aparuta la Editura Herald in noua colecţie Princeps
Cartea de faţă reprezintă o selecţie de texte alese realizată de Allamah Tabataba’i, unul dintre cei mai proeminenţi gânditori contemporani specializați în filosofia islamică şi islamul şiit, a cărui contribuţie a ajutat mult la deschiderea Occidentului către cultura şi filosofia şiită. Până la el, aproape toate studiile occidentale se limitau la punctul de vedere al islamului sunnit şi se bazau pe sursele şi colecţiile sunnite.
Literatura hadit-urilor şiite include toate spusele Profetului islamului acceptate de şiiţi, cât şi tradiţiile celor doisprezece 
Imami, de la Ali ibn Abi Talib până la Mehdi. Această colecţie este aşadar considerată a fi, după Sfântul Coran, cel mai important fond de texte religioase pentru şiiţi. La fel ca în islamul sunnit, şi în acest caz hadit-urile alcătuiesc, împreună cu Coranul, cartea revelată, baza tuturor ştiinţelor teologice, incluzând bineînţeles şi Sari’ah, precum şi viaţa religioasă în ambele sale aspecte, cel intelectual şi cel devoţional.
Termenul de imam, aşa cum este el folosit în şiism, diferă de întrebuinţarea sa obişnuită în limba arabă, unde înseamnă "conducător", sau în teoria politica sunnită, unde înseamnă califul însuşi. Aşa cum este el folosit în şiism, termenul se referă la o persoană care deţine "lumina lui Muhammad" (al-nur al-mahammadi). Imamii sunt precum un lanţ de lumină care izvorăşte din "soarele profeţiei". Tot ceea ce spun ei provine de la aceeaşi comoara sacră a înţelepciunii călăuzitoare. Din moment ce ei reprezintă o prelungire a realităţii lăuntrice a nobilului Profet, cuvintele lor provin chiar de la acesta. Şiiţii încorporează spusele Imamilor, transmise pe o perioadă de mai bine de două secole, într-un singur corpus cu cele ale nobilului Profet. Prin aceasta se deosebeşte concepţia şiită referitoare la hadit-uri de cea sunnită.
Despre Autor:
Cei doisprezece Imami. El a fost fiul unchiului Profetului din partea tatălui, Abu Talib, care-l crescuse pe Profet ca pe propriul său fiu şi care l-a protejat după ce acesta şi-a început misiunea. Potrivit şiiţilor, Ali a fost primul care a acceptat, la vârsta de zece ani, noua religie revelată de Dumnezeu Profetului. A fost fiul cel mai mare al lui Ali şi al fiicei Profetului, Fatima. Fiul mai mic al lui Ali şi al Fatimei; Al doisprezecelea Imam a trăit ascuns de ochii oamenilor sub protecţia şi paza tatălui său până când acesta a murit. Apoi el a intrat în "ocultaţie". Cu alte cuvinte, el a fost ascuns de ochii oamenilor obişnuiţi şi a apărut numai în faţa reprezentanţilor săi. În anul 329/939 a început ocultaţia majoră.
