Volumul de povestiri Lampa cu căciulă de Florin Lăzărescu, publicat în colecţia „Ego. Proză” de la Polirom, se găseşte acum în librării.
Cartea reprezintă o selecţie din povestirile scrise de autor în ultimii zece ani, reunite sub titlul celei mai cunoscute dintre acestea, Lampa cu căciulă, care a fost ecranizată în 2006, în regia lui Radu Jude şi care a obţinut peste 30 de premii la prestigioase festivaluri internaţionale.
Cu excepţia unor povestiri relativ cunoscute (prin apariţia în reviste sau într-un volum colectiv publicat în Franţa), cele mai multe dintre ele sînt inedite. Povestirile construiesc o carte despre copilărie, despre inocenţa pierdută a lumii contemporane. Fiecare personaj (indiferent dacă e vorba despre copilul care îşi duce împreună cu taică-su televizorul la reparat sau despre cel ce merge pe jos pînă la bîlci pentru a vedea Balena Goliat, despre paznicul de iaz care e „prieten” cu un crap ori despre bătrîna ce se îmbată aşteptînd întoarcerea fiul său de la puşcărie) trăieşte într-un scurt timp o adevărată aventură, o dramă ori o comedie – acestea reuşind să fie totodată fireşti, umane, dar şi spectaculoase.
Filip Florian despre Lampa cu căciulă: „La Florin Lăzărescu, acum şi aici, cred că se poate vorbi de magie albă. Altfel, în absenţa vrăjilor bune, nu ştiu cum ar fi posibil ca lumea întreagă, cu continente şi fiinţe, cu mari mărunţişuri şi mici grozăvii, să se strîngă într-un singur punct geografic, fără nume, pierdut printre dealuri şi întîmplări. Rar am citit cu atîta bucurie o carte şi tot rar am fost cucerit într-atît. Sînt povestiri care se nasc una din alta, cresc ca ramurile tinere şi sfîrşesc prin a desena un fel de copac al vieţii, trecut prin anotimpuri.”
Florin Lăzărescu: Am început să-mi adun într-un fişier povestirile scrise de-a lungul vremii şi mi-au ieşit prea multe. Le-am recitit şi mi-au rămas prea puţine. Am scris în cîteva luni vreo cinci noi – cele mai mari şi care-mi plac cel mai mult -, iar acum cred că mi-a ieşit o carte rotundă, care să fie şi adevărată. Nu despre copilărie, nu despre comunism, nu despre viaţa sărăcăcioasă de la ţară (cum anticipez că vor sări mulţi), ci despre bucuria de a fi viu, de a fantasma, de a găsi o noimă aproape magică într-o realitate de regulă absurdă. (citiţi mai mult pe //florinlazarescu.wordpress.com)
Florin Lăzărescu este prozator şi scenarist ieşean. Membru fondator şi editorialist al săptămînalului Suplimentul de cultură. Coscenarist al serialului TV Animat Planet Show, difuzat de Antena 1.
A debutat în 2000, cu un volum de povestiri: Cuiburi de vîsc (Outopos, Iaşi). A mai publicat un volum în format electronic: Şase moduri de a‑ţi aminti un cal sau şase povestiri (Liternet, 2003) şi romanul Ce se ştie despre ursul panda (Polirom, 2003).
Ultimul său roman, Trimisul nostru special (Polirom, 2005), a fost unul dintre cîştigătorii Marilor Premii pentru Literatură Est‑Europeană, Frankfurt 2006, fiind tradus şi publicat în franceză, germană, slovenă, italiană, maghiară şi bulgară. Coautor, împreună cu Lucian Dan Teodorovici şi Dan Lungu, al volumului de povestiri Pas question de Dracula (Editions Non Lieu, Paris, 2007).
Lecturi publice la Paris, Lille, Cognac, Saint‑Etienne, Berlin, Leipzig, Viena, Basel, Berna, Luxemburg, Ljubljana, Lipica, Budapesta.
Mai multe detalii pe blogul personal: //florinlazarescu.wordpress.com.
{mosloadposition user10}
