Şi-au pierdut încrederea şi speranţa. Nu cred că mai pot avea o şansă, că se mai poate întâmpla ceva bun şi pentru ei. Asta ar fi o descriere succintă a celor care ne vizitează în cadrul centrului CONSIM Constanţa .
Eforturile noastre de a demola zidul de neîncredere cu care s-au înconjurat persoanele cu dizabilităţi începe din clipa în care îi contactăm telefonic şi le prezentăm proiectul. Dacă îi convingem să ne facă o vizită prima întrebare este: ,,Mă costă ceva?", iar când le spunem că tot ce li se oferă este gratuit nu prea le vine a crede. 
Vine apoi un alt moment delicat, acela al prezentării formularelor ce trebuie să le completeze pentru a se înscrie în grupul ţintă al proiectului . Altă ,,tragedie’’! Când le studiază şi ajung la capitolul CNP începe tirul întrebărilor şi avalanşa de suspiciuni.
Ne privesc în ochi şi caută adevărul, confirmarea şi promisiunea că nu sunt păcăliţi . Încet , încet se destind şi înteleg că măcar acum nu ,,iau plasă’’, că furnizarea de date personale nu le pune în pericol bruma de agoniseală pe care o au. Devenim prieteni şi încep să ne împărtăşească din experienţele personale care de cele mai multe ori sunt triste. Sunt sătui de promisiuni nematerializate, de păcăleli şi de ,,tratamentul’’ nostru , cei „altfel’’ decât ei.
De la fiecare am învăţat câte ceva, în special de la cei care au un echilibru psihic de invidiat. Odată cu prietenia încep şi poveştile, şi mi-e ruşine când îmi zâmbesc ironic atunci când discut despre probleme cotidiene ,,majore’’ pentru mine, minore pentru ei…
