de Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank
Italia a scos astăzi pe piață obligațiuni guvernamentale valabile trei ani. Există o poveste în spatele acestei emisiuni.
Creșterea profiturilor pe piețele europene de capital nu face altceva decât să reflecte îngrijorarea față de abilitatea pe care o arată Spania și Italia în a accesa totuși piețele fără să aplice măsurile la care s-au angajat.
Italia a ajuns numai la o treime din cantitatea totală de emisiuni monetare anul acesta, în vreme ce Spania a reușit să emită un pic peste 50%. Banii din Operațiunea de Refinanțare pe Termen Lung par să se fi terminat, iar marile câștiguri provenite din veniturile fixe înregistrate în Q1 din băncile spaniole și italiene par și ele volatilizate, acum într-un ritm mult mai alert, din momentul în care au început să cumpere obligațiuni guvernamentale, odată ce Operațiunea de Refinanțare a fost inițiată de Banca Centrală Europeană, anul trecut.
O analiză rapidă a câștigurilor medii arată că majoritatea… au dispărut. Operațiunea de Refinanțare a început în decembrie 2011; după 120 de zile de prezență pe piață, profitul pe o obligațiune guvernamentală italiană (emisă pe 10 ani) era de 6,0591%. Astăzi, 5,4970%.
E prea devreme să semnalăm “o nouă criză” în finanțare, dar în mod cert problema datoriilor în UE a luat o nouă turnură și, din păcate, apelul la reforme și creștere economică a rămas fără răspuns. Avem alegeri în Franța (22 aprilie și 6 mai) și în Grecia (6 mai), deci avem motive de îngrijorare.
Primăvara ar trebui să fie anotimpul speranței. Din păcate, la fel ca anii trecuți, este vârful de optimism înainte de a ne scufunda iarăși în tumultul volatilității de vară. Dar unde e optimismul?
