Raul Bribete
Editura BrumaR
A trecut ceva timp de cand am avut ocazia sa prezentam o carte de poezie aici, in cadrul Books Wave. Raul Bribete vine ca o surpriza, cu un volum considerat, deja, de critici, ca fiind unul foarte bun.
„sa nivelezi un munte cu tavalugul” este titlul primei poezii incluse in volum una care ne trimite in zona „nenumitului” si al „niciundelui” si care aminteste de conditia scriitorului si a scriiturii in general.
„mi-e cald, scriu un nou volum, paginile
se albesc la loc, asa ca inainte de a le umple,
si din osardia mea, ca un turbion, la inceput incet, nevazutul ma surprinde,
usor estompat la inceput, la suprafata lucrurilor
apare un tavalug, iata-l cum creste,
si eu cum ii seaman la postura si temperament,
devine tot mai mare pana cand, gigant fiind,
imi scapa din frau ca un pur-sange neimblanzit,
ca un visin nechezand prin hematiile mele perfecte,
alerg in urma lui si el nu imi da ascultare,
darama copaci si fantani in calea lui si
le insumeaza in sine pe toate, devenind mai urias.”
In carte veti mai intalni poezii care pun sub semnul intrebarii totul, chiar religia, fiintele divine. Uneori sentimentul sfarsitului, al inutilitatii va va cuprinde, alteori se intrezareste o speranta printre randuri.
Versuri sunt atent lucrate – indiferent ca sunt poezii cu versuri lungi sau poeme cu versuri scurte – iar poeziile pun pe ganduri.
„Scriu poeme in care intelesul
lumineaza ca o lanterna inversa
resorturile inimii mele in ischemia haosului
de sub picioarele mele – tribulatii;
fecunditatea mortii are miros de fatare
de iepuroaica,
de abur de nastere in intuneric imens
sunt parasit
si parasit ma intorc la voi
intr-o mana cu o funie taiata
in cealalta, tinand strans,
un dangat de bronz
care a batut a mort.”
(Tribulatii II)
Intr-adevar, sunt multe trimiteri la moarte, sfarsit, cel vazut ca un inceput, etern, transcendent, sau chiar circular, precum in interesanta poezie „Blestemul”.
„Ca si cand ai fi blestemat
Sa citesti dintr-o carte
Ale carei pagini sporesc
La nesfarsit, pe masura ce le intorci,
Fila dupa fila;
Daca te-ai opri, ai muri;
Daca vei continua, tot vei muri,
Insa cine stie cand…
Bataile inimii continuand
Cu lumina galbena, rece,
Dintre coperte.
In mod straniu, lumina
De pe filele ei reci, te incalzeste,
Iti simti viata traita de altcineva,
De un suflet de pripas
Aciuat in pieptul tau, care bubuie
Ca o toba sau ca inima unui iepure de camp
Intuit in pantecul cald al unei gradini.
Intorci fila dupa fila,
Citesti cuvant dupa cuvant,
Ultima litera citita, devine, intotdeauna,
Cea dintai…”
Cum spuneam, poeziile lui Raul Bribete sunt apreciate de criticii literari – dupa cum veti vedea chiar in scurtele fragmente incluse in carte. Aici nu ne propunem sa facem critica literara, astfel ca va recomandam sa cititi acele fragmente despre autor si, mai ales, sa il descoperiti pe Raul Bribete si universul sau liric dezvaluit de toate volumele publicate pana acum.
