Principalele organizații forestiere și ale industriei lemnului din Europa, printre care și ASFOR, în calitate de membru și asociație reprezentativă a forestierilor și a industriei lemnului din România, au adoptat o declarație comună prin care se arată rolul, dar mai ales importanța pe care o are pădurea și în special lemnul, ca produs al pădurii, în asigurarea unui mediu sănătos, atât pentru planetă, cât și pentru om.
Pentru asigurarea dezvoltării durabile și a rezistenței în timp a pădurilor Uniunii Europene, inclusiv pentru protejarea mediului și conservarea biodiversității – următoarele teme propuse de silvicultorii și operatorii economici din domeniul economiei forestiere trebuie luate în considerare la construcția viitoarei Strategii de Biodiversitate a Uniunii Europene.
1. Gestionarea Durabilă a Pădurilor este ABC-ul conservării biodiversității pădurii
Gestionarea Durabilă a Pădurilor, cu diversitatea sa de practici adaptate circumstanțelor locale, ar trebui să fie privită ca o oportunitate de a proteja biodiversitatea, ce ia în considerare, într-un mod echilibrat, atât impactul schimbărilor climatice, dar și nevoia asigurării multiplelor servicii ecosistemice puse la dispoziție de pădure.
Viitoarea Strategie de Biodiversitate ar trebui să promoveze Gestionarea Durabilă a Pădurilor, a cărei definiție, principii și criterii detaliate au fost convenite ca parte a procesului Forest Europe (Rezoluția de la Helsinki), care se află într-o continuă dezvoltare și este deja parte integrantă a legislațiilor naționale și a sistemelor voluntare de certificare.
2. Introducerea a cât mai multe restricții este modul cel mai bun de a proteja pădurea?
Orice formulă de protecție ar trebui să țină cont de cerințele actuale prevăzute în subparagraful 3 al articolului 2 din Directiva Habitate, conform căruia cerințele economice, sociale și culturale, caracteristicile regionale și locale trebuie să fie respectate atunci când sunt interpretate prevederile directivei referitoare la protecția speciilor și a habitatelor.
Introducerea a mai multor măsuri restrictive, cum ar fi protecția strictă a fondului forestier, este o soluție deosebit de riscantă, având în vedere proiecțiile viitoarelor schimbări climatice și a evenimentelor adverse, din ce în ce mai comune, ce generează efecte negative asupra pădurilor. În plus, aceste măsuri restrictive ar produce pentru proprietarii și administratorii de păduri piedici deosebit de grele, care ar avea un efect contraproductiv în oferirea multiplelor servicii pe care societatea le așteaptă de la pădurile Uniunii Europe, inclusiv reducerea efectelor schimbărilor climatice, care vor fi luate în considerare mai atent în construcția Strategiei amintite.
O abordare dinamică a conservării naturii ca parte a Gestionării Durabile a Pădurilor este cheia succesului pentru implementarea Strategiei de Biodiversitate. Aceasta ar trebui să se concentreze pe obiective de protecție bine definite, ce sunt fundamentate pe date verificate, fără a risca rezultate negative produse de un nivel ridicat al restricțiilor. Analiza impactului, îmbunătățirea implementării măsurilor existente în arealul deja desemnat, măsuri voluntare, o cunoaștere mai bună a realității și instrumente financiare cu efect, împreună cu implicarea cointeresată a proprietarilor și administratorilor de pădure sunt soluții indispensabile pentru atingerea obiectivelor declarate.
3. Viitoarea Strategie Forestieră a Uniunii Europene ar trebui să deschidă calea
Strategia Forestieră a Uniunii Europene ar trebui folosită ca punct de plecare pentru coordonarea tuturor politicilor referitoare la păduri, inclusiv pentru aspectele legate de biodiversitate, urmând ca aceasta să țină cont de rolul principal al politicilor și legilor în domeniul forestier formulate de statele membre și de principiul subsidiarității. Cerem legiuitorilor Uniunii Europene să dezvolte o Strategie Forestieră post 2020 integratoarea, multidimensională și inclusivă, bazată pe principiile Dezvoltării Durabile a Pădurilor – care vor asigura o dezvoltare echilibrată și efectivă a instrumentelor Uniunii Europene cu efect asupra pădurilor.
În acest context, orice instrucțiuni referitoare la practicile de management forestier trebuie să fie parte a Strategiei Forestiere Europene și trebuie dezvoltate pornind de la aceasta, nu în paralel. Acestea ar trebui construite și agreate printr-un proces de colaborare între Comisia Europeană și Statele Membre și prin implicare proprietarilor și administratorilor de păduri și ai altor actori interesați.
Dorim să accentuăm că Uniunea Europeană se poate baza pe un sector forestier remarcabil și pe oamenii ce asigură administrarea sustenabilă a acestuia. Pentru că aceștia sunt custozii biodiversității pădurii, ei trebuie să fie în centrul atenției Strategiei de Biodiversitate a Uniunii Europene.
