de John J Hardy, Head of FX Strategy, Saxo Bank
Banca Populară a Chinei (BPC) a devalorizat yuanul chinezesc peste noapte cu aproape 2% și a anunțat o liberalizare semnificativă a regimului cursului de schimb al yuanului, o mișcare ce a tulburat la nivel mondial piețele de valute și asseturi. La momentul scrierii acestui text, la câteva ore după anunț, yuanul offshore, mai liber, a scăzut cu încă un procent față de yuanul onshore (1.9%) și e în scădere cu 3% față de ziua precedentă, sugerând faptul că piața stabilește prețul pentru o slăbire suplimentară viitoare a yuanului onshore. (Banca Populară a Chinei a dublat lățimea „benzii” de tranzacționare în martie 2014 la 2%, dar acea fluctuație a fost permisă doar într-un interval declarat de 6.01 la 6.26 la cursul de schimb USDCNY. În practică, cursul de schimb abia dacă s-a mișcat cu o fracțiune din această sumă în oricare dintre zile, în timp ce BPC a dorit în mod clar mișcări ordonate. Dimensiunea acestui anunț de devalorizare este în mod evident calibrată la mărimea benzii anterioare.)
Devalorizarea a fost însoțită de schimbări profunde ale metodologiei ce determină „doza” zilnică, având în vedere că, teoretic, suma zilnică determinată de piață este cea care determină fluctuația permisă din ziua următoare de +/- 2% în jurul acelei sume. Așadar, în teorie, acesta e un curs de schimb liberalizat cu o bandă de volatilitate. Însă cum va funcționa acest lucru în practică poate fi cu totul diferit, căci va trebui să vedem cât de liber va lăsa BPC cursul de schimb să fluctueze de la o oră la alta și de la o zi la alta.
Însă, având în vedere că BPC va dori să-și mențină credibilitatea și să se țină de promisiune măcar o dată cum că aceasta e o mișcare unică, nu ar trebui să mai apară alte etape de devalorizare și ar trebui să fie mai multă activitate de tranzacționare intraday și volatilitate decât am fost obișnuiți în ultimii ani. Și probabil, datorită regimului de crawling peg al yuanului față de dolar, acest lucru ar permite, teoretic, yuanului să slăbească considerabil față de nivelurile extrem de supra-evaluate ale altor valute asiatice de anul trecut și mai degrabă să urmeze calea puternicului dolar SUA în sus. Cu alte cuvinte, toate semnele indică o scădere pentru yuan, iar BPC i-a dat undă verde să cadă. Dar cât de repede va permite China monedei sale să se devalorizeze? Sunt foarte multe semne care arată că de multă vreme s-a adunat o tensiune semnificativă pentru devalorizarea yuanului, având în vedere că China a pierdut sute de miliarde de dolari în scurgeri de capital în timpul ultimului an de putere a yuanului, o parte, poate, în anticiparea a ceea ce s-a întâmplat acum.
Devalorizarea BPC aduce cu sine câteva întrebări, unele dintre cele mai importante: de ce? De ce acum? Și, cel mai important, ce va însemna acest lucru pentru piețe și pentru progresul mondial al economiei?
Sunt două motive pentru care China a făcut această mișcare, în afara puterii exagerate determinate de urmărirea dolarului puternic în ultimii doi ani. Primul este acela că China a fost implicată de multă vreme în liberalizarea politicii sale de curs valutar cu scopul de a lărgi utilizarea yuanului în tranzacțiile financiare mondiale cu parteneri de tranzacționare. China vede includerea yuanului în Special Drawing Rights (SDR) al FMI ca o piatră de temelie în acest proces de evoluție viitoare către o utilizare mai largă a yuanului și puterea financiară și politică ce vin cu acesta. FMI va lua o decizie dacă yuanul ar trebui inclus în SDR în ultima parte a acestui an, căci va organiza o revizuire la cinci ani a coșului cu valute SDR. FMI-ul a indicat lipsa fluctuațiilor determinate de piață ca fiind doar una dintre obiecțiile împotriva includerii yuanului. În plus, liberalizarea cursului de schimb ar ajuta China în aprofundarea piețelor sale de capital și în atragerea capitalului străin pentru a ajuta la finanțarea enormei datorii a Chinei la toate nivelurile, private și suverane.
Motivul mai puțin pozitiv sau pro-activ pentru mișcarea Chinei de a devaloriza yuanul în acest moment este faptul că economia țării suferă în mod clar de un acces de slăbiciune și, după o perioadă de întărire agravată a valutei, China vrea acum să aibă parte de acțiune în războaiele mondiale ale valutelor care au trecut prin devalorizări în serie în toată lumea încă de la criza financiară mondială încoace. Acel proces a început cu Fed-ul american după criza financiară mondială, s-a mutat la Banca Japoniei cu apariția Abenomics la finalul lui 2013 și apoi s-a mutat în Europa cu anticiparea programului de relaxare cantitativă a BCE la finalul lui 2014 ce a devenit realitate în martie. Ultimele date de tranzacționare din iulie din China sugerează faptul că cererea de export a sărit în aer, iar o valută mai slabă poate ajuta la diminuarea presiunii din sectorul de exporturi și la diminuarea presiunilor deflaționiste locale până la capăt.
Pe termen lung, mișcarea Chinei de a vedea yuanul în coșul SDR este efortul de a face yuanul una dintre valutele de rezervă mondiale importante. Din acest punct de vedere, nu e vreo îndoială că China a privit cu invidie cum statutul de valută de rezervă al dolarului american de la Al Doilea Război Mondial încoace permite SUA să opereze deficite externe masive și să finanțeze datorii enorme publice și private. Această politică va ajuta China, în teorie, să importe economii globale pentru a-și finanța datoria și să exporte un val de presiuni deflaționiste.
Reacția inițială de piață la mișcarea BPC a fost una de precauție – o mișcare “risk off”, în termenii pieței, căci primul instinct al pieței atunci când e nevoie să digere o informație nouă și importantă este, deseori, de a destinde pozițiile existente. De aici, implicațiile ce decurg din asta vor depinde de gradul până la care yuanului i se permite să fluctueze și, mai ales, dacă mișcarea persistă și este deschisă către slăbirea yuanului.
Aceasta ar putea declanșa un val de deflație ce va inunda lumea, cu implicațiile evidente pentru politicile băncilor centrale de peste tot. Acesta poate fi motivul pentru care dolarul american, de exemplu, a fost tranzacționat puțin mai slab după ce inițial vestea a făcut turul televiziunilor – cine vrea dolari dacă Fed-ul nu crește niciodată, ar putea fi logica. Dar orice slăbire a USD din acest motiv s-ar putea dovedi a fi doar un sughiț dacă BPC gestionează viitoarea slăbire a yuanului la fel de lent precum a permis valutei să se întărească din 2010 în 2013, iar economia SUA dă semne continue de întărire. Chiar și o devalorizare mai rapidă, de 5%, a yuanului în viitoarele luni ar putea aduce USDCNY la aproximativ 6.65 până la finalul anului. Ca idee, cu atât a slăbit dolarul din Noua Zeelandă față de dolarul american doar în luna mai a acestui an. Ar fi nevoie de 10% sau mai mult pe o perioadă scurtă de timp pentru a provoca tulburări reale și poate să trimită USD mai jos de teamă că acest lucru ar întrerupe tentativa Fed de normalizare a politicii și să trimită capitalurile mai jos la nivel mondial pe baza unor temeri deflaționiste.
Cei care susțin principiul Pollyanna vor spune că această mișcare de a crea cel puțin cadrul teoretic pentru un curs valutar liberalizat este un pas pozitiv înainte în inițiativa pe termen lung a Chinei de a deveni un membru pe deplin funcțional al comunității financiare internaționale. Adepții principiului Cassandra vor riposta că această mișcare ar putea declanșa haosul, următoarea etapă, mai viciată, a războaielor valutelor mondiale.
Poate că… ambele părți au dreptate?
Despre John J. Hardy
Originar din Texas, John Hardy a absolvit magna cum laude Universitatea din Texas, Austin. Este alături de Saxo Bank din 2002 în poziții diferite la Strategie FX și Managementul Asseturilor. În prezent, John lucrează ca Șef al Strategiei FX. John a câștigat mulți cititori în urma articolelor sale foarte populare și deseori citate despre Noutăți FX din rândul clienților Saxo Bank, presă și traderi de vânzări. Este deseori invitat în calitate de comentator la diverse posturi de televiziune cum sunt CNBC, CNBC Arabia și Bloomberg. Pe lângă articolele regulate și aparițiile media, John scrie în mod regulat comentarii ad-hoc pe teme legate de valutele majore, politicile băncilor centrale, tendințele macro-economice și alte evenimente. John Hardy poate comenta pe subiecte legate de FX și principalele clase de asseturi dintr-o perspectivă macro.
{mosloadposition user9}
