Psihologii indeamna parintii sa incurajeze spontaneitatea copiilor prin joaca in aer liber
Apropiatul acces al Romaniei in UE a determinat psihologii Centrului de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie (CPAP) sa atraga atentia asupra “conservei culturale” in care sunt crescuti si educati copiii romani si al impactului pe care acest lucru l-ar putea avea asupra capacitatii de adaptare si integrare a maturilor de maine in societate.
Alexandru Antonescu si Catalina Hetel, specialisti ai centrului, apreciaza ca Romania este un spatiu in care schemele sociale si interzicerea spontaneitatii si creativitatii la copii sunt principala forma de educatie. Ei explica aceasta stare de fapt: “Momentan avem o formare bazata pe acumulari cantitative – cat mai multe limbi straine, cat mai multe probleme de matematica rezolvate. Scopul educativ foarte raspandit in prezent in Romania este crearea a ceea ce psihologul J. L. Moreno numea « conserva culturala » si nu dezvoltarea unei persoane autentice, cu emotiile sale, creative, orientate spre reusita sociala“. Pentru acesti factori educationali, copilul este un robotel plin de cunostinte, caruia i se interzice insa contactul cu naturalul.
De aceea, specialistii CPAP incurajeaza parintii, educatorii, profesorii si orice persoana responsabila in formarea si educarea copilului sa ia in considerare tot mai mult spontaneitatea. “Aceasta este o stare naturala de manifestare a omului şi, în special, a copilului, si este esenţiala în dezvoltarea creativitaţii,” explica Hetel. Copilul caruia i se interzice spontaneitatea va deveni un adult stereotip, fara capacitate de adaptare si integrare in social.”
La intrebarea cum putem da viata spontaneitatii, psihologii considera joaca in aer liber, in parcuri, in natura in general, ca un prim pas. „Jocul in natura cu alti copii sau cu adultii este principala modalitate prin care copilul cunoaste lumea inconjuratoare, isi dezvolta capacitatea de a intelege si de a invata,” spun psihologii. De exemplu, un copil intelege cu mult mai multa usurinta ca iarba il murdareste daca alearga in ciorapi albi pe o pajiste decat daca i se explica ca un fir de iarba contine clorofila care este o substanta verde ce are pigmenti si in contact cu mana lui aceasta ii va lasa urme verzi in palma.
In acelasi timp, jocul permite integrarea copilului in societate. Prin urmare, copilul care se joaca dobandeste experienta, jocul in echipa creste spiritul de competitie si autocontrolul. El invata sa castige, dar si sa piarda, sa incerce mai mult si mai bine data viitoare, sa-si depaseasca limitele. “Si asta chiar daca implica murdarire. Multi parinti interzic copiilor joaca in aer liber pentru ca se murdaresc si astfel ii fac de ras, “ precizeaza Antonescu. “Aceste interdictii in copilaria mica au insa efecte grave ulterior asupra maturului.” Descoperirea naturalului – batul dintr-un copac este un bat pentru fiecare dintre noi, pentru copil acesta poate deveni orice – un cal, o masina, o modalitate de intalnire cu alti copii. El apreciaza ca protectivitatea excesiva este expresia temerilor parintilor si nicidecum nu exprima ceea ce simt copiii. „Putem sa lasam un copil sa descopere natura. Mai tarziu va proceda similar cu societatea, cu lumea din jurul sau,” spune Antonescu.
Apoi este necesara alaturarea parintelui in jocul copilului. “Este bine ca omul adult sa intre in lumea copiilor acceptand regulile sale si nu sa forteze copilul sa intre in lumea adulta,” explica Hetel.
„Dar parcul nu este singurul loc de joaca,” continua ea. „El este alternativa din oras, insa adevaratul contact cu ceilalti inseamna satul sau tabara. Acolo copilul poate pipai ciuperca, se poate uda cu roua, se poate orienta dupa muschiul de pe copac. Acum descopera natura, mai tarziu societatea.”
Sportul este o alta forma de manifestare si de educatie, considera pshilogii CPAP. El devine un element de dezvoltare a structurii psihice. Este cunoscut ca a lasa copilul sa faca sport nu este intotdeauna comod pentru parinti. ”Este necesar un mediu sigur pentru copii, dar asta nu inseamna ca daca copilul se loveste sau se murdareste cu praf si zgura cand joaca tenis trebuie sa-i interzicem accesul la sport,” spune Antonescu. „Unde ar fi ajuns Ilie Nastase astfel,” se intreaba acesta.
Specialistii au observat ca in lucrul cu copiii se constata diferente intre modul in care percepe realitatea un copil lasat sa se manifeste spontan prin joc in aer liber si realitatea perceputa de cei ce au ingradita aceasta libertate. Intrarea in contact cu natura, fie ca este vorba despre un ajutor dat parintilor la gradinarit sau de construirea unui ierbar sau insectar, sunt lucruri benefice pentru personalitatea oricarui copil. Adica nu li se vorbeste abstract despre diferite notiuni precum buburuza, cerneala sau lipici, ci li se arata practic ce inseamna acestea, cum se produc si ce inseamna sa intri in contact cu ele.
Experienţa psihologilor de la CPAP arata ca toate aceste bariere pot fi eliminate, spre exemplu, prin utilizarea jocului în învaţarea limbilor straine. O modalitate de a face acest lucru poate fi un grup de copii, într-un parc, care se joaca utilizând limba engleza. Aceasta nu exclude latura de studiu aprofundat şi condus dupa metodologia clasica. Rezultatul va fi evident în modul de manifestare al copiilor în condiţiile în care întâlnesc situaţii noi. Astfel: copiii antrenaţi dupa scheme rigide si prestabilite se vor exprima greoi cand vine vorba despre creativitate atat la scoala cat si in viata reala, ceilalti dimpotriva. Acei copii carora li se interzice spontaneitatea, creativitatea, contactul cu naturalul nu vor sti cum sa reactioneze cand se vor afla in situatii pe care nu le-au mai intalnit pana atunci sau cand nu va exista cineva langa ei sa le spuna ce sa faca. „Aici este vorba despre teama si nesiguranta ce pune stapanire inca de mic pe copilul ce nu beneficiaza de acordul parintilor in exprimarea libera a energiei de care dispune in mod natural” explica Hetel. Astfel, la varsta adulta pot aparea disfunctii in plan psihologic. „Apoximativ 75% din cazurile consiliate la noi in centru au la baza atacurile de panica.” declara Antonescu. „Este inutil sa subliniem ca aceste manifestari scot la suprafata copilul cu restrictiile, schemele si sabloanele lui, toate impuse de parinti pe perioada copilariei.” Adica daca copilul isi exemplifica aplecarea spre desen, pictand in palma, nu inseamna ca trebuie pedepsit pentru ca s-a murdarit. Nici nu trebuie asezat regulamentar la masa, cu o foaie alba in fata, si solicitat sa deseneze doar intr-un anumit perimetru pentru ca asa este corespunzator.
Nevoia psihologilor de la CPAP de a aduce in atentia publicului acest subiect acum este dublata si de faptul ca in luna mai centrul celebreaza unica personalitate ce a produs ceea ce se numeste a treia revolutie in psihoterapie – Jacob Levy Moreno Nascut in Bucuresti pe 18 mai 1859 (decedat Beacon, SUA 14.05.1974), el si-a gasit realizarea profesionala in strainatate. In prezent exista o importanta miscare de promovare a creatiei sale. Sociodrama, psihodrama, sociometria sunt introduse in cultura mondiala de Moreno. “In acest context, CPAP isi propune sa evidentieze ideile sale, idei care sunt implementate de multi ani in Occident,” spune Antonescu. Astfel CPAP initieaza, pentru urmatoarea perioada, un ciclu de work-shop-uri de prezentare a acestor idei in Constanta, Bucuresti si Timisoara.
CPAP se bazeaza ca tehnica principala de abordare a problematicilor ce ţin atât de sfera psihologiei, cât şi de sfera socialului, pe metodele de lucru create de JLM. Obiectivul sau consta în introducerea în România a unei metode noi de intervenţie psihologica şi psihoterapeutica – psihodrama.
Experienţa centrului, acumulata incepand cu momentul debutului sau în viaţa sociala a României, a fost centrata pe lucrul cu principiile din viaţa lui J.L. Moreno. In cadrul acestei actiuni a CPAP, un prin pas il reprezinta prezentarea si explicarea principiului spontaneitaţii, in special prin jocul in aer liber.
{mosloadposition user10}
