George Pruteanu a fost şi rămâne una dintre puţinele conştiinţe vii ale României postcomuniste.
O personalitate care a pledat pentru limba română, pentru cultură şi pentru curajul de a ne manifesta ca popor european, într-o perioadă în care consumismul şi semidocţii au cangrenat faţa şi inima societăţii. Pe de altă parte, un personaj solitar, care s-a încăpăţânat să rămână în contact cu adolescenţii cu speranţa într-un viitor al principiilor şi valorilor, împotriva inerţiei şi lăcomiei.
A fost un „spiritus rector” al lumii universitare, cu grijă pentru tinerii care nu mai au acces la cultură şi un protestatar împotriva formelor goale de conţinut şi a modelor venite din acel occident al individualismului exacerbat şi negaţiei la nivel spiritual şi cultural.
George Pruteanu a fost membru şi reprezentant al PNŢCD în Parlamentul României. El nu a abandonat niciodată principiile acestui partid istoric, motiv pentru care PNŢCD îl asumă ca fiind unul dintre
liderii săi.
Alături de Ioan Alexandru şi Iosif Sava, George Pruteanu va rămâne un model cultural, dar dispariţia sa lasă un imens gol în viaţa publică şi în inimile noastre.
{mosloadposition user10}
