Find your $100k business idea in 10 days and get the first clients fast

Raport al Națiunilor Unite: Anul pandemiei a fost marcat de creșterea nivelului de foamete în lume

Africa înregistrează cea mai mare creștere. Lumea se află într-un moment critic și trebuie să luăm măsuri acum pentru asigurarea redresării până în 2030.

În 2020 s-a înregistrat o înrăutățire severă a foametei la nivel internațional, au anunțat Națiunile Unite – în mare parte și cel mai probabil din cauza efectelor generate de pandemia de COVID-19. Deși impactul pandemiei nu a fost încă cartografiat în totalitate[1], un raport al mai multor agenții ale ONU estimează că aproximativ o zecime din populația globală, până la 811 milioane de oameni, au fost subnutriți anul trecut. Cifrele arată că vor fi necesare eforturi majore pentru ca lumea să își poată atinge obiectivul de a pune capăt foametei până în 2030.

Ediția de anul acesta a raportului privind Starea Securității Alimentare și a Nutriției în Lume (The State of Food Security and Nutrition in the World) este prima evaluare de acest tip din perioada pandemică. Raportul este o publicație comună a Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul Alimentar Mondial al Națiunilor Unite (PAM) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Edițiile anterioare ale raportului atrăgeau deja atenția lumii că securitatea alimentară a milioane de oameni, mulți dintre aceștia fiind copii, este în pericol. „Din nefericire, pandemia continuă să expună slăbiciunile sistemelor noastre alimentare, care amenință viețile și traiul unor oameni din lumea întreagă”, scriu conducătorii celor cinci agenții ale Națiunilor Unite[2] în Preambulul raportului din acest an.

UNICEF logo

Aceștia continuă avertizând cu privire la un „moment critic”, deși aduc în același timp speranțe noi datorate unui impuls diplomatic sporit. „Acest an vine cu o șansă unică pentru consolidarea securității alimentare și a nutriției prin transformarea sistemelor alimentare cu cu ocazia următorului Summit al Națiunilor Unite privind Sistemele Alimentare (UN Food Systems Summit), Summitul Nutriției pentru Creștere (Nutrition for Growth Summit) și Conferința COP26 privind schimbările climatice”. „Rezultatul acestor evenimente“, adaugă cei cinci, „vor contura […] a doua jumătate a Decadei Națiunilor Unite de Acțiuni pentru Nutriție” – un angajament politic internațional care urmează a fi lansat.

Cifrele detaliate

Nivelul foametei începuse să crească deja la jumătatea decadei 2010-2020, spulberând speranțele unui declin ireversibil. În mod îngrijorător, în 2020 foametea a crescut atât în termeni absoluți, cât și proporționali, depășind creșterea populației: se estimează că aproximativ 9,9% din populația generală a fost subnutrită anul trecut, în creștere față de 8,4% în 2019.

Peste jumătate din toate persoanele subnutrite (418 milioane) trăiesc în Asia; peste o treime (282 de milioane) în Africa; și o mică proporție (60 de milioane) în America Latină și în Caraibe. Dar cea mai mare creștere s-a înregistrat în Africa, unde prevalența estimată a subnutriției de 21% din populație este peste dublul oricăreia dintre celelalte regiuni.

Anul 2020 a fost unul sumbru și din punct de vedere al altor măsurători. În general, peste 2,3 miliarde de oameni (sau 30% din populația lumii) nu au avut acces pe toată durata anului la alimentație adecvată: acest indicator cunoscut sub numele de prevalență a insecurității alimentare moderate sau severe, a crescut într-un singur an cât în ceilalți cinci ani anteriori împreună. Inegalitățile de gen s-au adâncit: la fiecare 10 bărbați în situație de insecuritate alimentară s-au înregistrat 11 femei în aceeași situație în 2020 (în creștere de la 10.6 în 2019).

Malnutriția a continuat sub toate formele sale, copiii plătind prețul cel mai scump: se estimează că în 2020 peste 149 de milioane de copii cu vârste sub cinci ani au fost subdezvoltați sau prea scunzi pentru vârsta lor; peste 45 de milioane cu masă musculară redusă sau prea slabi pentru înălțimea lor; și aproape 39 de milioane supraponderali.[3] Un număr total de trei miliarde de adulți și copii nu au avut acces la un regim alimentar sănătos, în cea mai mare parte din cauza costurilor excesive. Aproape o treime din femeile de vârstă reproductivă suferă de anemie. La nivel internațional, în ciuda progreselor înregistrate în unele zone (de exemplu, mai mulți nou-născuți sunt hrăniți exclusiv cu lapte matern), lumea nu este pe drumul cel bun pentru a putea atinge vreunul dintre indicatorii pentru nutriție până în 2030.

Alți factori favorizanți pentru foamete și malnutriție

În multe părți ale lumii, pandemia a declanșat recesiuni brutale și a pus în pericol accesul la alimente. Deși chiar și înainte de pandemie nivelul foametei era în creștere; progresele privind malnutriția erau în urmă. Situația era cu atât mai acută în statele afectate de conflict, de extreme climatice și de alte crize economice sau care se confruntau cu un nivel crescut al inegalității, toate aceste fiind definite în raport ca factorii favorizanți pentru insecuritate alimentară, care, în schimb, interacționează între ei.[4]

Ținând cont de tendințele actuale, Starea Securității Alimentare și a Nutriției în Lume estimează că Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 2 (Zero Foamete până în 2030) va fi ratat la o marjă de 660 de milioane de oameni. Din aceste 660 de milioane, aproximativ 30 de milioane pot avea legătură cu efectele de lungă durată ale pandemiei.

Ce (mai) poate fi făcut

Așa cum se sublinia în raportul anului trecut, transformarea sistemelor alimentare este esențială pentru asigurarea securității alimentare, pentru îmbunătățirea nutriției și pentru a face regimurile alimentare sănătoase accesibile tuturor. Ediția de anul acesta evidențiază șase „căi transformatoare”. Acestea, spun autorii, au la bază un „set coerent de politici și de portofolii de investiții” pentru a contracara catalizatorii foametei și ai malnutriției.

În funcție de fiecare factor favorizant (sau o combinație a acestora) cu care se confruntă fiecare țară, raportul îndeamnă decidenții politici să:

  • Integreze politici umanitare, pentru dezvoltare și menite să reconstruiască pacea în zonele de conflict – de exemplu, prin măsuri de protecție socială pentru a preîntâmpina situațiile în care familiile sunt nevoite să își vândă puținele bunuri pentru a-și putea procura alimente;
  • Extindă reziliența climatică în sistemele alimentare, de exemplu, prin a pune la dispoziția micilor fermieri asigurări care se acopere riscul climatic și finanțări bazate pe previziuni;
  • Consolideze reziliența celor mai vulnerabili în fața adversităților economice, de exemplu, prin programe de sprijin financiar sau în natură pentru a reduce impactul șocurilor similare celor generate de pandemie sau cel al volatilității prețurilor alimentelor;
  • Intervină în lanțurile de aprovizionare pentru a scădea costurile alimentelor nutritive, de exemplu, prin încurajarea plantării de culturi biofortificate sau prin înlesnirea accesului cultivatorilor de fructe și legume la piețe;
  • Combată sărăcia și inegalitățile structurale, de exemplu, prin stimularea lanțului valoric al alimentelor în comunitățile sărace prin transferurile de tehnologie și prin programe de certificare;
  • Consolideze mediile alimentare și să contribuie la schimbarea comportamentului consumatorilor, de exemplu, prin eliminarea grăsimilor industriale transesterificate și prin reducerea conținutului de sare și zahăr în lanțul de aprovizionare cu alimente sau prin protejarea copiilor împotriva impactului negativ al marketingului alimentelor.

De asemenea raportul face apel pentru un „mediu care să permită mecanisme și instituții de guvernanță” pentru ca transformarea să devină posibilă. Le solicită decidenților politici să efectueze consultări ample; să capaciteze femeile și tinerii; să extindă disponibilitatea datelor și a noilor tehnologii. Mai mult ca orice, autorii îndeamnă lumea să acționeze acum, altfel vom vedea cum în următorii ani factorii favorizanți ai foametei și malnutriției reapar cu o intensitate din ce în ce mai mare, mult timp după ce șocul pandemic a dispărut.

Descărcați de aici raportul integral.

GLOSAR

Foamete: o senzație neplăcută sau dureroasă provocată de insuficiența de energie din alimentație; privare de hrană; aport insuficient de calorii. Folosit aici interschimbabil cu subnutriție (cronică). Măsurată prin prevalența subnutriției (PoU).

Insecuritate alimentară moderată: o stare de incertitudine cu privire la posibilitatea de a obține hrană; risc de a pierde mese sau de a rămâne fără hrană; a fi obligat la compromisuri în ceea ce privește calitatea nutrițională și/sau cantitatea alimentelor consumate.

Insecuritate alimentară severă: a rămâne fără mâncare; a te confrunta cu foametea; în cazurile cele mai extreme, a nu mânca o zi sau mai multe.

Malnutriție: stare asociată deficiențelor, exceselor sau dezechilibrelor în consumul macro- și/sau al micronutrienților. De exemplu, subnutriția și obezitatea sunt forme de malnutriție. Subdezvoltarea și malnutriția severă în rândul copiilor sunt indicatori ai subnutriției.

[1] Pentru a reflecta incertitudinea sporită indusă de pandemie, ediția de anul acesta a raportului prezintă pentru prima dată o estimare (de la 720 de milioane până la 811 milioane), mai degrabă decât un singur număr care să indice creșterea globală. Pentru defalcările regionale se folosește estimarea medie de 768 de milioane. Fie că se ia în considerare valoarea estimativă inferioară, medie sau superioară, creșterea anuală comparativ cu estimarea medie a anului 2019 de 650 de milioane este substanțială. La limita superioară, diferența ajunge la o cifră semnificativă de 161 de milioane. (Întreaga serie istorică este revizuită anual conform noilor date disponibile.)
[2] Pentru FAO – Qu Dongyu, Director-General; pentru FIDA – Gilbert F. Houngbo, Președinte, pentru UNICEF – Henrietta H. Fore, Director Executiv; pentru PAM – David Beasley, Director Executiv; pentru OMS – Tedros Adhanom Ghebreyesus, Director-General.
[3] Regulile de distanțare socială au făcut extrem de dificilă colectarea datelor în 2020. Unele cifre, în special pentru copiii sub cinci ani cu malnutriție severă, pot fi mai mari decât aceste estimări.
[4] Cu cât un stat are mai mulți factori favorizanți, cu atât mai severă este situația subnutriției și a malnutriției, cu atât mai mult sporește insecuritatea alimentară și cu atât mai prohibitive devin costurile unei diete sănătoase pentru cetățenii săi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *