free download 78 travel guides written by experts

Tancurile intra, investitorii ies: evenimentele din Egipt privite din punctul de vedere

al investitorului cu venituri fixe

Soren Rump, CEO of Global Evolution A/S
Fără cale de întoarcere
Ceea ce a pornit ca o răzmeriţă surprinzătoare în Tunisia, declanşată de sacrificiul tragic al unui tânăr vânzător ambulant, care a condus la o schimbare de regim, s-a transformat într-o nelinişte ce a cuprins întreaga regiune a Orientului Mijlociu şi Africa de Nord al cărui centru de gravitate este, acum, Egiptul. 

Din punctul nostru de vedere, răscoala din Egipt a ajuns într-un punct din care nu mai există cale de întoarcere pentru preşedintele Hosni Mubarak. Numirea, în decursul acestui week-end, a lui Ahmed Shafiq – fost ministru al aviaţiei – în funcţia de prim-ministru şi a lui Omar Suleiman – fostul şef al serviciilor de informaţii şi un aliat vechi a lui Mubarak – în funcţia de vicepreşedinte pot fi cu greu privite ca o schimbare a regimului şi au slabe şanse de a satisface doleanţele maselor care doresc înlăturarea unui regim autoritar lipsit de popularitate.

Armata are un rol important
Modul în care este gestionată aşteptata tranziţie este de maximă importanţă nu numai pentru Egipt, ci şi pentru întreaga regiune. Egiptul este a treia cea mai mare economie din regiune şi are o importanţă geopolitică majoră reflectată în poziţia (locul patru) pe care această ţară o ocupă ca beneficiar al donaţiilor de fonduri americane. Coşmarul geopolitic ar fi că relaţia de pace dintre Egipt şi Israel, stabilită prin tratatul de pace din 1979, să se destrame şi să lase loc fundamentalismului islamic.

Din 1952, armata egipteană a fost garantul stabilităţii sociale şi a jucat un rol semnificativ în viaţa politică prin plasarea foştilor comandanţi în poziţii cheie în Parlament şi în instituţiile civile. Până în prezent, armata egipteană a gestionat răzmeriţa cu un oarecare calm şi fără prea multă vărsare de sânge. Principala întrebare este cum va reacţiona armata dacă Mubarak va da ordin să deschidă focul asupra demonstranţilor. Ne temem că, din acest punct de vedere, armata este scindată. Pe de altă parte, în cele din urmă credem că partea cea mai puternică se va alia cu poporul. Fără îndoială, din umbră, serviciile de informaţii ale SUA şi ale Israelului vor fac tot ce le stă în putere pentru a ghida, forţa şi ameninţa armata egipteană într-o direcţie care ar putea conduce la un final liniştit pentru Mubarak.

Frăţia Musulmană
Frăţia Musulmană a fost scoasă în afara legii zeci de ani, iar membrii săi au fost trimişi în închisoare, torturaţi şi executaţi. În urma presiunii SUA pentru reforme politice, Frăţiei Musulmane i s-a permis să participe la alegeri în 2005. Organizaţia a câştigat 18% din locurile din Parlament şi a devenit cel mai mare bloc independent. În alegerile din 2010, aceste locuri au fost pierdute în ceea ce a fost general considerat un vot aranjat. Cu toate acestea, în ciuda faptului că a fost scoasă în afara legii şi interzisă, organizaţia a rămas o putere influentă. În prezent, Frăţia Musulmană se bucură de sprijin extins şi datorită programelor sociale şi educaţionale ale organizaţiei.

Dilema
Liderii occidentali, care încearcă în prezent să atenueze cooperarea de un deceniu cu regimul Mubarak, sunt puşi în faţa unei dileme: prin solicitarea reformelor politice şi a democraţiei le va fi greu să justifice actuala interdicţie a Frăţiei Musulmane. În timp ce Frăţia îşi dă bine seama că SUA, Israelul şi alţii sunt îngrijoraţi de perspectiva ca organizaţia islamică ar putea să devină o putere legitimă, aceasta a acţionat la un nivel redus şi pragmatic, oferind ajutor şi mâncare protestatarilor. Cel mai important este faptul că organizaţia i-a oferit sprijinul laureatului Premiului Nobel pentru Pace, liderul opoziţiei Mohammed ElBaradei, ca preşedinte de tranziţie.

Economia
Cu o populaţie de aproximativ 80 de milioane de locuitori, un PIB nominal de aproape 220 miliarde de dolari şi cu Autoritatea Canalului de Suez care conduce şi menţine cea mai importantă parte a Canalului de Suez, Egiptul nu poate fi ignorat din perspectivă regională, economică şi geopolitică. Aproximativ 8% din comerţul mondial pe mare se realizează prin acest canal, inclusiv 5% din debitul global de petrol. Din punct de vedere fiscal, canalul generează încasări anuale de 4-5 miliarde de dolari. De asemenea, cu încasări anuale ce se apropie de 10 miliarde de dolari, turismul este încă una dintre sursele puternice de venituri în valute puternice, urmat de comisioane de aproximativ 7-8 miliarde de dolari şi intrări nete FDI de 8,6 miliarde de dolari în decursul ultimilor cinci ani.

Ce credem noi
În condiţii de anarhie şi haos deplin, ţinând cont inclusiv de conflictul intern al armatei, atâta timp cât Egiptul instituţional (armata, Banca Centrală, sistemul bancar etc.) rămâne operaţional, credem că economia poate rezista la săptămâni de nelinişte socială, goluri politice şi scăderi inevitabile ale veniturilor din turism. Într-un asemenea scenariu, nu ne aşteptăm să existe probleme în deservirea datoriei suverane, iar monedei egiptene nu i se va permite să ajungă în cădere liberă. Cel mai probabil, vânzarea datoriei guvernamentale locale va fi absorbită de către marile bănci deţinute de stat.

Este inutil să mai menţionăm că, o perioadă prelungită de incertitudine va avea un impact mai mare asupra creşterii, turismul fiind cel mai afectat sector. Având în vedere că veniturile în valute puternice provenite de la Canalul Suez (în condiţiile în care canalul rămâne operaţional), precum şi comisioanele ar trebui să rămână la acelaşi nivel, neafectate de evenimente, veniturile în valute puternice din turism şi investiţii străine directe vor scădea dramatic.

ElBaradei – unul dintre scenariile optimiste
Pe termen scurt, soarta Egiptului şi a regiunii Orientului Mijlociu şi Africa de Nord stă în mâinile armatei şi în dispoziţia şi capacitatea acesteia de a gestiona tranziţia către democraţie. Pe termen mediu şi lung, soarta Egiptului stă în mâinile poporului egiptean şi în opţiunile acestora în ceea ce priveşte alegerea conducătorilor. Fără îndoială, pentru investitori, cel mai bun scenariu ar fi ca armata să îl susţină pe ElBaradei în înlăturarea lui Mubarak, mai ales că zilele acestuia din urmă îi sunt numărate. Opoziţia condusă de către ElBaradei şi Frăţia Musulmană au anunţat marşuri de milioane de persoane şi armata a recunoscut „legitimitatea cererilor oamenilor” şi a promis să nu deschidă focul asupra protestatarilor paşnici.

Toate celelalte rămânând la fel, un Egipt democratic trebuie văzut drept un lucru pozitiv. Dacă democraţia egipteană va da curs unei schimbări de la secularism către islamism, investitorii vor fi precauţi atâta vreme cât politicile fiscale şi cele externe sunt neclare. În anumite privinţe, există asemănări cu Turcia unde, prim-ministrul Ergodan, altădată aflat în afara legii, şi partidul său AK au ajuns la putere în 2002, generând fricţiuni cu conducerea seculară, inclusiv cu armata. AK s-a demonstrat a fi un model de guvernare islamică modernă. Momentan, nu credem că investitorii ar dori să ofere Frăţiei votul de încredere.

Tindem să adăugăm expunere
Indexul bursier egiptean Hermes a suferit deja, în ianuarie, o scădere de 18,5%, în timp ce lira egipteană a suferit o pierdere modestă de 0,9% în faţa dolarului. În decursul aceleiaşi perioade, riscul creditării suverane măsurat pe spreaduri CDS pe 5 ani s-a ridicat la 422bps de la 238 bps. Săptămâna trecută, am redus estimările pentru riscul în Egipt şi, la momentul actual, suntem înclinaţi să adăugăm expunere în Egipt şi regiunea Orientului Mijlociu şi Africa de Nord.

Bucuresti, 02.02.2011

{mosloadposition user9}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *