Our website use cookies to improve and personalize your experience and to display advertisements(if any). Our website may also include cookies from third parties like Google Adsense, Google Analytics, Youtube. By using the website, you consent to the use of cookies. We have updated our Privacy Policy. Please click on the button to check our Privacy Policy.

POLITICS OF THE BODY

Politics of the Body

Corpul performativ confruntă prejudecățile, în noua serie de proiecții BIEFF la MNAC

Vineri, 25 august, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF deschide o nouă serie de proiecții pe terasa Muzeului Național de Artă Contemporană. La granița dintre cinema și performance, BIEFF vă invită la reflecție și empatie, supunând dezbaterii ideile preconcepute legate de corpul uman – de prezentarea, reprezentarea și auto-reprezentarea lui.

Prin prima proiecție din seria Politics of the Body, sub numele The Performative Body, BIEFF atrage atenția asupra complexelor implicații socio-politice ale identității, scurtmetrajele selectate explorând problematici acute, de la punerea sub semnul întrebării a normelor sociale privitoare la frumusețe și sexualitate, la căutarea identității și libertății personale, oferind o platformă de exprimare comunităților marginalizate și politizate.

Politics of the Body

Vă așteptăm la o seară de reflecție și dezbatere, unde prejudecățile sunt confruntate cu curaj, discutate și demontate.

Intrare: 16 lei (costul biletului standard de intrare în muzeu).

La 20:30 vă invităm pe terasă, filmele urmând să înceapă de la ora 21:00. Pentru cei ce doresc să viziteze MNAC înaintea proiecției, programul de vizitare al muzeului se încheie la ora 20:00, fiind recomandat să veniți cu cel puțin o oră înainte.

Filmele proiectate au fost prezentate anterior în cadrul edițiilor BIEFF din 2013 și 2017.

Serie curatoriată de Adina Pintilie
Proiect coordonat de Dan Angelescu
Text curatorial: Diana Mereoiu
Mulțumiri: Romina Banu
Parteneri: MNAC București, Sixpackfilm Austria, Agência da Curta Metragem

Cover photo: The King’s Body (João Pedro Rodrigues), courtesy of Agência da Curta Metragem

Facebook event

Proiectat la Festivalul International de Film Rotterdam, American Reflexxx este un experiment social intens și neliniștitor care forțează limitele dintre voyeurismul pasiv și participarea activă. O prezență androgină (Signe Pierce), într-o rochie albastră mulată, tocuri neon și o mască-oglindă, își face apariția, cu o atitudine provocatoare, într-o plimbare nocturnă prin oraș. Acest performance, documentat de Alli Coates, incită reacții din ce în ce mai puternice și surprinzătoare din partea trecătorilor. Faptul că fața artistei e o oglindă face ca reflexia agresiunii să fie propagată înapoi către privitorul agresiv. Tot astfel, filmul pune în fața noastră o oglindă intransigentă, reflectând latura întunecată a mentalității mulțimii și ușurința cu care se poate ajunge la violență.

Tot un dialog, dar de data aceasta între memoria colectivă și cea individuală regăsim și în The King’s Body, al multipremiatului regizor portughez João Pedro Rodrigues. Sub pretextul unui casting, câțiva bărbați bine făcuți sunt invitați să-și etaleze corpul în fața camerei, să citească fragmente de cronici despre faptele eroice ale primului rege al Portugaliei și să vorbească despre istorie, în vreme ce în spatele lor se derulează pe un ecran imagini ale statuii impunătoare a legendarului monarh. „În scurt timp, pe măsură ce bărbaţii încep să povestească despre propria viaţă, revizitarea trecutului devine un portret viu al vremurilor actuale. Contrastul ironic dintre eroismul legendelor și realitatea acestor bărbați puternici, și totuși atât de vulnerabili, emoționează și ridică tulburătoare întrebări despre relația între istoria obiectivă și cea personală.” (Adam Cook, Cinemascope). Filmul este prezentat cu sprijinul Agência da Curta Metragem.

În Man, artista suedeză Maja Borg, gravidă, reconstituie și se joacă cu reprezentările-clișeu ale masculinităţii, secătuind aceste imagini și stereotipii de sensul lor iniţial. Combinaţia de peliculă Super8 cu animație tip acuarelă pe negativ trasează o paralelă inovatoare și plină de vitalitate între capacitatea organismului de a da naştere unei vieţi noi şi capacitatea artistului de a crea noi sensuri.

Proiectat la IDFA Amsterdam, „(Self)exhibitions este un documentar found footage realizat din filmări personale, ce abordează noi forme de auto-reprezentare şi de expunere a intimităţii noastre pe Internet şi pe reţelele de socializare. Confesiuni și experiențe personale, devenite publice şi expuse pe Internet dau naştere unor noi naraţiuni despre sine, care devin parte dintr-un circuit spontan al imitării, recurenţelor şi replicilor între utilizatori, determinând modul în care ne reprezentăm pe noi înşine. Filmul este rezultatul final al unei serii de clipuri scurte (între 3 şi 5 minute) realizate pentru o instalaţie video de artista spaniolă Florencia Aliberti.” (Festival Scope)

Un mix ludic de documentar şi animaţie, Two Snakes (de Kristin Li) este eseul personal al cuiva dezrădăcinat din ţara natală, care se străduiește să reconcilieze sentimentul de alteritate al expatriatului cu fragmente din moşteniri culturale diverse. Proiectat în cadrul Festivalului Internațional de Scurtmetraj de la Oberhausen, filmul urmărește cum legendele şi istoriile personale se întrepătrund, prin intepretarea, deconstruirea şi rearanjarea poveştii populare chinezeşti a celor doi şerpi, în căutarea identităţii clădite din amintiri şi naraţiuni re-asimilate, în spațiul emoționalo-geografic dintre Chengdu (China) și Montreal. Peiorativ la adresa propriului eu, dar şi conştient de sine, Two Snakes ridică, până la urmă, o întrebare: este posibil de fapt sentimentul de apartenenţă?

Obraznic şi fantezist, de un ludic inteligent și un umor absurd încântător, Flowers and Bottoms, al regizorului grec Christos Massalas, este în cele din urmă o scrisoare de dragoste erotică şi plină de farmec. Într-o cameră întunecată, un spectator anonim se uită la un film compus în întregime din cadre cu flori şi fese, un cadou melancolic din partea unui fost iubit. Dincolo de absurditatea şi suprarealismul asumate, filmul jonglează abil cu relația complexă între observație și exhibiționism, îndemnându-și spectatorii să recunoască roșind că ceea ce e adesea perceput public ca vulgar este tocmai ceea ce, în sinea noastră, considerăm a fi senzual şi adorabil.

By Liliana Kipper

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Posts

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.