free download 78 travel guides written by experts

SEMNE NEGRE DE DECLIN turismul nostru are.

Responsabil cine-i oare? ~ tentativa de insanatosire a domeniului la Arad, 10-12 iulie 2008 ~

Conform unui recent Raport oficial al Consiliului Mondial al Turismului si Voiajelor (WTTC) realizat recent in parteneriat cu compania internationala „Accenture”, preluand clasamentul realizat de World Economic Forum, Romania a ajuns sa se plaseze pe plan mondial in urma Azerbaijanului si a Republicii El Salvador, adica abia pe locul 76 din punctul de vedere al competitivitatii in industria turismului. Acelasi raport subliniaza faptul ca sectorul respectiv este grav afectat de lipsa organizarii, promovarii si diseminarii informatiilor asupra oportunitatilor de turism.

Nu intamplator, raportul citat anterior evoca retragerea pe termen nedefinit a celui mai mare tour-operator international TUI de pe litoralul romanesc.

Dupa cum se poate constata, perspectivele de dezvoltare, tocmai in pofida potentialului exceptional existent, sunt mai degraba sumbre. Evident, studiile si evaluarile internationale evita in mod firesc sa aprofundeze cauzele profunde ale declinului si, ulterior degringoladei care domneste in domeniul respectiv. Totusi, o sumarizare succinta a principalelor motive responsabile pentru actuala stare de fapt este esentiala pentru a crea premisele unei minime schimbari de consistenta:

   1. Modalitatile prin care a fost realizata privatizarea sectorului turistic au fost mai mult decat discutabile, transferand de multe ori activele de stat catre cei mai verosi si mai incompetenti fosti administratori din comunism ai locatiilor turistice respective.
   2. Intr-o etapa ulterioara, campul de posibilitati pentru privatizare s-a extins in mod arbitrar, fara nici un fel de criterii de competenta sau specializare si fara impunerea unor standarde de calitate minime in vederea protectiei consumatorilor de servicii turistice. Altfel spus, patroni de fabrici de mezeluri sau de sucuri chimice au putut achizitiona lanturi intregi de hoteluri in mod arbitrar, doar pentru a le aduce ulterior in faliment si a le putea exploata imobiliar.
   3. Natura actionariatului din sectorul turistic ramane arondata catorva monopoluri cu capital intern sau „exotic”, fara ca nici o autoritate autohtona sau europeana sa se sesizeze in mod relevant asupra nivelului exagerat al tarifelor in raport cu calitatea oferita, asupra respectarii reglementarilor si standardelor fixate in mod oficial (de exemplu, cu privire la durata si inceperea zilei de cazare, la conditiile in care un restaurant sau un hotel pot fi considerate „integral rezervate”, adica inchise, la afisarea si respectarea programului de functionare, mai ales in zilele festive sau la respectarea modalitatilor de afisare a tarifelor si respectare contractuala a conditiilor de cazare sau transport pretinse sau promise consumatorilor).
   4. Modul de organizare si desfasurare a campaniilor de promovare, indeosebi in strainatate, a fost cu totul defectuos si discutabil, aducand in mod clar avantaje directe doar unor clientele conjuncturale din jurul autoritatilor de resort ale momentului. Cu titlu de exemplu, amintim doar recentele campanii in favoarea „brand-ului de tara” care au prezentat o Romanie medievala si atavica, bantuita de varcolaci, vampirite si personaje grobiene, supraponderale si afisand ostentativ accesorii kitsch.
   5. Responsabilitatile cu privire la respectarea standardelor in turism si cele ale protectiei consumatorilor au fost in mod intentionat atribuite unor autoritati diferite, intre care nu a existat vreodata o reala inter-comunicare, cooperare sau convergenta institutionala. Pe fondul acestei cortine de ceata, cei care si-au propus sa realizeze mari speculatii imobiliare din piatra seaca sau sa deturneze obiectivele turistice de la orice dezvoltare fireasca, europeana au avut enorm de profitat si au condus, in cele din urma la indepartarea si a celor mai conservatori dintre turistii obisnuiti fata de destinatiile lor de vacanta obisnuite de pe litoral sau la munte. Compensatia aparuta printr-o anumita dezvoltare a turismului de afaceri sau a turismului rural n-au facut decat sa coboare si mai mult standardele din domeniu, marind insa in mod exagerat preturile pe fondul crizelor globale existente: panica de zboruri aeriene, de terorism, de schimbarile climatice bruste, de serviciile de transport imprevizibile etc.
   6. Serviciile de promovare a turismului romanesc in afara tarii s-au pastrat in aceeasi nota gri, de lipsa a initiativei, pe fondul invocarii slabelor resurse si al promovarii, in continuare, a unor angajati cu profil de birocrati pasivi sau de rude apropiate ala responsabililor care ii numeau de la Bucuresti. Efectele anemierii acestor servicii nu port fi in mod clar cuantificate, dar ele se afla intr-o corespondenta negativa clara in raport cu modul in care a fost in mod constant si global boicotat brandul de tara a Romaniei
   7. Luand in considerare absenta unei strategii coerente si unitare a turismului, este natural sa remarcam si lipsa oricaror preocupari reale pentru ridicarea standardelor profesionale ale managerilor si angajatilor, pentru loializarea si stabilizarea personalului din turism, identificarea unor masuri inovative de motivare a angajatilor si de atragere inapoi a tinerilor care au continuat sa emigreze constant atunci cand au atins un prag critic de frustrare profesionala.
   8. Modalitatile anarhice sau primitive in care s-a investit in turismul rural si agro-turism, inclusiv prin proiectele finantate de Programul SAPARD, n-au permis in vreun fel conjugarea eforturilor individuale sau de grup, n-au condus spre o naturala diversificare si ridicare a calitatii serviciilor si n-au reusit sa impuna decat in mod izolat, marginal anumite destinatii turistice, si acelea mai mult prin prisma exotismului si strainatatii traditiilor miraculos conservate decat prin consistenta si credibilitatea efectiva a ofertei de servicii propriu-zise.
   9. Dupa cum subliniaza si raportul oficial citat mai sus, existenta infrastructurii turistice de astazi, in mod detaliat sau global, „nu raspunde cerintelor turistilor in ceea ce priveste structurile de cazare, cat si cele recreationale”. Evident, din acest punct de vedere responsabilitatile trebuie impartite intre reprezentantii autoritatilor centrale si locale, pe de o parte, grupurile de interese economico-sociale si angajatii de rand, care se remarca printr-o slaba constiinta profesionala si civica, un grad scazut de interes pentru propria lor cariera si prestanta sociala si pierderea celor mai multe legaturi cu simtul ospitalitatii traditionale mult invocate.
  10. In continuare, in ceea ce priveste perspectiva accesarii si a implementarii programelor UE co-finantate din fonduri comunitare, se remarca o mentinere in stare de semi-confidentialitate a detaliilor semnificative pentru reusita accesarii unui proiect, o informare preponderent de fatada a beneficiarilor potentiali, o incoerenta in promovarea si aplicarea programelor respective, precum si o tendinta de orientare a fondurilor catre destinatii si destinatari “dedicati”, in absenta oricarei preocupari pentru impactul si calitatea finala a rezultatelor proiectelor. Aceasta situatie este posibila pe fondul unei surdine bine-orchestrate din partea beneficarilor, dar si a presei si societatii civile. Avand in vedere prezumarea unui indice foarte ridicat de netransparenta si manipulare in accesarea fondurilor, majoritatea operatorilor/beneficiarilor potentiali cauta sa isi aranjeze pe cont propriu situatia si sa apeleze la facilitatori/intermediari cu legaturi in administratia centrala pentru a putea totusi sa-si realizeze interese obscure, fara legatura cu reala relansare a turismului romanesc.

Am evocat aici numa cateva cauze principale ale tabloului otravit ce reprezinta starea actuala a turismului romanesc. Domina, asadar, stari de complacere, apatie sau complicitate abia mascata din partea majoritatii factorilor de decizie publici sau privati din domeniu.

Drept posibile cai de iesire din acest impas major, ar fi tocmai acele politici si metode prin care noi actionari, noi manageri si noi decidenti politici sa-si poata impune leadership-ul si sa favorizeze un masiv transfer de bune-practici dinspre regiunile si tarile de succes in domeniu, sa promoveze noi criterii si standarde profesionale pentru manageri si angajati, sa aduca adoptarea unei legislatii adecvate la standarde de aplicare intransigente, ferme si stabile, sa intinda punti efective de cooperare cu regiunile turistice europene din jur.

Toate acestea pot parea utopice. Ar merita insa plecat de la baza de tineri si de personalitati care pot face diferenta in domeniu si pot genera treptat-treptat acele accente subtile dar de consistenta ce pot face ca declinul actual al infrastructurii si atractivitatii destinatiilor turistice din Romania sa poate fi stopat. De aceea, consider ca o initiativa precum Universitatea Europeana de Vara si Salonul Regional de Investitii si Parteneriate in Turism si Dezvoltare Rurala  (Arad, 10-16 iulie 2008), initiate gratie parteneriatului dintre EUROLINK-Casa Europei si Detente Consultants (Paris) ar putea oferi sansa celor interesati sa realizeze un plan adevarat al afacerii in turism – mai ales pentru eco-turism, turismul balnear, eco-  sau agro- turism, sa obtina cat mai rapid si cu costuri minime diverse tipuri de finantare pentru obiective turistice sau sa castige in mod real din investitiile imobilare pentru/in turism. (pentru mai multe detalii, puteti consulta pagina de internet www.HouseofEurope).

Bucuresti, 12.06.2008

{mosloadposition user10}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *