Our website use cookies to improve and personalize your experience and to display advertisements(if any). Our website may also include cookies from third parties like Google Adsense, Google Analytics, Youtube. By using the website, you consent to the use of cookies. We have updated our Privacy Policy. Please click on the button to check our Privacy Policy.

Steen Jakobsen: Ce înseamnă, de fapt, Brexit

· Acordul lui Cameron cu UE e departe de ceea ce a promis
· Acest lucru reprezintă acceptarea formală a unei Europe pe două niveluri
· Populiștii din alte părți cer deja propriile referendumuri
· Până în octombrie, Cameron și Merkel ar putea fi istorie, iar steaua lui Le Pen să răsară

de Steen Jakobsen, Economist Șef, Saxo Bank


Nu e de mirare că David Cameron pare îngrijorat. Foto: iStock

Weekendul trecut, primul ministru britanic David Cameron a obținut un acord cu Europa, dar un acord care este departe de ambiția cu care s-a lansat în așa-numitul ”discurs Bloomberg” în 2013: “repatrierea puterii” și reforma “fundamentală”. 

Ceea ce a obținut, în cuvintele lui Simon Nixon de la The Wall Street Journal, a fost: “Primul ministru s-a găsit, la orele mici ale dimineții de vineri, mizând 70 de ani de politică externă britanică pe asigurarea drepturilor de a discrimina împotriva muncitorilor polonezi expatriați”. Mai mult, acordul a fost văzut la Bruxelles ca oferind prea mult și, desigur, de către eurosceptici și o mare parte a presei ca fiind prea puțin.

Cu toate acestea, riscul politic mai mare este ceea ce Wolfgang Münchau de la Financial Times afirmă chiar în acest titlu: “Concesiunea creează o Europă pe două niveluri”.  “Aceasta e o scutire formală de la țelul unei uniuni din ce în ce mai strânse”, scrie el, și subliniază ce nu este: o derogare, o scutire sau o dispensă, așa cum au fost numite în trecut multe dintre aceste procese de către UE – este acceptarea unei Europe pe două niveluri, ceea ce nu a reprezentat niciodată scopul sau intenția. 

ÎNĂUNTRU sau AFARĂ

Există o părere cu care toată lumea e de acord, aceea că în două săptămâni nimeni nu-și va mai aminti sau înțelege acordul, căci e prea complicat și fără schimbări cu adevărat fundamentale, dar și că campania va fi dusă pe “Înăuntru sau Afară”, iar Cameron este un militant îndeajuns de puternic pentru a schimba ceva pe fondul unui viitor nesigur, al posibilelor pierderi de locuri de muncă etc.

Dacă va pierde, își va pierde și mandatul (deși el susține că va rămâne…): 50% dintre membrii Parlamentului sunt deja aliniați cu un NU, și va fi foarte dificil pentru el să-i conducă pe Conservatori după un NU, mai ales că mereu ambițiosul Boris Johnson a trecut la tabăra „Afară” în ultimul moment (mișcare strategică sau convingere?).

Cameron are și susținerea companiilor importante și 50 din 100 de CEO FTSE   au semnat pentru Cameron și campania de a rămâne în UE fie în nume propriu sau din poziția de directori executivi ai unor companii.  Ziua de 23 iunie va fi o mare provocare nu doar pentru Marea Britanie, ci și pentru Europa.

Mă îndoiesc că piețele vor găsi vreo consolare în sondajele de opinie sau chiar în retorica lui Cameron sau a UE. Faptul că Cameron nu a făcut aproape nicio reformă nu va conta pe 23 iunie – ceea ce va conta este modul în care UE încearcă să „convingă” și cum își va prezenta agenda populistă tabăra „Afară”. Auzim deja voci populiste cu experiență cum ar fi Marine Le Pen și Geert Wilders din Olanda vorbind despre “nevoia ca ei să voteze asupra UE”.

Politică pe plăci tectonice

Dacă Marea Britanie chiar votează NU, atunci argumentul pentru o Uniune Europeană va cădea – îndepărtarea de legea comună și tratamentul egal a fost în văzul tuturor. În Grecia, an după an încălcări ale criteriilor de la Maastricht, uniunea bancară, acțiunea BCE etc. Momentul propus, iunie, este foarte prost pentru Europa, căci Banca Centrală Europeană va fi cuprinsă complet de panică în legătură cu inflația ce demarează, refugiații vor sosi la granițe, iar Angela Merkel a Germaniei este în acest moment în cea mai slabă poziție din toată cariera ei de cancelar.

În cel mai rău caz, în octombrie 2016 Merkel și Cameron nu vor mai fi la putere, Marine Le Pen va conduce sondajele electorale din Franța, iar Europa se va izola. 

Nu este scopul meu preferat, nici speranța mea, dar plăcile tectonice ale politicii europene iau viteză, iar deceniile de non-reformă și neconformitate se întorc cu vârf și îndesat.

Cu toate acestea, în mare mă îndoiesc că Marea Britanie va sfârși prin a renunța. Istoria are tendința să nu favorizeze nicio schimbare în genul acesta de voturi, dar, în mod clar, pe măsură ce situația refugiaților va deveni o chestiune din ce în ce mai importantă, atenția ar putea fi direcționată către ceva complet diferit până în iunie, creându-se, astfel, o ieșire „naturală” pentru Marea Britanie.

Comerțul tradițional și Wall Street-ul resping schimbarea, dar suntem pe cale de a fi martorii celor mai mari schimbări din viața mea – chiar și eu sunt puțin preocupat. Nu prea văd multe rezultate bune din asta.

Tranzacționare:
GBPUSD se vinde bine sub 1.4080 (tocmai a scăzut)…….. cu 2 ATR stop loss… 86 pips x 2…..

De asemenea, GBPJPY în modelul meu s-a vândut din nou azi contra stop 2 ATR. (2 x 149)


Sursa: Bloomberg

By Liliana K

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Posts

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.