Andreea Popescu, PR INCDMTM
Faimosul magician nebun era român. În uralele frenetice ale sălii, el şi-a ridicat jobenul. Acesta era punctul culminant al reprezentației şi toată lumea era cât se poate de nerăbdătoare să vadă ce se va întâmpla. Răsuflarea oamenilor era tăiată. Suspansul era copleşitor. Deodată, stăpânul suitei de obiecte magice vârî o mână în şepcălia caraghioasă şi demodată şi din ea începură să iasă tot felul de obiecte, care de care mai nefolositoare. Printre vechituri mai ieşeau şi animale exotice sau nou-născuți cu chip ursuz. Doar veselul iepuraş nelipsit din recuzita altor scamatori era absent. Spre dezamăgirea publicului, ultimul obiect tras cu greutate afară din joben era un pantof subțirel, sfidător de elegant, fragil şi costisitor, genul care nu se demodează niciodată, este de o calitate excelentă, dar este asociat aerelor de fandosită. Puțin a lipsit ca oamenii să pufnească de râs sau să îi adreseze sudalme…
M-am gândit la câte o metaforă care să descrie PR-ul şi marketingul. Şi cred că le-am găsit. Deşi nu pot să am pretenția de a exprima altceva decât o opinie, poate insuficient avizată, din ceea ce am văzut la noi, marketingului pare asemenea cu jobenul iluzionistului, iar PR-ului, cu pretențiosul şi delicatul pantof cu toc cui (cu precizarea că în nici un caz nu vreau să sugerez că este o primul ar fi o înşelătorie, ci un spațiu care lasă mai mult loc diversității decât altele, cu rezultate spectaculoase de cele mai multe ori).
Anglo-saxonii văd PR-ul ca pe instrument de marketing, deşi focalizat pe obținerea şi consolidarea unei bune reputații. Cu alte cuvinte, o armă „soft”, cu o formă specifică de acțiune, dar tot cu finalitate lucrativă. El este fie subordonat marketingului, fie văzut ca indisolubil legat de acest „frate mai mare” în cadrul „comunicațiilor integrate de marketing”. Pe de altă parte, marketingul tinde să-şi extindă permanent obiectul, să înghită domenii din ce în ce mai vaste. Marketingul social şi personal sunt exemple conclundente.
Ce se întâmplă însă la noi? Marketingul se reduce în mare parte la vânzări, promovare şi protocol, fără o viziune solidă, managerială. Nu ştiu dacă cineva a făcut statistici pe tema aceasta, însă cred că a devenit o tradiție să existe un departament de marketing care să coordoneze tot ce ține de sfera vânzării, a promovării şi a comunicării. Aceste departamente par să dea verdicte în ceea ce priveşte toate aspectele. Spun asta şi văzând cu îngrijorare cum zilele trecute un director de marketing dădea un interviu despre aspecte care țin strict de PR, deşi respectiva firmă deținea un departament specializat. Nu am ales degeaba să asociez PR-ul cu un elegant pantof de lux. Cred că această comparație este valabilă şi în alte state în care tradiția relațiilor publice este una mai veche, doar că acolo oamenii privesc cu mai multă considerație pantofii de gală şi înțeleg, deşi poate cu un pic de rezervă, că au şi ei un „raison d’être”. La noi, grațioasa şi adesea limitata doamnă directoare de marketing îi priveşte cu dispreț şi se întreabă la ce o mai fi folosind şi invenția asta costisitoare, incomodă şi mai ales prea des cerută de situații. Priviți cu ciudă şi neîncredere, pantofiorii sunt însă etalați de câte ori rochia prea scurtă, decoltată ori sărăcăcioasă nu mai face față încă unei seri de strălucire sau de dezastru. Însă scoşi în lume doar în aceste ocazii, pantofii pretențioşi reuşesc să îşi facă datoria doar rar sau parţial. Pentru că succesul cere încredere şi investiție… Dar doamna capricioasă nu îi aruncă nici când ei fac treabă mai puțin bună. Doar un lucru elegant nu se demodează niciodată, iar ea este primejdios de supusă modei…
Andreea Popescu este PR Manager pentru Institutul National de Mecatronica si Tehnica Masurarii din octombrie 2007 şi a colaborat în calitate de consultant extern în PR şi marketing cu MBM Software and Partners.Ea este absolventă a secţiei de Comunicare Socială şi Relaţii Publice a Facultăţii de Litere (Universitatea Bucureşti) şi masterandă la aceeaşi universitate. În decursul timpului, Andreea a participat la numeroase evenimente şi a colaborat la desfăşurarea unei game largi de proiecte, făcând parte din organizaţia PRIME România (fostă CERP Students), între 2004 şi 2007.
Pentru PRwave Andreea Popescu a mai scris:
- Comunicarea cu orice pret
- Blogul organizational – necesitate sau moda?
- Negocierea nepoliticoasa
- Comunicatul de presa… sau arta de a seduce obiectiv
