Find your $100k business idea in 10 days and get the first clients fast

Suntem cumva amenintati de criza datoriilor preconizata de Martin Armstrong?

Saxo Bankde Michael S McKenna, editor consultant, Saxo Bank

  • Analistul Martin Armstrong reclamă începutul crizei datoriilor în această săptămână
  • Predicția este valabilă din anii 80, pe baza unui model de ciclu de afaceri
  • Criza datoriilor suverane este un risc real, dar invocarea catalizatorului este imposibilă: Boye
  • Sentimentul pe final de 2015 forțează investitorii să ia decizii dificile

Sunt puține domenii din viața modernă în care vechea artă a profeției este atât de proeminentă precum în finanțe. Pe măsură ce analiștii și investitorii caută să afle detalii despre tendințele mai importante ce guvernează comportamentul pieței, aceștia creează și folosesc o suită întreagă de instrumente simbolice ce ar putea, la prima vedere, să pară mai potrivite unui text medieval despre alchimie.

Gândiți-vă, spre exemplu, la modul în care vorbim, folosind termeni precum evening stars sau bull flags, lumânări Doji și formațiuni candlestick. Acestea sunt tipare abstracte ale căror forme se învârt în spațiul din jurul mișcării și care sunt tratate ca lucruri care există doar pentru că, în ceea ce ne interesează, istoria ne spune că au funcționat.

De la divinație la analiză

Din acest punct de vedere, finanțele fac parte din cea mai veche categorie de activități umane și ar însemna, deci, că analiștii ale căror baze de date și modele se extind cel mai mult în trecut ar putea avea un avantaj în extragerea evenimentelor viitoare din comportamente trecute ce le-au conținut.

Analistul Martin Armstrong pretinde de multă vreme că deține un asemenea model (Modelul Armstrong al Încrederii Economice – “Armstrong Economic Confidence Model”), și printre afirmațiile care au ajuns să fie de notorietate se află și predicția zilei în care a avut loc crash-ul bursei de valori din octombrie 1987.

Analizele lui Armstrong invocă, de obicei, cicluri care se întind până la Veneția secolului 13 și chiar mai departe. Un articol recent folosește un grafic creat în 1990 pentru a măsura dobânzile mondiale mergând până în anul 3000 I.Hr., atunci când orașul sumerian Ur era, probabil, cel mai mare centru comercial al lumii.

Acestea conțin extrapolări cum ar fi un ciclu de afaceri de 8,6 ani care are legătură cu constanta matematică pi (365,25 zile x 8,6 = 3141,15 zile), iar Armstrong pretinde că guvernele lumii i-au oferit sume fantastice în schimbul modelului său.

Modelul include elemente cum ar fi producția anuală de monezi în roma antică și colapsul înregistrat al sistemului monetar bizantin. Sursa: iStock

De asemenea, el pretinde că CIA l-a abordat pentru accesul la acest model cu puțin timp înainte ca el să intre la pușcărie pentru 12 ani pentru sfidarea curții și fraudă.

Este o situație foarte „colorată” .

Criza din 2015.75

La fel ca stelele seara sau lumânări invizibile ce atârnă din tavan, lucrurile astea par o nebunie până când funcționează. În prezent, modelul lui Armstrong reclamă o criză a datoriilor suverane al cărui început va avea loc săptămâna aceasta , noul ciclu începând, în termenii săi, pe “2015.75” sau pe limba muritorului de rând, joi.

În octombrie 1997, analistul a spus că “crearea euro nu va face decât să transforme speculațiile valutare în speculații pe obligațiuni, ducând, în final, la colapsul sistemului.”
Mai recent, Armstrong a declarat cititorilor săi următoarele:

"Pe măsură ce ne apropiem de 2015.75, puteți vedea cum se schimbă tendința. Acest minim anual de 5,000 la dobânzi arată excesiva adunare și concentrare a capitalului în vest. Putem să vedem cum criza datoriilor se desfășoară, iar asta nu se întâmplă doar în Grecia; Franța și Japonia au trecut prin declin chiar săptămâna trecută. Tendința este atât de evident concentrată pe problemele noastre cu datoriile că piețele emergente au emis încă din 2007 o creanță exprimată în dolari care este cam jumătate din întreaga datorie a Statelor Unite. Suntem martorii haosului economic ce are loc în Brazilia și Venezuela. Construcția nebunească a euro a subminat întregul sistem bancar european; soluția Băncii Centrale Europene: ascunde adevărul. "

Ultimele luni au fost încărcate de profeții negative și pesimism. Pe măsură ce cererea chineză se destine, materiile prime se prăbușesc, iar investitorii aleargă după refugii, tentația de a spune că suntem în criză a fost, în unele momente, irezistibilă.

Pe 24 august, sau “Black Monday”/Lunea Neagră după Cassandra, breșa de corelare dintre equities și bonduri (și equities/aur) a produs pentru scurtă vreme un mediu în care nimeni nu voia să cumpere nimic; așa cum șeful materiilor prime de la Saxo, Ole Hansen, a întrebat pe 25 august, "investitorii vor să iasă din assetul cutare sau cutare, dar unde altundeva pot să meargă decât după bani?".

Desigur, piețele de azi se clatină ca urmare a colapsului celui mai mare trader de materii prime din lume, Glencore, iar factorii care au produs acel colaps par să se intensifice. Profiturile industriale pe luna august în China au scăzut cu aproape 9% year-over-year iar Rezerva Federală, în ciuda zvonurilor de creștere din ultima vreme, nu pare să fie în stare să se angajeze nici măcar la minuscula creștere a dobânzilor pe care investitorii o așteaptă cu disperare ca pe un semn de redresare.

Cât mai e până ajungem?

Deși toți factorii macro ce susțin pierderea la scară largă a încrederii au fost vizibili de ceva vreme, este greu de evitat percepția că august și septembrie sunt lunile în care motorul normalității a început să hârâie din greu, iar riscul a trecut de la dificil la aproape imposibil.

Aceste luni, desigur, reprezintă ajunul lui “2015.75” al lui Armstrong, punctul în care, crede el, o eră se va sfârși și o alta va începe.

Deci e vreo urmă de adevăr aici?

Tehnologie pentru grafice, c. 1574 CE. Foto: iStock

“Întotdeauna se găsește cineva să ne avertizeze că urmează o criză”, spune traderul pe obligațiuni al Saxo Bank, Michael Boye; “avantajul în a fi cel care a prevăzut-o atunci când nimeni nu sesiza nimic este pur și simplu prea mare”.

Preocuparea specifică a lui Boye se leagă de “momentul Minsky” sau momentul în care valorile assetului au scăzut brusc, semnalând o răsturnare a ciclului de afaceri. Din perspectiva lui Boye, prezicerile extrem de specifice ale acestui punct de inflexiune sunt rareori precise datorită naturii imprevizibile a evenimentului.

“Cei care avertizau în legătura cu criza creditelor ipotecare americane vorbeau despre asta din 2004 și după, ceea ce înseamnă că au greșit cam trei-patru ani înainte să aibă dreptate”, spune el. “Știau că bula se va sparge, dar nu au știut niciodată când”.

Pușcăria datornicilor

Mai specific, totuși, Boye afirmă că este de acord în principiu cu teza crizei datoriilor a lui Armstrong. “Ceea ce am făcut de la criza financiară încoace”, spune el, “a fost să mutăm toate problemele cu datoriile din bilanțurile persoanelor, băncilor și corporațiilor la cele ale guvernelor pe partea fiscală, în timp ce injecțiile masive de lichidități de la banca centrală au ținut sistemul la suprafață din punct de vedere monetar”.

Acest lucru, desigur, reflectă părerea lui Armstrong că “tendința este atât de evident concentrată pe problemele noastre cu datoriile”, iar Boye indică creșterea dobânzilor ca punctul în care “toate investițiile proaste sunt descoperite din nou și încărcarea datoriei devine de nedus”.

(Merită punctat faptul că Boye susține de multă vreme că Rezerva Federală nu va crește dobânzile în 2015 tocmai din acest motiv)

Totuși, în cele din urmă, în timp ce Boye spune că cel mai rău scenariu este o reacție violentă ce ar putea crea o nouă criză financiară, “momentul și factorul declanșator al unei asemenea reacții este imposibil de prezis”.

În timp ce modelul lui Armstrong reclamă foarte specific data de 30 septembrie – 1 octombrie ca fiind “data de începere” a crizei suverane a datoriilor, el susține și că noul ciclu nu va fi inaugurat cu ocazia unui eveniment fulger de tipul Black Monday. Din perspectiva lui, factorul declanșator din această săptămână ar putea fi mai vizibil în retrospectivă decât în ziua cu pricina.

“O bulă a datoriilor într-o piața dezvoltată nu este o teorie nouă, și nici cea a bulei piețelor emergente, deși aceea este o proiecție mai recentă”, spune Boye. Totuși, în final ar fi nevoie de un factor declanșator și, așa cum observă și Boye, chestii precum închiderea guvernului SUA sau criza din Grecia nu au fost capabile să declanșeze o asemenea criză.

“Și Brazilia ar putea fi un candidat,” spune Boye, “dar încă e nesigur. Mulți dintre factorii pe care i-am observat în piață în ultima vreme au avut același potențial, iar crash-ul nu s-a materializat”.

După Boye, criza datoriilor suverane este un risc, unul ce va fi “constant timp de mai mulți ani”. Însă în ceea ce privește această săptămână, spune că “aș paria împotriva acestei idei”.

Deocamdată, … e ceva

În această dimineață, Martin Armstrong a publicat o scurtă actualizare în care susținea că “Faptul că bursele intră în răsturnarea de situație din 2015.75 în scădere mai degrabă decât să fie în creștere indică modul în care ar trebui să ne așteptăm să se desfășoare viitorul”. Adaugă, cu un ton și mai lugubru, că – cel puțin în termenii modelului său – acest lucru înseamnă “până acum e bine”.

“Încă mai putem să scuturăm copacul și să trimitem banii în brațele deschise ale guvernului”, concluzionează el. “Și apoi să ne păzim de consecințe”.

Pentru majoritatea oamenilor, criza actuală a sentimentului risk-off și riscul unei crize a datoriilor suverane este ceva aproape invizibil. Poate s-a manifestat în câteva rânduri roșii dintr-un bilanț sau în înfățișarea îngrijorată a unui consilier de pensii, dar e posibil să nu se exprimat deloc.

Pentru ghicitorii lumii financiare, însă, în aer plutesc multe simboluri și semne rele. Apar bear flags, formațiuni Harami, iar formațiunile evening stars atârnă printre valurile de șoc invizibile ale comportamentelor noastre. Prezic acestea o schimbare materială ce se va manifesta în mundan, va deveni “reală” chiar și pentru cei ce nu observă semnele rele?

Aceasta depinde de relația dintre simboluri și realitate, al cărei studiu este probabil una dintre cele mai vechi arte umane.

Martin Armstrong pretinde că are un fir în această poveste. Bancherii centrali ai lumii sunt plătiți frumușel pentru a fi cel puțin cu jumătate de pas în fața noastră. Michael Boye numește vânătoarea după un catalizator “ghiceală pură” în timp ce este, în mare parte, de acord cu riscul presupus de datoriile suverane.

Într-o asemenea încăierare de voci și printre atâtea simboluri, poate fi dificil să știi unde-ți pui banii. Totuși, pentru investitorul activ pare a fi momentul unor decizii, cu tot cu momentul Minsky sau nu.

Bucuresti, 01.10.2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *