Povești cu tâlc pentru copiii din era digitală
O lume fantastică, nemaiîntâlnită în basmele clasice, profund originală, dar cu repere importante din realitatea de azi, un fundal de legendă ce amintește de zeii scandinavi și o aventură teribil de provocatoare pentru o fetiță isteață și motanul ei poznaș – Anria, volumul întâi al primei tetralogii pentru copii și preadolescenți din literatura română contemporană, „Aligri și cele patru anotimpuri”, de Alina Lavinia Grigoraș este totodată și o poveste concepută pentru a capta atenția micilor cititori din era digitală. „Am fost conștientă de trecerea galopantă a tehnologiei peste nevoile comunicaționale și receptoare ale copiilor actuali, în sensul că nu mai rezonează așa mult cu basmele tradiționale, cu stilul și vocabularul lor, și atunci trebuie menținuți în lectură prin ancore ale vieții lor de astăzi, cu elemente specifice din actualitate”, explică autoarea.
Publicată de Editura Leviathan și ilustrată de chiar fiica autoarei, Eva-Katerina Buțu, Anria urmărește călătoria inițiatică a lui Aligri, o fetiță de 10 ani și a motanului său, Boticelli, prin Ținutul Anria, cel al iernii eterne. După ce buclucașul pisoi încurcă firele Bradului Cosmic, pilonul central al lumii și al celor patru anotimpuri, cei doi trebuie să meargă până la capătul ținutului, să treacă prin pericole grozave și să descurce firele iernii, ca să poată merge mai departe, spre ținutul următor, cel al primăverii. În drumul ei prin cele 9 districte ale Ținutului Iernii, Aligri întâlnește Coloși de Gheață care se hrănesc cu note muzicale, oameni de zăpadă care și-au câștigat dreptul de a fi multicolori prin proteste de stradă, Brazi comandanți de oști și pinguini precum Pinguicci, cu talent de designeri vestimentari.
În călătoria către Al Zecelea Pod de Gheață, unde se află bagheta magică ce poate descâlci firele iernii, Aligri este însoțită de un prieten, Bibliotecus, un anriș bibliotecar – un fel de elf care iubește mai mult înțelepciunea cărților decât arta războiului. Și chiar dacă sunt firi pașnice, Aligri, Bibliotecus și Boticelli înfruntă de voie, de nevoie dictatori ca Viforul și soția lui malefică, Vifornița, dar și alte personaje și ținuturi potrivnice precum Crivățul, Viscolul, Gerul, Țurțurii de Gheață sau Hornurile de Fum. Iar finalul călătoriei în ținutul înghețat rezervă cititorilor și o surpriză.
„Fiecare purtăm în noi o iarnă sau mai multe și tot în noi găsim uneltele și puterea de a o depăși”
Deși încadrată în categoria cărților de povești pentru copii și preadolescenți, Anria este însă potrivită tuturor vârstelor, prin mesajul pe care-l transmite. Mai mult decât o lectură fantasy, romanul Alinei Grigoraș este o poveste alegorică despre înfruntarea fricii, curajul de a rămâne bun și asumarea propriei identități chiar și în cele mai grele momente. Înfruntarea clasică dintre bine și rău există și în tetralogia Alinei Grigoraș, dar primește noi semnificații și profunzimi. Cu o abilitate remarcabilă de a ajunge la sufletul micilor cititori ai epocii digitale, scriitoarea consideră că „indiferent în ce transformare tehnologică ne vom afla mâine, peste cinci sau zece ani, cuvântul și înțelesurile lui, MESAJUL și POVESTEA vor rămâne unice modalități de exprimare a sentimentelor și a opiniilor”.
Astfel, călătoria în Anria este o etapă a devenirii eroinei, care se transformă într-un adevărat arhetip. Dintr-o fetiță obișnuită, pe care curiozitatea o împinge să treacă printr-un portal magic și să ajungă în altă lume, Aligri ajunge să cunoască empatia și devotamentul. Încercare după încercare, devine mai responsabilă pentru cei din jur – chiar dacă între aceștia se numără un motan mâncăcios, care a făcut pozne de proporții cosmice. Conducând cu abilitate firul narativ, autoarea urmărește aventurile extraordinare ale eroinei sale inducând cititorilor o idee cât se poate de adevărată: fiecare persoană, indiferent cât de mică, poate face ceva pentru mai binele lumii. „La capătul iernii stă o inimă dezghețată” este moto-ul poveștii imaginate de Alina Grigoraș, jurnalistă și mamă a două fetițe. Iar povestea sa sugerează că rostul încercărilor de tot felul și al luptelor (câștigate) este acela de a ne ajuta să trecem într-o nouă etapă a vieții. Merită să luptăm pentru visurile noastre, iar obstacolele vor fi depășite până la urmă. Aceasta pentru că „fiecare purtăm în noi o iarnă sau mai multe și tot în noi găsim uneltele și puterea de a o depăși”.
