grecia continuă reformele începute, dar dupa cum se spune în lumea sportului: fără durere, nu există câștig.
De fapt, o criză 2.0 ar putea fi exact ceea ce este nevoie, pentru a crea platforma economică și politică ce va rezolva problemele Europei, adică o uniune fiscală. Vă rog să nu mă întelegeți greșit – sunt agnostic în privința întrebărilor existențiale ale Europei, dar UE a fost creată ca o instituție politică, nu una economică. Europa este o casă fără bază financiară: nu are ministru de finanțe.
Acum este momentul pentru câteva decizii majore, dacă se dorește supraviețuirea marelui experiment european. Zona Euro are nevoie de un Minister de Finanțe, unul care va emite probabil obligațiuni euro pentru EFSF/ESM.
Ideea că într-o bună zi alegătorii din Europa se vor „dezmetici” și vor îmbrățișa idealul UE se estompează rapid. Tensiunile sociale în creștere din toată Europa ne spun – similar nerăbdării mele în privința naționalei daneze de fotbal – că nu mai avem timp. Măcar să primim o dată un răspuns direct de la UE și ECB, să punem capăt acestui non-sens al extinderii și condițiilor și să ridicăm vălul de pe ochii publicului larg. Altfel, Europa va continua să își dea autogoluri. Și e păcat, deoarece un nou start – chiar dacă dureros la început – ar putea pune bazele unor decenii de creștere susținută pe măsură ce din ce în ce mai multă transparență și mai puține piedici vor aduce piețe financiare mult mai stabile.
Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank
Steen Jakobsen a fost numit în funcția de Chief Economist al Saxo Bank în martie 2011. El s-a întors la Saxo Bank după o absență de doi ani, timp în care a ocupat poziția de Chief Investment Officer la Limus Capital Partners. Înainte de a pleca de la Saxo Bank, la începutul lui 2009, Jakobsen a făcut parte din echipa băncii timp de aproape nouă ani, având funcția de Chief Investment Officer.
Steen Jakobsen are peste 20 de ani de experiență în domeniul tranzacționării de proprietăți și investiții alternative. În 1989, după finalizarea studiilor economice la Copenhagen University, și-a început cariera la Citibank N.A. Copenhagen, de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank ca Director, Head of Sales and Options. În 1992, s-a alăturat echipei Chase Manhattan din Londra având funcția de vice-președinte, Head of Scandinavian Sales, iar apoi grupului Chase Manhattan Proprietary Trading. În 1997, a ocupat poziția de Global Head of Trading, FX and Options la Christiania (în prezent, Nordea) în New York până când s-a alăturat echipei UBS din New York, în 1999, ca Director Executiv al Global Proprietary Trading Group.
