expoplast Sibiu 2019

Social networking

Ana Adi
Fulbright Alumna si Freelancer

Ma aflu intr-o situatie inedita si chiar ciudata. E pentru prima data cand scriu despre humea lui “e” si nu am acces la Internet (a nu se intelege ca nu am acum, in momentul scrierii… din contra, nu am acces la Internet decat sporadic intr-un colt de biblioteca sau un ungher de cafenea) si asta dureaza de cateva zile. Ma aflu intr-o cura fortata de dezintoxicare de Internet si trebuie sa spun ca reteta nu functioneaza fiindca oriunde merg pe strada si vad un poster interesant cu un URL atasat ma gandesc ca o sa ma duc pe net sa vad despre ce e vorba, oriunde fac fotografii ma gandesc ca am sa le postez pe blog… Ba mai mult, ma gandeam sa-mi schimb statusul pe facebook in “Ana is out of Internet reach” si sa adaug pe LinkedIn, Xing si Eacademy o mentiune despre colaborarea cu PRwave… fara Internet toate planurile mele sunt dejucate ca sa nu mai spun ca sunt lipsita de informatie (preferam sincer sa-mi primesc stirile prin RSS decat ziarul ud, plouat si mototolit la usa sau sa ma uit la tv cand pot si sa realizez ca lumea in care traiesc este violenta, pasionala, razbunatoare si poate irationala). Si gandul imi zboara iar la e-mail, la Messenger, la Skype si iar la Facebook… Si concluzionez: sunt o fiinta sociala cu precadere pe Internet si asta din motive foarte rationale. S-a discutat de multe ori despre efectul de alienare si de insingurare pe care internetul il are si niciodata rezultatul nu a fost unul clar: da, internetul alieneaza, reduce contactul personal sau nu, internetul nu alieneaza ci din contra, reducand distantele fizice apropie oameni si intermediaza contacte. Ca oricine ce luceraza in PR de ceva vreme si ce face si cercetare in acest domeniu nu pot sa raspund decat « depinde ». In lumea multidimensionala in care traim internetul este un element cheie. Fara de el nu am putea, spre exemplu, tine legatura atat de usor cu afiliatii sau clientii nostri (fie ei locali, nationali sau  internationali) si obtine feedback-ul aproape instantaneu si nici nu am putea sa ne vedem afacerile extinse atat de usor daca nu ne-am putea recomanda unii pe altii si gasi colaboratori si parteneri de afaceri daca nu si-ar face interesul public. Suna a elogiu adus internetului si a lauda pentru cei ce au teleportat conceptul de networking online respectand regulile networkingului din „lumea reala”: exista social networking si professional networking, doua tipuri cu obiective totalmente diferite si cred ca si cu rezultate. Unul aduce prieteni, poate chiar si viitori parteneri (de distractie, de viata, de vacanta, de scoala) iar celalalt este menit sa aduca la un loc oameni cu interese comune in domeniul in care lucreaza, sa creeze un sistem de sustinere si colaborare la nivel global. Unul are un caracter de „entertainment”, celalalt e un ghid de afaceri, unul e un fel de buletin de stiri despre cei cunoscuti, pe cand celalalt e un forum de afaceri deschis.

E greu sa vorbesc despre professional networking si social netwoking in acelasi loc. Cu toate ca au menirea sa aduca oameni cu interese comune la un loc, obiectivele celor doua din tipuri de networking sunt, asa cum am spus, diferite. Totusi, ele mai un element in comun: marea popularitate ce atrage atentia si starneste imaginatia comunicatorilor. Nu demult, in urma unui sondaj despre social networing facut de Mojo Ad, descopeream ca tinerii americani prefera de departe Facebook-ul in locul mult-popularului MySpace pentru simplul motiv ca nu publicitatea nu invada spatiul de comunicare al utilizatorilor. Era un motiv de bucurie pentru divizia de PR intrucat descoperirea coincidea cu deschiderea Facebook pentru toti utilizatorii nemailimitand accesul in retea in functie de terminarea adresei de emai in „.edu”. Ori, deschiderea aceasta, insemna ca orice companie poate fi prezenta pe facebook prin angajatii sai, poate crea grupuri si evenimente la care tinerii sa aiba acces nemijlocit si de care sa afle doar daca erau interesati. „Word of mouth” a devenit pe Facebook echivalentul lui „virals” pe YouTube. Si sunt o multime de astfel de exemple: Martha Stuart (un fel de Teo mai in varsta din US, expert in reamenajari si retete culinare cu priza la public dar certata cu legea si acuzata de evaziune fiscala), NY Times, Samsung, ESPN …….

Si ce avantaj prezinta social networkingul in afara de faptul ca, pana acum e o comunicare prietenoasa? Unul indirect – acela al vizibilitatii pentru o categorie de public ale carei obiceiuri de consum de media si nu numai sunt foarte diferite de cele ale generatiei dinaintea sa. Mai e apoi un avantaj al cercetarii cu costuri minime a unui public tinta si a obtinerii unui feedback direct de la acelasi public. Dezavantajele apar din suprapopularea mediului cu prezente corporate si din suspiciunea pe care o asemenea aglomerare o creeaza. Poate oare Martha Stuart sa tina legatura cu toti cei 1400 de prieteni pe care ii are pe Facebook? De ce ii trebuie Marthei rubrica de horoscop? Si de ce nu are aplicatia „places I’ve been”? Si mai presus de toate cine sunt toti cei 1400 de prieteni ai Marthei?

Ca in orice situatie, calitatea si cantitatea trebuie sa-si gaseasca un echilibru fiindca excesul mai ales in ale comunicarii face mai rau decat lipsa lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *