free download 78 travel guides written by experts

Programul evenimentelor la Gaudeamus 2014

19-23 noiembrie
Romexpo, Pavilionul Central

Joi, 20 noiembrie

Ora 15.30 (standul Rusiei)
Iuri Dombrovski, un clasic “veșnic verde”
Invitaţi: Prof. univ. Antoaneta Olteanu (Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine), Prof. dr. Constantin Geambaşu (Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine), Bedros Horasangian, Viorel Zaicu

Ora 17.00 (standul Rusiei)
Noul val al literaturii ruse, Olga Aleksandrovna Slavnikova și Natalia Kliuceariova


Invitaţi: Prof. univ. Antoaneta Olteanu (Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine), Elisabeta Lăsconi, Viorel Zaicu

Vineri, 21 noiembrie

Ora 11.00
Vino să-l cunoşti pe Pixi!
Editura Galaxia Copiilor te invită la un eveniment special cu distracţie şi cadouri.

Ora 17.00 (standul Rusiei)
Daria Donţova, literatura polițistă ca bestseller
Invitați: Prof. univ. Antoaneta Olteanu (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine), Lect. dr. Carmen Vioreanu (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine), Camelia Cavadia (www.carticusuflet.ro, Suntem suma cărţilor pe care le-am citit!), Viorel Zaicu
Ora 17.30
Iubesc să fiu femeie, Hedi Hoka
Sesiune de autografe Hedi Hoka

Ora 18.30
Lista lui Alex. Ştefănescu:

Consumatorul de suflete, de Codin Maticiuc
Invitaţi: Alex. Ştefănescu, Codin Maticiuc, Viorel Zaicu
Sesiune de autografe Codin Maticiuc

Sâmbătă, 22 noiembrie

Ora 13.00
Întâlnire cu scriitorul scoţian Andrew Nicoll, autorul romanelor: Dacă citeşti asta înseamnă că am murit şi A fost odată ca niciodată
Invitați: Liana Stanciu (Arte, carte și capricii, TVR2), Alina Vîlcan (Redactor coordonator The One), Laura Câlţea (www.lauraclatea.ro, Blogul unei cititoare de cursă lungă ), Viorel Zaicu
Sesiune de autografe Andrew Nicoll

Ora 14.30
Alexandru Arşinel
Şi a fost mâna lui Dumnezeu…, de Oana Georgescu

Invitaţi: Alexandru Arşinel, Oana Georgescu, medicii care au determinat scrierea cărţii şi artişti ai Teatrului de Revistă Constantin Tănase
Sesiune de autografe Alexandru Arşinel, Oana Georgescu

Ora 16.00
Lista lui Alex. Ştefănescu:

Ultimul Karamazov, de Mihail Gălăţanu
Viața e o plimbare cu pălăria pe cap, de Constantin Stoiciu

Invitaţi: Alex. Ştefănescu, Mihail Gălăţanu, Viorel Zaicu
Sesiune de autografe Mihail Gălăţanu

Ora 17.30
Vladimir Găitan Zig-zag prin alfabetul vieții

Invitaţi: Ileana Lucaciu, Maria Capelos, Alex. Ştefănescu, George Stanca, Viorel Zaicu
Sesiune de autografe Vladimir Găitan

Duminică, 23 noiembrie

Ora 11.30
Sesiune de autografe Bujor Nedelcovici

Jurnalul unui cântăreț de jazz – roman finalist la Premiul literar Augustin Frăţilă, romanul anului 2013
Cine sunteți, Bujor Nedelcovici?
Scriitorul, cenzura și securitatea
Opere complete

Despre cărţi şi autori:

Andrew Nicoll – invitatul Editurii ALLFA (parte a Editurilor ALL la Gaudeamus 2014)

Născut în 1962 la Dundee, în Scoţia, Andrew Nicoll scrie articole politice pentru The Sun. În 2008 şi-a făcut debutul editorial cu romanul A fost odată ca niciodată (The Good Mayor; Editura ALLFA, 2014). Distins cu Premiul Saltire pentru cel mai bun roman de debut al anului şi tradus în peste douăzeci de limbi, a fost urmat de alte două romane: The Love and Death of Caterina (2011) şi Dacă citeşti asta înseamnă că am murit (If You’re Reading This, I’m Already Dead, 2012; Editura ALLFA, 2013). A fost odată ca niciodată și Dacă citeşti asta înseamnă că am murit au apărut în colecția Strada Ficțiunii, în traducerea Ioanei Văcărescu. Ambele romane au fost redactate de Ruxandra Câmpeanu.

· A fost odată ca niciodată
Bunul Tibo Krovic este de douăzeci de ani primarul orașului Punct, făcând cinste concetățenilor săi printr-un rar simț al dreptății. Dar până și ireproșabilul primar ascunde un secret compromițător – adesea își petrece timpul culcat pe podea, admirând prin crăpătura ușii picioarele senzualei sale secretare, Agathe Stopak. Asta pentru că bunul primar este îndrăgostit. Nici Agathe, neconsolată prizonieră a unei căsnicii nefericite, nu îl privește pe Tibo cu ochi răi. Singurul obstacol în calea fericirii lor este onoarea neștirbită a lui Krovic. Parcă exasperate de inerția lui, forțele supranaturale se hotărăsc să intervină și să presare peste povestea celor doi niște praf de zâne. Dar ceea ce îi așteaptă pe primar și pe secretara lui nu este nici pe departe o iubire ca-n basme.

„Un scriitor de mare talent, ghidul nostru mucalit și înțelept prin labirintul iubirii.“ The Scottish Review of Books

„O carte care o să te facă să vrei să te îndrăgostești din nou.“ The Sun

„Cât am așteptat un răspuns de la edituri, m-am îndoit cumplit de cartea mea. Aștepți, zi de zi, lângă cutia poștală și nu vine niciun răspuns, până când într-o zi vine, dar e «Ia mai slăbește-ne!». Teama mea cea mai mare era să nu fiu ca unul dintre tipii ăia de la concursurile de talente care-și închipuie că pot să cânte și cărora nimeni nu îndrăznește să le spună adevărul. Eu eram tipul care-și închipuia că a scris o carte. Sigur, maică-ta zice că-i grozavă, dar… De-abia când mi-am văzut romanul publicat m-am convins că am făcut un lucru bun.“ (Andrew Nicoll)

· Dacă citeşti asta înseamnă că am murit
La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Otto Witte, fost acrobat de circ, stă ascuns în rulota lui, sub o ploaie de obuze, aşteptându-şi sfârşitul. Dar, cum nu vrea să moară fără a lăsa o mărturie, se hotărăşte să-şi aştearnă în scris povestea vieţii – o viaţă care numai banală nu se poate numi. Cu mulţi ani în urmă, Otto a aflat dintr-un ziar că Albania îşi caută rege. Acrobatul neamţ şi favoritul la tron seamănă ca două picături de apă. Cine ar fi crezut că un circar poate ajunge regele Albaniei, şi asta doar cu o mână de prieteni de nădejde, o ladă de costume, o cămilă şi o pereche de mustăţi redutabile?

„Otto mi s-a întipărit în minte, râzând cu gura până la urechi.“ Big Issue

„Nebunesc şi distractiv ca o noapte la circ.“Daily Record

Lista lui Alex. Ştefănescu

· Ultimul Karamazov, de Mihail Gălăţanu
Romanul Ultimul Karamazov, ca și modelul lui, Frații Karamazov, se învârte în jurul Grușenkăi, pară dulce, ca după soare. Dacă ea nu ar exista, nu ar exista nici romanul. Toți karamazovii (aproape) se îndrăgostesc de ea cu patimă, cu furie, cu disperare, sunt gata să trăiască și să moară pentru ea. Ultimul Karamazov nu este, însă, niciodată, ultimul.

Postmodernism pur, romanul lui Mihail Gălățanu este un pariu literar nebunesc de riscant: autorul și-a propus să rescrie/continue/replice romanul fundamental al lui Dostoievski. E o ambiție temerară. Cel mai greu de realizat, dintre toate lucrurile, sunt atmosfera dostoievskiană – și discursul, extrem de particular –, acea sfâșiere slavă a sufletului, și carnația personajelor. Replica nu trebuie să fie identică, ci doar verosimilă. Canoanele sunt schimbate: Zosima (re)învie, Fiodor Pavlovici nu a murit, ci a fugit… Și mai departe veți descoperi citind Ultimul Karamazov.

„Mihail Gălătanu poate scrie bine în orice stil. Atât de bine, încât scrisul său capătă adeseori o tentă parodică. Și totuși acest virtuoz al stilurilor, acest autor proteic care folosește dicționarul limbii române ca Paganini vioara rămâne mereu el însuși. În jocul său de-a literatura există ceva greu și definitiv. Dantelăriile stilistice pe care le desfășoară în fața cititorului nu sunt din borangic, ci din fier forjat.“ (Alex. Ștefănescu)

· Viața e o plimbare cu plimbare cu pălăria pe cap, de Constantin Stoiciu

Funcționar la primăria capitalei, Timotei a știut să păstreze un viu și constant interes pentru femei. Îndeosebi pentru femeile cărora natura le-a dăruit alunițe în cele mai neașteptate locuri. E pasiunea lui „proustiană”. Multe din evenimentele existenței lui anonime, începând cu nașterea, au anunțat sau au coincis cu marile evenimente care au transformat România din monarhie în republică populară, apoi socialistă și de două zeci și patru de ani în republică liberală. Câtuși de puțin interesat de politică, mulțumit de viața sa modestă și lipsită de surprize, Timotei nu-și pune întrebări despre viitor, pentru că e convins că viitorul nu poate fi decât asemănător trecutului și prezentului.

„Iată că acum Constantin Stoiciu ne propune o nouă carte, plăcut ritmată, plină de viață și de vis, marcată de experiența sa de cineast. Este o plăcere să citești această carte. Poți chiar să-ți închipui, când o deschizi, că te așezi într-un fotoliu și te uiți la un film.” (Alex Ștefănescu)

Mari actori români
· Vladimir Găitan, Zig-zag prin labirintul vieţii
„Zâmbesc pentru că încă mai joc, pentru că încă mai simt aceleaşi emoţii ca acum patruzeci și patru de ani la auzul gongului care anunţă intrarea în scenă, pentru că mai sper că voi citi în ochii doamnelor, atunci când ne vom întâlni pe stradă, acelaşi zâmbet dintotdeauna. Chiar dacă atunci eu îmi voi plimba fericit primul nepot, o fetiţă al cărei arbore genealogic cuprinde atâtea naţii, încât al meu pare o glumă… O fetiţă care va fi cetăţean englez, din tată român, fiul meu, şi mamă jumătate chinezoaică, jumătate thailandeză.

Mă gândesc la această minune cu acelaşi zâmbet cu care mă uit la sfârşitul fiecărui spectacol către Domniile Voastre cum vă ridicaţi în picioare şi ne aplaudaţi cu generozitate. Este un zâmbet de bucurie şi mulţumire pentru căldura şi dragostea cu care ne răsplătiţi pe noi, actorii, după fiecare spectacol. Acelaşi zâmbet îl am şi acum, la încheierea acestor povestiri, la care evident că nu-mi doresc să vă ridicaţi în picioare, dar pe care vă rog să le citiţi cu îngăduinţă, iar pe mine să mă răsplătiţi cu un gând bun.

Al vostru pentru totdeauna,
Vladimir Găitan“

· Alexandru Arşinel
Şi a fost mâna lui Dumnezeu…, de Oana Georgescu

„Cazul Arșinel“ a făcut multe valuri în presa românească din toamna lui 2013. Dar cum au stat lucrurile cu adevărat puteți afla numai din cartea-mărturie scrisă de Oana Georgescu. Vă vor spune cum au stat de fapt lucrurile chiar medicii care i-au salvat viața. Dar veți afla din această carte și de ce crede Alexandru Arșinel că a fost mâna lui Dumnezeu.

„Îmi doresc nespus ca toți aceia care vor citi această carte să mă cunoască și mai bine. Nu doar ca pe Alexandru Arșinel, actorul de teatru și de film, artistul, interpretul, directorul de teatru, ci așa, ca pe un om ca toți oamenii. Vreau să mă cunoașteți exact așa cum sunt eu și la fel cum sunteți dumneavoastră.”

Alexandru Arșinel

Self help
· Iubesc să fiu femeie, de Hedi Hoka

Ai întrebări care te frământă? Simţi că îţi lipsește ceva ca să fii fericită, dar nu știi ce? Ai libertatea de a te bucura de viaţă. Poţi iubi și te poţi lăsa iubită la orice vârstă. Singură, căsătorită, într-o relaţie sau divorţată, cu sau fără copii, ai dreptul să fii fericită. Ai dreptul la plăcere sexuală și îţi poţi stabili singură limitele de care simţi că ai nevoie. Acum ai la îndemână un ghid complet al femeii împlinite, indiferent de vârstă, sau carieră. Iubesc să fiu femeie este cartea răspunsurilor care-ţi fac viaţa frumoasă. Și, mai ales, o sursă de inspiraţie ori de câte ori simţi că ai nevoie de aripi să zbori. Ca femeie.

Hedi Hoka are un doctorat în psihologie, este specialistă în dezvoltare personală și scrie cărţi inspiraţionale dintr-o perspectivă modernă și realistă. Are experienţă academică în Olanda, Finlanda, Austria și Germania și este membră a Society for Coaching Psychology din Marea Britanie, a Colegiului Psihologilor din România, a International Leadership Association din SUA și a Mindfulness Association din Marea Britanie. Iubesc să fiu femeie este prima ei carte publicată în România.

Noutăţi editoriale:

Strada Ficţiunii, Clasic
· Conservatorul de antichităţi, de Iuri Dombrovski

În epoca triumfului socialist, Alma-Ata cunoaște noi culmi ale gloriei. Tot ce știrbește prestigiul orașului este o uneltire a dușmanilor poporului. Așa că, atunci când la Muzeul Central din Kazahstan își face apariția un bătrânel care pretinde că a descoperit sub Alma-Ata nici mai mult, nici mai puțin decât ruinele unui oraș roman, bietul Zîbin, conservator de antichități, înghite în sec și pornește în expediție. Se zvonește însă că în livezile în care Zîbin face săpături s-ar fi instalat un uriaș șarpe boa, cu puteri hipnotice. Zîbin încearcă să domolească elanurile senzaționaliste ale celorlalți, dar cât adevăr încape într-o lume în care trecutul se rescrie în fiecare zi și în care nici morții nu scapă de poliția secretă? Urmărind aventurile lui Zîbin în țara oglinzilor de carnaval, Dombrovski ne oferă o critică subtilă și inteligentă a stalinismului, pe care o vom regăsi în celebrul roman Facultatea lucrurilor de prisos.

„Dombrovski scrie cu pasiune și, nu de puține ori, cu umor despre teribila lume sovietică.“ Publishers Weekly

„Cărțile lui Dombrovski merită să stea pe același raft cu ale lui Bulgakov.“ Kirkus Reviews

Iuri Osipovici Dombrovski (1909-1978) a fost scriitorul rus care a suferit probabil cea mai lungă şi mai dureroasă detenţie în lagărele sovietice (aproape optsprezece ani). Scrierile sale au avut aceeaşi soartă ca ale lui Andrei Platonov, apărând la lumină integral abia după reformele iniţiate de Mihail Gorbaciov în anii 1980. În timp ce Maimuța vine să-și ia craniul (Обезьяна приходит за своим черепом, 1959; Editura ALLFA, 2013) se constituie într-o critică virulentă la adresa fascismului, Conservatorul de antichități (Хранитель древностей, 1964; Editura ALLFA, 2014) sondează critic fața stalinistă a totalitarismului, avându-și rădăcinile în experiența anilor de exil petrecuți de autor la Alma-Ata. Apărut inițial în foileton în prestigioasa Novîi mir, Conservatorul de antichități va fi publicat în volum abia doi ani mai târziu, în 1966. Facultatea lucrurilor de prisos (Факультет ненужных вещей, 1988; Editura ALLFA, 2012), care continuă Conservatorul de antichități, va avea o soartă încă și mai cruntă: finalizat în 1975, romanul nu va vedea lumina tiparului în patria lui Dombrovski decât la zece ani după moartea autorului, în aceeași Novîi mir.

Strada Ficţiunii, Contemporan
· Cinci plimbări prin cartier (vol. I), de Gonçalo M. Tavares

Imaginați-vă că ați putea să vă creați propriul cartier utopic de scriitori, o comunitate restrânsă a celor pe care îi admirați sau care v-au influențat cel mai mult. În Cinci plimbări prin cartier, cinci „domni“ – domnul Valéry, domnul Henri, domnul Brecht, domnul Calvino și domnul Walser – bat străzile și cafenelele unui cartier fictiv, un fel de republică a literelor imaginată de scriitorul portughez Gonçalo M. Tavares. Fiecare dintre ei are o poveste mai intimă sau mai recognoscibilă, un simț al umorului mai lumesc sau mai abstract, un ochi exersat pentru grotesc sau o ureche formată pentru vocea înăbușită a rațiunii. Se conturează astfel o utopie în care niște artiști înzestrați cu armele cuvântului, logicii, ironiei și spiritului încearcă să țină piept barbariei și stupidității lumii.

„Gonçalo M. Tavares a apărut pe scena literară portugheză înarmat cu o imaginație de o mare originalitate, care a spart toate tiparele tradiționale. Dacă adăugăm la asta o scriitură inventivă și îndrăzneață și o stăpânire perfectă a limbajului înseamnă că putem spune fără exagerare că există o perioadă înainte de Gonçalo M. Tavares și una după el.“ (José Saramago)

Gonçalo M. Tavares (n. 1970) este unul dintre cei mai importanți scriitori portughezi contemporani. A publicat romane, eseuri, povestiri, poezii și piese de teatru și predă epistemologie la Universitatea din Lisabona. A debutat în 2001 cu volumul de versuri Livro da Dança. Pentru romanul Jerusalém (2004) a primit Premiul José Saramago, Prêmio Portugal Telecom de Literatura em Língua Portuguesa și Premiul LER / Millenium BCP. A mai publicat, printre altele, volumul de eseuri Atlas do corpo e da imaginação (2013), O Bairro (Cinci plimbări prin cartier și Alte cinci plimbări prin cartier, Editura ALLFA, 2014) și romanele Um Homem: Klaus Klump (2003), A Máquina de Joseph Walser (2004) și Aprender a rezar na Era da Técnica (2007; Prix du Meilleur Livre Étranger, 2010). În 2011, Tavares a primit prestigioasele Grande Prêmio da Associaçao Portuguesa de Escritores și Prémio Literário Fernando Namora, iar până în prezent opera lui a fost tradusă în peste patruzeci și cinci de limbi.

„Trebuie să credem în puterea cuvintelor, și în același timp să fim circumspecți. Neîndoios, cuvintele sunt periculoase, există cuvinte care sunt foarte periculoase – dar nu ar trebui să uităm că, în ultimă instanță, violența, orice fel de violență extremă este întotdeauna rezultatul unei suspendări a cuvintelor.“ (Gonçalo M. Tavares)

Strada Ficţiunii, Bestseller
· Mâine, de Guillaume Musso

Emma locuieşte la New York, are treizeci şi doi de ani şi încă îl mai caută pe bărbatul vieţii ei. Matthew locuieşte la Boston, şi-a pierdut soţia într-un cumplit accident de maşină şi îşi creşte singur fetiţa de patru ani. Cei doi se cunosc pe Internet şi, după un schimb de e-mailuri, cred că au în sfârşit dreptul la fericire. Dornici să se vadă, îşi dau întâlnire într-un micuţ restaurant italienesc din Manhattan. În aceeaşi zi, la aceeaşi oră, fiecare dintre ei intră pe uşa restaurantului. Sunt conduşi la ceeaşi masă şi totuşi… nu se vor întâlni niciodată. Joc al minciunilor? Fantasma unuia? Manipularea celuilalt? Victime ale unei realităţi care îi depăşeşte, Matthew şi Emma îsi vor da repede seama că nu e vorba de o simplă întâlnire ratată…

O aventură misterioasă şi bulversantă, un roman ingenios, plin de romantism, suspans şi captivante răsturnări de situaţie.

„Un thriller psihologic pe care nu-l poţi lăsa din mână.” France Info

„O intrigă poliţistă palpitantă pe fondul unui triunghi amoros. Impresionant!” Metro
„Musso este un iluzionist al suspansului.” Le Parisien

Guillaume Musso (născut în 1974) este unul dintre cei mai populari scriitori francezi contemporani. Se prezintă simplu: „Guillaume Musso, născut la Antibes, romancier.“ Încă de la vârsta de zece ani a fost sigur că va scrie romane. Mama lui, bibliotecară, i-a trezit gustul pentru literatură, hrănindu-l cu „Proust la biberon“. La nouăsprezece ani, Musso a plecat în Statele Unite ale Americii, unde s-a îndrăgostit de New York. S-a întors în Franţa plin de idei pentru romanele sale. A debutat în 2001, cu romanul Skidamarink. Ideea romanului care i-a adus celebritatea (Et Après, 2004) i-a venit după ce a trecut printr-o experienţă terifiantă: la douăzeci şi patru de ani, a suferit un grav accident de maşină, care l-a făcut să reflecteze la sensul vieţii şi la posibilitatea ca ea să se sfârşească pe neaşteptate. Următoarele sale romane – Sauve-moi (2005), Vei fi acolo ? (Seras-tu là?, 2006; Editura ALLFA, 2010), Parce que je t’aime (2007), Je reviens te chercher (2008), Ce-aş fi eu fără tine ? (Que serais-je sans toi?, 2009; Editura ALLFA, 2011), Fata de hârtie (La fille de papier, 2010; Editura ALLFA, 2012), Chemarea îngerului (Lappel de lange, 2011; Editura ALLFA, 2013), După șapte ani… (7 ans après…, 2012 ; Editura ALLFA, 2013) și Demain (Mâine, 2013 ; Editura ALLFA, 2014) – au fost la fel de bine primite de public, unele fiind în curs de adaptare cinematografică.

· Dragul meu ticălos, de Daria Donţova
Când prietena ei, Iulia, își rupe piciorul și este internată în spital, Evlampia, simpatica devoratoare de romane polițiste, găsește un nou prilej de a-și pune la încercare flerul de detectiv și, ca de obicei, nimerește într-o poveste în care nimic nu este ce pare a fi. O pacientă moare în condiții suspecte, lăsându-i fratelui ei o sumă mare de bani. Sarcina de a-l găsi îi revine, întâmplător, inepuizabilei Evlampia. Numai că nimeni nu pare să știe de existența bărbatului… În plus, nu mult după aceea, mor și alte paciente, în aceleași condiții stranii. După nenumărate întorsături de situație, la capătul unei aventuri incredibile, din care de-abia scapă cu viață, Evlampia reușește să desfacă un nod încâlcit de mistere, oferindu-i cititorului o poveste plină de umor și de suspans.

Daria Donțova s-a născut la Moscova în 1952. A studiat jurnalism la Universitatea Lomonosov. A predat franceză și germană. A început să scrie în 1995 și a publicat până în prezent peste o sută cincizeci de romane polițiste. Deosebit de prolifică, autoarea este și foarte populară, mai ales în rândul cititoarelor din Rusia. În 2003 și în 2007 a fost votată în topul celor mai importante o sută de personalități publice din Rusia, într-un clasament comandat de Kommersant, cotidian rusesc axat pe politică și afaceri. Opera ei a fost distinsă cu numeroase premii literare. Dragul meu ticălos (Cволочь ненаглядная, 2001; Editura ALLFA, 2014) este al treilea roman din seria care o are ca protagonistă pe Evlampia Romanova.

Roman istoric
· Numele meu este nimeni, Întoarcerea, de Valerio Massimo Manfredi

Învingându-i pe troieni după zece ani de război, Odiseu și oamenii lui își încep lungul drum spre casă, presărat de nenumărate primejdii. Eroul trece cu dibăcie peste toate obstacolele, dar mânia zeului Poseidon îl face să plătească un preț cumplit: viața camarazilor lui. Rămas singur, fără nicio corabie, cu sufletul pârjolit de dorul de casă și apărat numai de prezența discretă a zeiței Atena, Odiseu reușește să ajungă în Itaca, însă încercările care îl așteaptă depășesc până și cel mai crunt coșmar.

Valerio Massimo Manfredi a publicat peste douăzeci de romane, vândute în peste 12000000 de exemplare în întreaga lume. Întoarcerea continuă aventurile lui Odiseu din primul volum al dipticului Numele meu este Nimeni, Jurământul (Editura ALLFA, 2014).

„Știm multe despre aventurile lui Ulise. Și totuși, citim acest roman urmărind cu sete firul evenimentelor, ca și cum n-am ști nimic. Ca și cum lucrurile ar fi putut să se petreacă altfel decât în felul în care le povestim de secole.“ L’Osservatore Romano

„Manfredi ne oferă un roman-confesiune care nu se termină, așa cum ne-am aștepta, cu întoarcerea lui Odiseu acasă.“ Il Messaggero

Născut la Modena în 1943, Valerio Massimo Manfredi este de profesie arheolog, specialist în Antichitatea greco-romană. A predat la mai multe universități de prestigiu din Italia și din străinătate și a publicat numeroase articole și studii în jurnale academice și reviste de profil. Scrie și lucrări de ficțiune: a publicat douăzeci și două de romane, care au fost distinse cu premii literare importante și care s-au vândut în peste douăsprezece milioane de exemplare în întreaga lume. Trilogia Alexandru cel Mare (Alèxandros, 1998; Editura ALLFA, vol. I, II, 2001; vol. III, 2002) a fost tradusă în treizeci și opt de limbi și publicată în șaizeci și două de țări. Drepturile de ecranizare au fost cumpărate de Universal Pictures. Romanul Ultima legiune (LʼUltima legione, 2002; Editura ALLFA, 2003) a fost ecranizat în regia lui Doug Lefler, avându-i în distribuție pe Colin Firth și Ben Kingsley. A scris și scenarii pentru film. De asemenea, este realizator de programe culturale și documentare pentru televiziune, colaborând cu producători internaționali de renume.

„Unii filologi sunt un munte de erudiție, îți servesc noțiuni frumos ambalate și lipsite de orice căldură emoțională, dar uită să răspundă la singura întrebare care îi face pe cititori să întoarcă pagina: «Ce s-a întâmplat mai departe?»“ (Valerio Massimo Manfredi)

· Regina nimănui, de Vanora Bennett
Într-o Anglie devastată de ciumă şi umilită în bătălii, Alice Perrers, o biată orfană din Essex, ajunge metresa bătrânului rege Eduard al III-lea. Manipulându-i pe cei din jur, Alice îşi sporeşte neîncetat averea şi încearcă să îl câştige de partea ei pe ducele Ioan, fiul regelui, ca să îşi asigure locul la curte după moartea suveranului. Dar nimeni nu poate controla capriciile destinului și, când tot ce a clădit Alice amenință să se năruie, singurul care îi mai stă alături e poetul Geoffrey Chaucer.

Un pasionant tablou al frământatului secol al XIV-lea englez, ieșit de sub penelul Vanorei Bennett, autoarea romanelor de succes Regina mătăsurilor (Editura ALLFA, 2011) și Sânge regesc (Editura ALLFA, 2011).

Vanora Bennett s-a născut în 1962 în Anglia, într-o familie de muzicieni. Studiază la Oxford limbile rusă şi franceză. În calitate de corespondent de presă, face pentru Reuters relatări din Franţa, Africa şi Rusia. Experiențele din acești ani se materializează într-o carte despre Primul Război Cecen și niște note de călătorie în Rusia. La întoarcerea în Regatul Unit, scrie pentru The Times, dar în 2004 renunţă la colaborarea cu prestigioasa publicație şi se dedică literaturii. Primul ei roman, Portrait of an Unknown Woman (2006) a fost nominalizat la Authors’ Club Best First Novel Award. Au urmat romanele de inspirație istorică Regina mătăsurilor (Queen of Silks, 2008; Editura ALLFA, 2011), Sânge regesc (Blood Royal, 2009; Editura ALLFA, 2011) și Regina nimănui (The People’s Queen, 2010; Editura ALLFA, 2014).

Bucuresti, 12.11.2014
{mosloadposition user9}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *